 |
Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan
Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22
Mielul desface sigiliile 61 Și am văzut când Mielul a desfăcut primul dintre cele șapte sigilii și am auzit-o pe una dintre cele șapte ființe spunând cu o voce ca de tunet: "Vino!" 2 Și am văzut și, iată un cal alba, iar cel care ședea pe el avea un arc. I s-a dat o coroană și a pornit învingător ca să învingă.
3 Când a desfăcut cel de-al doilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a doua ființă spunând: "Vino!" 4 Atunci a ieșit un alt cal, [roșu] ca foculb, iar celui care ședea pe el i s-a dat [puterea] să ia pacea de pe pământ, așa încât [oamenii] să se înjunghie unii pe alții și i s-a dat o sabie mare.
5 Când s-a desfăcut cel de-al treilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a treia ființă spunând: "Vino!" Și am văzut și iatăc un cal negrud, iar cel care ședea pe el avea în mâna lui o balanțăe. 6 În mijlocul celor patru ființe am auzit un glas are zicea: "O măsurăf de grâu pentru un dinar, trei măsuri de orz pentru un dinar, dar de untdelemn și de vin să nu te atingi".
7 Când a desfăcut cel de-al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra ființe spunând: "Vino!" 8 Și am văzutg, și iată, un cal verdeh. Iar cel care ședea deasupra lui se numea "Moarte" și infernuli venea pe urmele lui. Li s-a dat putere peste o pătrime din pământj ca să ucidă cu sabia, cu foametea și cu moartea și prin fiarele pământului.
9 Când a desfăcut cel de-al cincilea sigiliu, am văzut sub altark sufletele celor care au fost înjunghiați pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia pe care o dăduseră, 10 și au strigat cu glas puternic: "Până când, Stăpâne, tu care ești sfânt și vrednic de crezare, nu vei face dreptate și nu vei răzbuna sângele nostru asupra locuitorilor pământului?" 11 Și i s-a dat fiecăruia dintre ei o haină albăl și li s-a spus să se odihnească încă pentru puțin timp până când se va completa numărul celor care sunt slujitori împreună cu ei și al fraților lor care vor fi uciși ca și ei.
12 Când a desfăcut cel de-al șaselea sigiliu, am văzut: s-a făcut un mare cutremurm și soarele s-a făcut negru ca un sac din părn, iar lunao întreagă a devenit ca sângele. 13 Stelelep cerului au căzut pe pământ așa cum un smochin își aruncă smochinele verzi când este scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul a fost îndepărtat așa cum se strânge sulul cărțiiq și a fost mișcat de la locul lui orice munter și insulă. 15 Regii pământului, cei mari și comandanții oștirilor, cei bogați și cei puternici, orice sclav și orice om liber, s-au ascuns în peșteri și printre stâncile munților, 16 spunând munților și stâncilor: "Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața celui care șade pe tron și de mânia Mielului 17 pentru că a venit ziua cea mare a mâniei lors și cine poate rămâne în picioare?"Note de subsol
a Nu există o unanimitate în interpretarea primului călăreț. Exegeții mai vechi văd în calul alb și în arc elemente care ar indica armata persană. Primul călăreț ar fi, în cazul acesta, o emblemă a războiului dezlănțuit din orgoliu, din dorința de succes și dominare, înscriindu-se într-o serie de patru călăreți distrugători. Printre exegeții contemporani își face loc ideea că primul cavaler ar fi Cristos, care, cu forța mesianică simbolizată de calul alb și cu cuvântul său (arcul), este încoronat ca învingător al forțelor negative.
b Al doilea călăreț, prin simbolismul cromatic și teriomorf, este descris ca un provocator de lupte civile, fratricide, revoluționare, care duc la devastare (focul), măcel (roșul), decimarea populației civile neînarmate (înjunghiere), dictatură bazată pe crimă și teroare (sabie). El îi reprezintă pe cei care dezlănțuie războiul civil, fratricid, în numele unei ideologii în contrast cu evanghelia.
c În loc de: și iată unele manuscrise au: și a ieșit.
d În textele Apocalipsului, calul apare întotdeauna ca o forță, care, în dependență de transcendența divină, invadează zona oamenilor, specificându-se ulterior caracterul cristologic sau demoniac. Culoarea neagră anticipă negativitatea care se va realiza în cadrul nedreptății sociale înfăptuite de călăreț.
e Termenul grec zygos se referă direct la axa balanței care indică proporția dintre marfă și greutate. Folosit în sens figurat, devine simbolul dreptății sau al nedreptății, în funcție de modul cum e utilizat. Călărețul dispune în mod arbitrar de folosirea balanței (o are în mâna sa). Stabilirea prețului pentru grâu și orz se face în mod disproporționat (o măsură de grâu este strictul necesar pentru hrana unei persoane pe o zi; dinarul este răsplata pentru munca de o zi) obligându-i pe cei săraci la eforturi inumane pentru supraviețuire. Faptul că uleiul și vinul, considerate bunuri de lux, au un preț invariabil, îi favorizează pe cei bogați, adâncind diferența socială. Întrucât cel care dispune de balanță e călărețul, nedreptatea socială e opera umană, dar sub controlul transcendenței divine (glasul care anunță prețul vine din mijloc).
f Termenul grec choinix indică o unitate de măsură pentru cantitatea de 1,1 kg. În sec. I d.C., după mărturii istorice, prețul mediu al cerealelor era: un dinar = 12 măsuri de grâu; un dinar = 35 de măsuri de orz. Cei săraci consumau, în general, pâine din orz.
g În loc de: și am văzut unele manuscrise au: și am ieșit.
h Bazându-se pe numele călărețului ("Moartea") mulți traduc adjectivul chloros cu: galben-vânăt. Dar autorul Apocalipsului prezintă aceste elemente în mod succesiv, și nu suprapus. Termenul mai apare cu sensul clar de verde (8,7; 9,4) atribuit ierbii și vegetației, care, oricât ar fi de luxuriantă, durează puțin (Is 40,6-8). Culoarea verde a calului ar indica exuberanța vieții pământești pe care autorul nu o disprețuiește, dar care nu durează.
i În mitologia greacă, Hades este unul dintre fiii lui Cronos, stăpânul infernului (locuința morților). Ținând cont de faptul că autorul Apocalipsului are o aversiune evidentă față de elementele mitologice păgâne, este posibil să fi folosit termenul în sens literal (invizibil). Tocmai aspectul de "invizibil" al celor dispăruți de pe scena istoriei dă morții caracterul dramatic.
j Puterea dată morții de a-i elimina pe oameni de pe fața pământului nu este totală, ea nu scapă planului lui Dumnezeu asupra istoriei. Expresia o pătrime din pământ indică o totalitate fragmentară și nu se aplică în sens geografic sau fizic: nu toți mor deodată, ci doar un număr limitat de oameni.
k Martirii, cei înjunghiați, îngropați sub altar, nu sunt niște cadavre inerte, ci au o vitalitate (suflete) aflată la nivelul transcendenței divine. Dacă altarul în sine exprimă o oarecare presiune făcută asupra lui Dumnezeu, în special în cadrul oferirii sacrificiilor, martirii, prin faptul că se află "sub altar", ca și cum l-ar susține, fac această presiune nu atât printr-un act sacrifical, (ar trebui să fie "pe altar"), cât mai ales prin forța rugăciunii lor (strigă cu glas puternic).
l În Apocalips, ca și în alte cărți ale Bibliei, haina nu este stofa materială, ci o calificare a persoanei vizibilă pentru ceilalți. Combinația dintre simbolul antropologic (haina) cu cel cromatic (alb) exprimă un nivel transcendent, "supranatural", ca o participare la învierea lui Cristos.
m În VT, cutremurul este o intervenție activă și tulburătoare a lui Dumnezeu. Autorul Apocalipsului adaugă o nouă semnificație: constatând că omul, sub influența diavolului, are tendința de a-și construi un cadru de viață închis transcendenței (capitolele 13 și 18), considerat sigur și etern, el înțelege că o astfel de lume este sortită prăbușirii și dispariției. Prezența lui Dumnezeu în istorie face ca orice sistem, care vrea să se izoleze de el, să devină efemer. Cutremurul în Apocalips exprimă, așadar, prăbușirea sistemului de viață pământesc închis transcendenței.
n Valoarea simbolică a soarelui a fost întotdeauna aceea de izvor de viață prin lumină și căldură. Dar soarele este în mâna lui Dumnezeu, și nu a oamenilor. Construind un cadru social de viață rupt de Dumnezeu, oamenii ajung la un sistem rupt de viață ce se desfășoară sub semnul doliului (haina de sac din părul negru de la coama calului).
o Luna a fost din cele mai vechi timpuri o măsură a timpului (calendarele lunare). Reușind să măsoare timpul, omul se crede stăpânul lui. Dar timpul va dispare o dată cu venirea escatologică a lui Cristos, când transcendența divină va fi aplicată direct oamenilor. Alterarea lunii duce la imposibilitatea de control asupra timpului, iar luna-sânge, în loc să favorizeze viața, devine purtătoare de moarte.
p Stelele, prin poziția lor pe firmamentul cerului, sunt considerate ca aparținând zonei divinității, a transcendenței. Căderea lor și intrarea violentă în zona terestră înseamnă o degradare a transcendenței lor. Rămânerea lor în zona terestră ca niște corpuri străine și exercitarea unei influențe de dezordine devine un simbol al acțiunii forțelor diabolice.
q În cosmologia ebraică, bolta cerească este considerată solidă și transparentă, despărțind zona divină de cea umană. Prin înfășurarea firmamentului se ajunge la un contact direct cu Dumnezeu; oamenii vor putea să vadă fața lui (v. 6).
r Muntele este simbolul forței și siguranței pământești, loc de refugiu. În fața lui Dumnezeu care intervine direct asupra zonei oamenilor, orice organizare, proiect de forță, de siguranță (insula - ultimul refugiu înainte de abis) al omului își pierde tăria și devin un element mobil, ce nu mai poate funcționa ca bază sau fundament.
s Unele manuscrise au: lui.
|
|
