SFÂNTA SCRIPTURĂ

Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan

Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

Capitolul 4

1. După aceste lucruri am privit şi iată o uşă deschisă în cer şi glasul cel dintâi, pe care îl auzisem ca pe o trâmbiţă când vorbea cu mine, mi-a zis: "Urcă aici şi-ţi voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea".
2. Deodată, am fost [răpit] în Duh şi iată, un tron era în cer, iar pe tron şedea cineva.
3. Iar cel care şedea era asemănător la vedere cu piatra de jasp şi de sardiu, iar curcubeul care înconjura tronul era asemănător la vedere cu smaraldul.
4. În jurul tronului se aflau alte douăzeci şi patru de tronuri, iar pe tronuri şedeau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe şi având pe cap coroane din aur.
5. Iar din tron ieşeau fulgere, glasuri şi tunete; şapte făclii de foc ardeau în faţa tronului: acestea sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu.
6. În faţa tronului era ca o mare de sticlă asemenea cristalului. În mijloc, în jurul tronului, erau patru fiinţe pline cu ochi în faţă şi în spate.
7. Fiinţa cea dintâi era asemenea unui leu; a doua fiinţă, asemenea unui viţel; a treia fiinţă avea o faţă ca de om, iar a patra fiinţă era asemenea unui vultur care zboară.
8. Cele patru fiinţe, având fiecare câte şase aripi, erau pline de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte spuneau fără încetare: "Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul, Dumnezeul cel atotputernic, cel care era, care este şi care vine!"
9. Iar când fiinţele aduceau mărire, cinste şi mulţumire celui care şade pe tron şi care este viu în vecii vecilor,
10. cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea celui care şade pe tron şi se prosternau înaintea celui care este viu în vecii vecilor şi îşi aruncau coroanele înaintea tronului spunând:
11. "Vrednic eşti tu, Domnul şi Dumnezeul nostru, să primeşti gloria, cinstea şi puterea, căci tu ai creat toate şi prin voinţa ta au luat fiinţă şi au fost create".