Pilda cea mai frumoasă de pocăinţă ne-a dat-o, fără îndoială, fiul rătăcit din Sfânta Evanghelie. Despre întoarcerea lui ştim cu siguranţă că a fost primită de către tatăl său. Înseamnă deci că, dacă şi noi ne vom pocăi asemenea lui, şi noi vom fi iertaţi din partea lui Dumnezeu. Să vedem deci ce a făcut el.

Sfântul Evanghelist Luca spune despre el că "venindu-şi în fire", adică aducându-şi aminte de toate cele făcute, a zis: "câţi argaţi ai tatălui meu se satură de pâine iar eu pier de foame"! Aşadar întâi şi-a examinat conştiinţa, iar apoi i-a părut rău de cele făcute. "Scula-mă-voi şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: "tată, greşit-am la cer şi înaintea ta", a zis apoi fiul rătăcit, adică şi-a propus să nu mai greşească. Apoi s-a dus la tatăl său şi şi-a recunoscut păcatele, adică s-a mărturisit şi i-a spus: "Nu mai sunt vrednic a mă chema fiul tău, fă-mă ca pe unul din argaţii tăi"! După toate acestea, tatăl cel bun l-a iertat, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat pe fiul său cel pocăit, adică l-a dezlegat de păcatele sale şi, în sfârşit, a tăiat viţelul cel gras, s-au aşezat la masă şi s-au veselit ospătându-se.

Înainte de a fi fost deci dezlegat de păcatele sale şi de a se fi aşezat la ospăţ, fiul rătăcit a făcut cinci lucruri: şi-a examinat conştiinţa, şi-a arătat părerea de rău pentru păcatele sale, şi-a propus să nu mai păcătuiască, şi-a mărturisit păcatul, şi în sfârşit, şi-a propus că va îndeplini orice canon îi va da tatăl său. Făcând şi noi la fel, putem fi siguri că vom fi dezlegaţi de păcatele noastre şi că Dumnezeu se va împăca cu noi. Să examinăm, deci, pe rând aceste cinci părţi ale spovedaniei.