SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Paul către Corinteni

Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

4. REALITATEA ÎNVIERII

Învierea lui Cristos

151 Vă aduc aminte, fraților, evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care voi ați primit-o și în care ați rămas, 2 prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa cum v-am predicat-o eu, altfel, în zadar ați crezut.
    3 Căci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit și eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4 a fost înmormântat și a înviat a treia zi, după Scripturi. 5 Și i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece, 6 după aceea s-a arătat la peste cinci sute de frați dintr-o dată, dintre care cei mai mulți au rămas până acum, iar unii dintre ei au murit. 7 După aceea, i s-a arătat lui Iacob și apoi tuturor apostolilor. 8 Ultimului dintre toți, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat și mie, 9 căci eu sunt ultimul dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu. 10 Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul lui pentru mine nu a devenit zadarnic, dimpotrivă, am lucrat mai mult decât ei toți, nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în minea. 11 Așadar, atât eu, cât și ei, noi predicăm astfel, iar voi astfel ați crezut.

Învierea noastră
    12 Iar dacă se vestește că Cristos a înviat din morți, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morți? 13 Iar dacă nu există înviere din morți, nici Cristos nu a înviat! 14 Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră și zadarnică este credința voastrăb. 15 Iar noi suntem găsiți martori falși ai lui Dumnezeu pentru că dăm mărturie împotriva lui Dumnezeu, [spunând] că l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, de vreme ce morții nu învie. 16 Căci dacă morții nu învie, nici Cristos nu a înviat, 17 iar dacă Cristos nu a înviat, credința voastră este zadarnică și voi sunteți încă în păcatele voastre, 18 iar cei care au adormit în Cristos au pierit. 19 Și dacă ne-am pus speranța în Cristos numai în viața aceasta, suntem cei mai de plâns dintre toți oamenii.
    20 Dar acum, Cristos a înviat din morți, fiind începutulc [învierii] celor adormițid. 21 Căci de vreme ce printr-un om [a venit] moartea, tot printr-un om [vine] și învierea din morți. 22 Și după cum toți mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toți vor fi readuși la viață. 23 Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, după aceea cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui, 24 apoi [va fi] sfârșitul, când el va încredința împărăția lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și putere. 25 Căci el trebuie să domnească până când va pune toți dușmanii sub picioarele lui. 26 Ultimul dușman care va fi nimicit este moartea. 27 De fapt, toate le-a supus sub picioarele lui. Însă când spune că "toate le-a supus", este evident că în afară de cel care i-a supus lui toate. 28 Iar când toate îi vor fi supuse, atunci și el, Fiul, se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.
    29 Și apoi ce vor face cei care sunt botezați pentru cei morți?e Dacă într-adevăr morții nu învie, de ce se mai botează pentru ei? 30 Iar noi de ce să ne punem în pericol la orice oră? 31 În fiecare zi eu sunt în pericol de moarte, frațilorf, o jur pe mândria mea care sunteți voi, pe care o am în Cristos Isus, Domnul nostru. 32 Dacă numai din motive umane m-am luptat împotriva fiarelor în Efesg, la ce-mi folosește? Atunci, dacă morții nu învie,
    să mâncăm și să bem
    căci mâine vom muri.
33 Nu vă înșelați:
    "Tovărășiile rele strică bunele moravuri"h.
34 Veniți-vă într-adevăr în fire și nu păcătuiți pentru că sunt unii care nu au cunoașterea lui Dumnezeu: o spun spre rușinea voastră.

Calitățile trupului înviat
    și situația celor care vor trăi la parusie
    35 Însă, va spune cineva: "Cum învie morții? Cu ce trup vor veni?" 36 Nebunule! Ceea ce semeni tu nu prinde viață dacă mai întâi nu moare. 37 Și ceea ce tu semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar un simplu grăunte, poate de grâu sau de altă plantă, 38 însă Dumnezeu îi dă trup după cum vrea și fiecăreia dintre semințe îi dă trupul propriu. 39 Nu orice trup este același trup, ci unul este [trupul] oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor și altul, al peștilor. 40 Există și trupuri cerești și trupuri pământești, însă alta este măreția celor cerești și alta a celor pământești. 41 Una este strălucirea soarelui, alta este strălucirea lunii și alta este strălucirea stelelor, căci o stea diferă de altă stea în strălucire.
    42 Tot la fel este și învierea din morți: se seamănă în putrezire și se învie în neputrezire; 43 se seamănă în rușine și se învie în mărire; se seamănă în slăbiciune și se învie în putere; 44 se seamănă un trup firesc și învie un trup spiritual, căci dacă există un trup firesc, există și unul spiritual. 45 Așa și este scris: primul om, Adam, a fost făcut cu suflet viu, cel din urmă Adam, cu Duhul dătător de viață. 46 Dar nu cel spiritual [apare] mai întâi, ci cel firesc, apoi cel spiritual. 47 Primul om este făcut din pământ, este pământesc; al doilea om este din cer. 48 Cum este cel pământesc, la fel sunt și cei pământești, și cum este cel ceresc, la fel sunt și cei cerești. 49 Și după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta și chipul celui ceresc.
    50 Fraților, eu spun aceasta: carnea și sângele nu pot moșteni împărăția lui Dumnezeu, nici putrezirea nu va moșteni neputrezirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu toți vom muri, însă toți vom fi schimbați. 52 Într-o clipă, într-o clipire din ochi, la sunetul trâmbiței de apoi, căci va suna trâmbița și morții vor învia neputreziți, iar noi vom fi schimbați. 53 Căci această ființă supusă putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire și această ființă muritoare trebuie să se îmbrace în nemurire.
    54 Dar când ființa aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și ființa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris:
    Moartea a fost înghițită de victorie.
55    Unde este, moarte, victoria ta?
    Unde este, moarte, ghimpelei tău?
    56 Ghimpele morții este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. 57 Însă, mulțumire fie lui Dumnezeu care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. 58 Așa încât, frații mei iubiți, fiți tari, neclintiți; muncind totdeauna cu zor în lucrarea Domnului, știind că munca voastră nu este zadarnică în Domnul.

Note de subsol

a Multe manuscrise au: cu mine.
b Mai multe manuscrise importante au: noastră.
c Lit.: primul rod, pârgă. Sfântul Paul folosește aici o imagine sugestivă: pentru a-și exprima recunoștința față de Dumnezeu, evreii îi ofereau primele, cele mai bune roade ale pământului. Astfel, la sărbătoarea Paștelui, comunitatea oferea o jerbă alcătuită din primele spice coapte ale anului, iar la Rusalii, două pâini dospite (Lev 23,9-14; 23,15-21). În fața secerișului morții, Cristos devine astfel "primul rod" al secerișului vieții. Pentru cel care are simțul naturii și al liturgiei, termenul indică secerișul început deja, iar sfântul Paul introduce și ideea de cauzalitate: Cristos nu este doar un mort înviat, ci este Cel Înviat din morți care cauzează învierea morților.
d Într-o societate în care evenimentele vieții erau trăite împreună, în comunitate, moartea era o intrare în somn în raport cu care învierea este ca o trezire. Verbul folosit aici pentru "a muri" este koimaô = a adormi, de la care vine și koimeterion = dormitor (cimitir).
e Despre această practică nu se știe nimic mai mult. Sfântul Paul se limitează să sublinieze că ar fi absurdă dacă nu ar exista învierea din morți.
f Codicele mai importante au: frații mei; câteva manuscrise vechi omit: fraților.
g Nu avem mărturii despre o luptă reală a sfântului Paul cu fiarele. Un cetățean roman nu putea fi condamnat la fiare. După părerea comună a exegeților, expresia este metaforică, probabil îi indică pe cei care au instigat cetățenii Efesului la revoltă împotriva învățăturii lui Paul (Fap 19).
h Este un citat din memorie după lucrarea Taidé a poetului grec Menandru (342-292 î.C.).
i Câteva manuscrise vechi adaugă: unde este, infernule, victoria ta?

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire