 |
Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan
Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22
PARTEA a II-a
VIITORUL ESCATOLOGIC
1. CELE ȘAPTE SIGILII
Viziunea despre cultul ceresc 41 După aceste lucruri am privit și iată o ușă deschisă în cer și glasul cel dintâi, pe care îl auzisem ca pe o trâmbiță când vorbea cu mine, mi-a zis: "Urcă aici și-ți voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea". 2 Deodată, am fost [răpit] în Duh și iată, un tron era în cer, iar pe tron ședea cineva. 3 Iar cel care ședea era asemănător la vedere cu piatra de jasp și de sardiu, iar curcubeul care înconjura tronul era asemănător la vedere cu smaraldula. 4 În jurul tronului se aflau alte douăzeci și patrub de tronuri, iar pe tronuri ședeau douăzeci și patru de bătrânic, îmbrăcați în haine albe și având pe cap coroane din aur. 5 Iar din tron ieșeau fulgere, glasuri și tunete; șapte făclii de foc ardeau în fața tronului: acestea sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu. 6 În fața tronului era ca o mare de sticlă asemenea cristalului. În mijlocd, în jurul tronului, erau patru ființee pline cu ochi în față și în spate. 7 Ființa cea dintâi era asemenea unui leu; a doua ființă, asemenea unui vițel; a treia ființă avea o față ca de om, iar a patra ființă era asemenea unui vultur care zboară. 8 Cele patru ființe, având fiecare câte șase aripi, erau pline de ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte spuneau fără încetare:
"Sfânt, sfânt, sfânt,
Domnul, Dumnezeul cel atotputernic,
cel care era, care este și care vine!"
9 Iar când ființele aduceau mărire, cinste și mulțumire celui care șade pe tron și care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci și patru de bătrâni cădeau înaintea celui care șade pe tron și se prosternau înaintea celui care este viu în vecii vecilor și își aruncau coroanele înaintea tronului spunând:
11 "Vrednic ești tu, Domnul și Dumnezeul nostru,
să primești gloria, cinstea și puterea,
căci tu ai creat toate
și prin voința ta au luat ființă și au fost create".Note de subsol
a Identificarea acestor pietre prețioase și descrierea proprietăților lor nu este necesară, deoarece autorul le folosește aici numai pentru a descrie experiența supranaturală și intuitivă a lui Dumnezeu. Frumusețea strălucirii și varietatea nuanțelor coloristice a pietrelor prețioase în razele soarelui sugerează că experiența lui Dumnezeu este de o frumusețe și de o fericire inexprimabile.
b Nu găsim în Apocalips un simbolism special pentru acest număr. Totuși se face referință de mai multe ori în cap. 21 la cele 12 triburi ale lui Israel ca și la cei 12 apostoli ai Mielului situați și unii și alții în noul Ierusalim. Avem astfel numărul 24 ca o descriere unitară a poporului lui Dumnezeu în cele două mari faze ale istoriei mântuirii: VT și NT.
c Termenul bătrân, începând din Exod (18,21) și mai ales în NT, se referă la unele persoane care au un rol în comunitate în favoarea altora. Aici se referă la persoane care au obținut deja victoria pe pământ (coroana) și participă deja la învierea lui Cristos (haine albe), cu un rol activ, real, chiar dacă subordonat lui Dumnezeu și lui Cristos (tronuri), mijlocind în liturgie între Biserică și Dumnezeu. Ar putea fi sfinți sau îngeri.
d Lit.: în mijlocul tronului.
e În perioada patristică, cele patru ființe au fost identificate cu cei patru evangheliști: cea cu față de om, cu Matei; cea cu înfățișare de leu, cu Marcu; cea cu înfățișare de vițel, cu Luca și cea cu înfățișare de vultur, cu Ioan. Această interpretare a influențat mult arta creștină. Pentru interpretarea corectă a acestor ființe trebuie să ținem cont de următoarele elemente ce apar în context: 1) ele sunt situate la nivelul lui Dumnezeu (tron); 2) sunt îndreptate în mod activ spre Dumnezeu (aripi și ochi); 3) toate patru sunt raportate la lumea umană (trăsăturile care le caracterizează și numărul 4 care reprezintă punctele cardinale sau cele 4 vânturi, adică totalitatea lumii pământești). Aceste ființe nu sunt nici îngeri, nici alte personaje determinabile, ci reprezintă în mod schematic dinamismul care pornește de la nivelul lui Dumnezeu și se îndreptă spre istoria umană și apoi, pornind de la istoria umană, ajunge din nou la nivelul lui Dumnezeu. Rolul lor încetează în noul Ierusalim, ultima lor intervenție, ca și a bătrânilor (19,4), constă în proclamarea: "Amin. Aleluia!"
|
|
