| |
|
| ||
 |       |  |
 |  |
                              
|
Noul Testament achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Scrisoarea către Evrei Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Dumnezeu a vorbit prin Fiul său 11 După ce în trecut a vorbit în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți, Dumnezeu, 2 în aceste zile din urmăFiul este mai presus de îngeri 5 De fapt, căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: Fiul meu ești tu; eu astăzi te-am născut și iarăși: Eu îi voi fi lui Tată și el îmi va fi Fiu? 6 Dar, din nou, când îl introduce pe primul născut Și să-l adore toți îngerii lui Dumnezeu. 7 Iar cu privire la îngeri spune: Cel care îi face pe îngerii săi duhuri și pe slujitorii săi flăcări de foc 8 dar cu privire la Fiul: Tronul tău, Dumnezeule, este în vecii vecilor, și sceptrul dreptății este sceptrul împărăției tale 9 Ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, te-a uns Dumnezeul tău cu untdelemnul bucuriei mai presus de cei părtași cu tine. 10 Și: Tu, Doamne, de la început ai întemeiat pământul, și lucrările mâinilor tale sunt cerurile. 11 Ele vor pieri, dar tu rămâi și toate se vor învechi ca o haină, 12 iar tu le vei înfășura ca pe o mantie; și ca o haină dar tu ești același, iar anii tăi nu se vor sfârși. 13 Și căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: Șezi la dreapta mea până când voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele tale? 14 Oare nu sunt ei toți duhuri care slujesc, trimiși cu o misiune în folosul acelora care vor moșteni mântuirea? Note de subsol a Lit.: în ultima dintre aceste zile. Spre deosebire de VT, unde intervenția decisivă a lui Dumnezeu era situată într-un viitor nedeterminat, autorul afirmă aici că timpurile de pe urmă, epoca mesianică, sunt deja prezente. Creștinii participă deja la bunurile definitive, promise pentru aceste timpuri. b Lit.: printr-un Fiu. Printr-o structură simetrică, dar opusă v. 1, acest verset scoate în evidență diferența dintre revelația VT și revelația definitivă în Cristos: revelația din VT este adresată în trecut, "în multe rânduri și în multe moduri, părinților noștri, prin profeți", pe când cea nouă este în prezent, o singură dată (lipsa articolului de la substantivul "Fiu"), adresată nouă, prin Fiul. c Unele versiuni traduc: univers, lume. Termenul grec aion, echivalând cu cel latin aevum, desemnează un interval de timp ce nu are limite perceptibile. d Lit.: amprenta substanței. Autorul nu se mulțumește cu o descriere a atributelor divine, ca în textul din care se inspiră (Înț 7,25-26), și nici nu folosește un limbaj filozofic, ci alege o expresie abstractă care să redea relația profundă a Fiului cu Dumnezeu, nelimitată de vreun aspect particular. Prin această expresie și cea anterioară, strălucirea gloriei, autorul ni-l prezintă pe Fiul ca distinct de Tatăl dar intim unit cu el și de aceeași substanță. e Multe manuscrise adaugă: prin el însuși. f Lit.: în regiunile înalte. Este o expresie poetică folosită și în LXX pentru a indica cerurile. În Biblie, această expresie nu caută localizarea simplistă a lui Dumnezeu, ci descrie transcendența lui. g Titlul "primul născut" exprimă aici superioritatea dată de Dumnezeu lui Isus Cristos față de oameni și îngeri, o dată cu victoria pascală. h Mulți comentatori înțeleg textul în felul următor: Cel care își face mesageri din vânturi și slujitori din flăcările de foc. i Unele manuscrise importante au în loc de: împărăției tale, împărăției lui. j În unele manuscrise lipsește: ca o haină. k Lit.: scăunel sub picioarele tale. Cf. n. Lc 20,43. |
|
 |
|
© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
|