RUGĂCIUNEA

CALEA SFINTEI CRUCI PENTRU ORA DE ADORAŢIE

RUGĂCIUNEA DE PREGĂTIRE

Staţiunea I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea..
     
     Eu am fost condamnat la moarte, dar eu am fost condamnat numai pentru că aşa am voit. De fapt, în această clipă s-a rostit osânda voastră, a oamenilor. Voi aţi fost osândiţi la moarte pentru păcatele voastre.
     Eu din iubire am luat asupra mea osânda voastră, nu a mea. Eu am murit pentru că am vrut să vă scap pe voi de la moarte. Atunci eu v-am deschis poarta intrării, a mântuirii şi a sfinţirii. Dar acum voi înşivă trebuie să intraţi pe poarta aceasta. Eu v-am deschis uşa. Intraţi acum voi prin ea, prin pocăinţă şi, după pocăinţă, prin fuga de păcat şi prin înnoirea vieţii voastre.
     Eu am murit pentru voi fără de voi. Dar nu vă pot mântui fără de voi. Dacă voi nu vreţi să înţelegeţi că eu am murit din cauza păcatelor voastre..., nu vă puteţi mântui...
     Când mă vedeţi aici, în faţa tribunalului, să ştiţi că acestea înseamnă un singur lucru: voi veţi fi osândiţi la moartea cea veşnică dacă nu vă veţi smulge din ghearele păcatului. Eu merg la moarte pentru voi, ca să vă îngroziţi de păcat şi să nu-l mai faceţi.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Eu port crucea, adică osânda mea spre Golgota... Eu am luat asupra mea păcatele voastre... De acum nu mai puteţi fi ai mei decât dacă veţi face ceea ce am făcut şi eu. Să luaţi crucea păcatelor pe umeri şi să muriţi şi voi pentru păcat... Nu puteţi să fiţi ucenicii mei decât dacă veţi primi să fiţi răstigniţi pentru lume, pentru păcat, pentru cele străine de Dumnezeu...
     Veţi primi voi această cruce aşa cum am primit-o eu pentru voi, cu neţărmurită iubire? Dacă eu am primit să mor pentru voi din cauza păcatului, voi să primiţi a fi morţi pentru păcat din dragoste către mine.
     Eu pornesc acum cu crucea grea şi chinuitoare pe drumul Calvarului. Toată Calea Crucii nu e altceva decât strigătul de osândă împotriva voastră, strigăt ce vine de la Tatăl ceresc. E strigătul de groază ce m-a cuprins în Grădina Măslinilor... E strigătul de jale al tuturor creaturilor din valea de lacrimi. Calea Crucii e calea osândei pentru păcat.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Crucea reprezintă păcatele... Nu crucea, ci păcatele voastre sunt atât de grele încât m-au doborât la pământ, m-au zdrobit sub povara lor...
     Crucea o poate suporta Fiul lui Dumnezeu, ea e uşoară şi dulce pentru atotputernicia aceluia de care a ascultat furtuna mării, grozăvia morţii... Dar păcatele... Eu nu le pot purta, puhoiul lor respingător mă doboară la pământ... Nici nu-ţi poţi închipui cât sunt de grele: dispreţul şi neascultarea de Dumnezeu, ura, duşmănia, necurăţia, beţia, înjurăturile înfiorătoare, blestemele negre ca noaptea, crimele împotriva pruncilor nebotezaţi, osândirea sufletelor botezate îmbrăcate în gloria şi frumuseţea dumnezeiască a sufletelor veşnice şi nemuritoare, căderea lor în noaptea veşnică, în ura veşnică a Tatălui. Toate acestea îmi aduce căderea sub cruce...
     Vezi cum au căzut peste mine păcatele? Sunt mai grele decât cele mai grele blocuri de stâncă... Chiar dacă întregul univers s-ar fi prăbuşit peste mine, nu m-ar fi zdrobit mai rău. Şi tu, fiinţă atât de mică şi atât de slabă, cum poţi purta păcatul ce m-a doborât sub cruce?
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEŞTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Eu nu m-am întâlnit întâmplător cu mama mea pe calea crucii mele. Eu am chemat-o acolo ca ea să fie prima dintre creaturi care ia parte la calea crucii mele.
     Prin ea v-am chemat şi pe voi, pe voi care aţi venit să luaţi parte la această Cale a Crucii mele, ca să suferiţi cu mine pentru grozăvia păcatului vostru. Aşadar, mergeţi voi pe calea crucii cu inima mamei mele? Aveţi voi credinţa ei care vede în crucea mea mântuirea de sub povara păcatului? Aveţi voi iubirea ei, care vrea să moară pentru mine şi împreună cu mine pentru păcatele voastre şi ale fiilor voştri aşa cum plânge ea? Strigaţi voi aşa cum a strigat şi dânsa de durere în inima ei? Poporul meu, ce-mi faci tu mie? Poporul meu, de ce-l răstigneşti tu pe Fiul meu cu păcatele tale?
     Mama mea a plâns pentru suferinţa mea. A plâns pentru păcatele voastre... Poate că dacă durerea mea nu vă mai mişcă inimile, poate vă va mişca durerea şi plânsul Mamei mele...
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ŞI DUCĂ CRUCEA

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Simon din Cirene, un păgân, un păcătos, mă ajută să duc crucea... şi în cruce ajunge să vadă lumina, credinţa, sfinţenia, mântuirea....
     Ştii cine este Simon din Cirene? Eşti tocmai tu. Eu l-am ales pe Simon ca să fie o icoană vie pentru tine. Dată tu vei lua crucea mea asupra ta, dacă tu mă vei primi cu milă şi cu bunătate ca şi el, atunci îţi voi da şi ţie, omule, lumina mea, harul meu, pe Tatăl meu, pe Duhul meu Sfânt, veşnicia mea, nemărginirea mea, ca să fii un Simon din Cirene!
     Dacă da, fii binevenit! Vino, binecuvântatul inimii mele! Te-ai apropiat ca să-mi uşurezi povara păcatelor? Ai luat de pe mine povara păcatelor soţiei tale, ale soţului tău, ale copiilor tăi, povara păcatelor rudelor tale, a prietenilor, vecinilor şi a colegilor tăi?
     E o fericire pentru tine ca să fii un Simon din Cirene, ca să ridici de pe mine înfiorătoarea povară a păcatelor. Ai făcut aceasta vreodată? Ai stat pe calea crucii mele cum stau călăii, m-ai lovit şi tu, m-ai îmbrâncit, m-ai scuipat, m-ai biciuit cu păcatele tale? Sau ai stat pe calea crucii mele ca fariseii? Bătându-şi joc de mine cu înjurături, cu blesteme, cu râsete batjocoritoare, dându-mi sărutul lui Iuda? Vrei într-adevăr să-mi fii un Simon din Cirene?
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VI-a
VERONICA ŞTERGE FAŢA LUI ISUS
CU O MARAMĂ

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     La gândul că Veronica mi-a şters faţa, îmi revarsă inima de bucurie... Căci nu este bucurie mai mare decât să fii înţeles în suferinţă, să nu fii părăsit la necaz, să fii mângâiat în chinuri, să fii ajutat în dureri şi greutăţi... Cine face aceasta, acela are inimă. Pe calea crucii s-a întâlnit inima dumnezeiască cu inima Veronicăi.
     Prin Veronica v-am chemat pe voi, care astăzi străbateţi Calea Crucii mele. V-aţi purtat voi asemenea Veronicăi pe această cale? Aţi privit vreodată calea mea nemărginită, lacrimile mele de sânge, faţa mea schimonosită de lovituri şi de ură? M-aţi aşteptat undeva, unde ştiaţi că trec, ducându-mi crucea? Aţi ieşit atunci în calea mea, mi-aţi şters sângele scurs pe faţă din cauza loviturilor călăilor şi a păcatelor voastre? Aţi oprit vreodată vreo înjurătură? Aţi oprit vreun blestem? Aţi stins duşmănii?
     Dacă da, atunci vreau să-mi întipăresc chipul feţei mele nu pe o năframă, ci pe buzele tale, pe faţa ta, în inima ta, în sufletul tău, astfel încât, văzându-te lumea pe tine, să mă recunoască pe mine.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Eu am căzut sub povara păcatului tău. Cât de mult m-a durut căderea ta. M-am tăvălit în praf şi noroi cu crucea grea peste mine, cu rănile deschise care s-au umplut de praf şi sudoare... Dar apoi aţi făcut din nou aceleaşi păcate pe care vi le-am iertat la prima mea cădere... Acum mă arunc iar în praf şi noroi, sub povara crucii, cu păcatele voastre...
     Credeţi că eu nu sunt cum sunteţi voi, eu nu simt relele pe care le repetaţi şi care ard atât de mult în inima mea dumnezeiască? O, cât de greu mă scol în sufletele voastre când aţi început să repetaţi păcatele voastre! De n-ar veni vreun Simon din Cirene sub chipul unui preot, al unei soţii bune, al unor părinţi iubitori, poate nu m-aş mai putea scula niciodată în sufletul vostru... Nu vă e milă de mine în staţiunea aceasta? Nu vă e groază să fiţi şi voi în rândul călăilor mei, care mă izbesc chiar şi sub povara crucii?
     Nu uitaţi! Pe unii dintre voi v-am văzut sub chipul unui Simon din Cirene, sub chipul Veronicăi, dar pe alţii nu numai o dată i-am văzut sub chipul lui Iuda şi a călăilor mei... Şi pe voi vă voi iubi, dacă vă veţi întoarce cum s-a întors Longinus, cel care mi-a străpuns inima, dar apoi a devenit un sfânt. Şi tu îmi străpungi inima mereu, dar sfânt când vei fi? Până când vei mai amâna?
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Femeile plângeau de mila mea. Plânsul lor m-a mângâiat, pentru că era un plâns de iubire. Dar câte femei mai plâng astăzi de mila mea? Şi totuşi, continuă şi ele schingiuirea mea prin vorbele lor nestăpânite, prin certurile, prin geloziile, duşmăniile şi ura lor... Când se adună, vorbesc, judecă şi osândesc suflete pe care eu le-am răscumpărat cu sângele meu.
     O, nu mă plângeţi pe mine, ci plângeţi păcatele voastre, pentru că aceste păcate încep să devină mult mai mari decât păcatele bărbaţilor... Bărbaţii n-au ucis în războaie atâtea trupuri câte suflete ucideţi voi cu limba într-o săptămână... Plângeţi pentru voi şi pentru copiii voştri, care ar trebui să fie şi nu sunt... Plângeţi că, dacă în mine, lemnul cel verde, fără păcat, Dumnezeu astfel pedepseşte păcatul, ce va fi în lemnul cel uscat, în care păcatul a început să strige răzbunare la cer...?
     Plângeţi copiii voştri, plângeţi-i. Vai, nici nu mai suferiţi când cineva vă aduce aminte de datoria aceasta; dimpotrivă, ştiţi să-i blestemaţi mai rău pe cei pe care nu aţi ştiut să-i creşteţi creştineşte... Plângeţi pentru voi şi pentru copiii voştri!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Eu te-am iertat o dată, de două ori, de mai multe ori; cu dragă inimă te-am iertat, în cel mai scump rod al crucii mele, în scaunul de spovadă... Te-am iertat de la prima ta Împărtăşanie şi până astăzi,... dar tu niciodată nu ai luat în serios iertarea mea..., pentru că scaunul de spovadă a fost o glumă pentru tine, iar pe mine m-a costat chinurile morţii... Tu m-ai luat în derâdere, eu însă te-am luat în serios până la moarte. Dar tu n-ai luat nimic în serios, nici sufletul, nici păcatul, nici virtutea. Eu am început să tremur pentru tine. Tu eşti orb, iar orbii cad în prăpastie... Pe tine te-am văzut căzând, pe tine, pe care te-am iubit mai mult decât viaţa mea, fericirea mea, cerul meu...
     Şi, când am văzut că nici nu te mai dor sutele tale decăderi, când am văzut că nici nu te mai sperii de miile tale de înjurături, când am văzut că nu te mai temi de nici o grozăvie, nici de aceea ce strigă la cer, atunci mi-am pierdut cu totul puterea şi am căzut a treia oară lângă Golgota. Nu m-am mai putut ridica... Am fost târât până la locul răstignirii... Nici în sufletul tău nu mă mai pot scula, pentru că tu eşti mai orb decât orbii şi mai împietrit decât stâncile muntelui Calvar.
     Eu am căzut şi nu m-am mai putut ridica... Dar tu?!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Eu am ajuns până la ultima treaptă a batjocurei. Am fost dezbrăcat ca să fiu ultimul dintre oameni, scârba tuturor, un vierme, şi nu un om...
     Şi aceasta mi-ai făcut-o tu, frate... Mi-ai smuls haina strălucitoare de rege şi stăpân al tău. Mi-ai smuls haina de prieten, de mântuitor, de om... M-ai făcut ultimul dintre cei care te interesează... Când m-ai scuipat şi m-ai luat în derâdere în viaţa ta personală, în faţa familiei tale, pe drumuri, între prieteni, la petreceri... Se poate oare o ruşine mai mare pentru mine?
     O, câtă ruşine am tras! M-ai despuiat de orice haină a demnităţii, pe mine, Domnul şi Dumnezeul cerului şi al pământului! Vei veni oare vreodată să-mi redai coroana regală? Vei veni oare să-mi redai haina de Domn şi de Rege? Vei veni să-mi redai tronul ce mi se cuvine în sufletul tău? O, de n-ai întârzia aşa de mult...
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Unii m-au scuipat... alţii m-au izbit la pământ... unii m-au biciuit... alţii m-au dezbrăcat de haine... unii mi-au pus coroana de spini pe cap... Dar alţii m-au răstignit, sfredelindu-mi cu piroanele morţii mâinile şi picioarele... În mâna călăilor care m-au pironit am văzut mâna ta... În faţa călăilor nemiloşi am văzut faţa ta...
     Lemnul tare şi aspru al crucii a fost mai moale decât inima ta... Şi atunci, ca şi acum, mă uitam în ochii tăi, să văd dacă mai e vreo licărire de milă, sau dacă mă vei răstigni şi tu de acum înainte cu răceală şi răutate, prin păcatele tale de moarte...
     Şi atunci am strigat: "Mi-e sete!" Îmi era sete şi atunci de sufletul tău, sete arzătoare. O, cât doream să te îmbrăţişez să te atrag la mine... Cum doreşte cloşca să-şi strângă puii sub aripile sale, aşa am vrut eu să te strâng sub crucea mea, şi mi-am întins larg braţele spre tine, iar tu n-ai vrut... Totuşi, eu, fiindcă te iubesc, am strigat către Tatăl meu: "Tată! Iartă-l, că nu ştie ce face!" Şi Tatăl meu te-a iertat până azi că m-ai răstignit pe cruce cu păcatele de moarte. Până azi... Îţi repet iarăşi, până azi...
     Întoarce-te la mine!...
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     O, Isuse, tu ai murit pe cruce pentru mine. Mă simt acum cum se simte un copil când i-a murit mama... Abia atunci îşi dă seama cât de bună a fost mama şi cât de mult îi simte lipsa...
     Mă simt aşa cum se simte un om care a făcut un rău mare, fără judecată, dar când se dezmeticeşte, îşi dă seama că ceea ce a comis întrece orice măsură... Mă trec aceşti fiori... Îmi vine să strig ca Iuda: "Am vândut sânge nevinovat". Acum mi se pare că m-am trezit din beţia păcatelor mele: l-am răstignit, l-am ucis pe Dumnezeul meu!
     Oare nu mă va urmări mereu chipul Celui Răstignit?... Cine a murit pentru mine a murit din cauza mea, a murit sub loviturile mele, a păcatului meu de moarte... Ce voi face acum, unde să fug? Dar unde pot scăpa, decât tot la pieptul tău, o, Răstignitule! Mă scol şi mă întorc la tine şi-ţi spun cu sinceritate: Isuse, am greşit împotriva cerului şi împotriva ta. Nu mai sunt vrednic să-ţi fiu frate, dar primeşte-mă printre slugile tale credincioase...
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     În sufletul meu a fost răstignit el, Isus, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul... Acum am auzit un strigăt tainic, dar desluşit şi pătrunzător...
     Dă-mă jos de pe crucea din inima ta!
     Dă-mă jos, fie-ţi milă de mine!
     Dă-mă jos de pe crucea înjurăturilor tale!
     Dă-mă jos de pe crucea blestemelor tale!
     Dă-mă jos de pe crucea duşmăniilor şi a răzbunărilor tale!
     Dă-mă jos de pe crucea beţiilor tale!
     Dă-mă jos de pe crucea nepăsării şi a răcelii tale!
     Dă-mă jos de pe crucea hoţiilor tale!
     Dă-mă jos de pe crucea minciunilor tale!
     Dă-mă jos de pe crucea distrugerii familiei tale!
     Dă-mă jos de pe crucea sacrilegiilor tale!
     Dă-mă jos de pe crucea crimelor ascunse ale inimii tale!
     Dă-mă jos de pe crucea plânsului necontenit al soţiei şi al copilaşilor tăi!
     Dă-mă jos de pe crucea îngrozitoare a pierzării tale veşnice!
     Dă-mă jos de pe crucea smintelilor tale, de pe crucea acelor vorbe şi fapte care răspândesc moarte în sufletele din jurul tău.
     Eu, Domnul şi Dumnezeul tău, mă rog ţie: Dă-mă jos de pe cruce şi atunci îţi voi asculta şi eu rugăciunile tale.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Poate că Isus este înmormântat în sufletul nostru. Poate că au trecut luni de zile de când nu am mai sărbătorit în suflet Paştele, Învierea lui Cristos. Pământul l-a ţinut închis trei zile, dar tu? Oare nu-l ţii înmormântat în sufletul tău rece şi dur, de trei luni, de trei ani, sau poate chiar de mai mult timp? Poate că eşti chiar tu acela care de 20 de ani n-ai sărbătorit Învierea lui Cristos în sufletul tău? Poţi tu răbda în sufletul tău moartea lui Isus mai mult de o clipă?
     Pe mare, în corabie, Isus dormea, şi furtuna i-a îngrozit atât de mult pe ucenici încât au început să strige: "Doamne, trezeşte-te, că pierim!" În sufletul tău Isus este mort. Numai atunci va învia când tu îl vei striga: "Doamne, trezeşte-te că pier!" Aştepţi tu cu dor ca Isus să vină în inima ta?