|
Noul Testament achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan
Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22
Capitolul 16 - Și am auzit un glas puternic din templu care le spunea celor șapte îngeri: "Mergeți și vărsați cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu pe pământ!"
- Atunci a plecat primul și a vărsat cupa lui pe pământ și a apărut o rană dureroasă și periculoasă pe oamenii care aveau semnul Fiarei și s-au închinat chipului ei.
- Apoi, cel de-al doilea înger a vărsat cupa sa în mare și ea a devenit sânge ca al unui mort și orice suflare de viață a pierit: tot ce era în mare.
- Și al treilea și-a vărsat cupa în râuri și izvoarele de apă, iar acestea au devenit sânge.
- Atunci, l-am auzit pe îngerul apelor spunând: "Drept ești tu, cel care ești și care erai, Cel Sfânt, pentru că ai făcut această judecată.
- Căci ei au vărsat sângele sfinților și al profeților iar tu le-ai dat să bea sânge: au meritat-o".
- Și am auzit altarul spunând: "Da, Doamne, Dumnezeule atotputernic, adevărate și drepte sunt judecățile tale!"
- Al patrulea a vărsat cupa pe soare și i s-a dat să-i ardă pe oameni în foc,
- iar oamenii au fost arși de căldura toridă. Dar au rostit blasfemii împotriva numelui lui Dumnezeu care are putere asupra acestor plăgi și nu s-au convertit ca să-l preamărească.
- Al cincilea a vărsat cupa sa pe tronul Fiarei, iar împărăția ei a fost cuprinsă de întuneric, iar [oamenii] își mușcau buzele de durere.
- Și au rostit blasfemii împotriva Domnului cerului din cauza durerilor lor și din cauza rănilor lor, dar nu s-au convertit de la faptele lor.
- Apoi al șaselea și-a vărsat cupa asupra fluviului cel mare, Eufratul, și apa lui a secat ca să fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui.
- Atunci am văzut [ieșind] din gura dragonului, din gura Fiarei și din gura pseudoprofetului trei duhuri necurate ca niște broaște.
- De fapt sunt duhurile diavolilor, făcătoare de semne, care merg să adune regii întregului pământ pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui atotputernic.
- "Iată, eu vin ca un hoț. Fericit cel care veghează și își păstrează hainele ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea".
- Și i-a adunat în locul numit în evreiește Armaghedon.
- Și cel de-al șaptelea și-a vărsat cupa în aer și a venit un glas puternic din templu, de la tron, spunând: "S-a făcut!"
- Și au urmat fulgere, glasuri și tunete și s-a produs un cutremur mare, așa cum nu a mai fost de când este omul pe pământ; un așa mare cutremur nu a mai fost!
- Iar cetatea cea mare s-a rupt în trei părți, iar cetățile națiunilor s-au prăbușit. Și și-a adus aminte Dumnezeu de Babilonul cel mare ca să-i dea potirul cu vinul mâniei sale aprinse.
- Atunci, orice insulă a fugit și munții nu au mai fost găsiți.
- Și a căzut din cer peste oameni o grindină mare, cât un talant fiecare. Dar oamenii au rostit blasfemii împotriva lui Dumnezeu din cauza plăgii grindinei, pentru că plaga aceasta a fost îngrozitoare.
|
|