RUGĂCIUNEA

ÎNAINTAREA ÎN VIAŢA CREŞTINĂ

RUGĂCIUNE DE PREGĂTIRE

     Doamne Isuse, toată activitatea vieţii creştine constă în a forma în sufletele noastre icoana ta sfântă, ca să fim asemenea ţie. Ajută-mă să îmbrăţişez cu zel această însemnată datorie şi toată viaţa mea să fie cuprinsă de această sfântă obligaţie de a deveni asemenea ţie. Amin.

Staţiunea I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Citat la tribunal de autoritatea romană, Isus se prezintă cu nevinovăţia, virtuţile şi binefacerile sale şi este condamnat la moartea pe cruce: iată răutatea inimii omeneşti.
     Şi eu duc în faţa tribunalului lui Dumnezeu păcatele mele, abuzul meu de harurile lui Dumnezeu, nerecunoştinţa, şi primesc iertarea; iată milostivirea inimii lui Isus! El mă învaţă comportarea pe care trebuie să o am atunci când în calea vieţii mele întâlnesc nedreptatea şi răutatea oamenilor, să tac şi să iert cu Isus.
     Mi-e frică să iert, mă costă, dar, datoria mea faţă de Dumnezeu fiind nemărginită, trebuie să folosesc faţă de alţii măsura pe care o foloseşte Isus Dumnezeu faţă de sufletul meu.
     Doamne Isuse, cu atâta stăruinţă mi-ai recomandat să iert întotdeauna şi din inimă dacă vreau să fiu şi eu iertat de multele mele greşeli. Vreau să practic porunca ta ca să merit a te iubi mai desăvârşit.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Împovărat de greutatea crucii, Domnul Isus urcă cu greu Calvarul.
     Crucea mea îmi sunt datoriile pe care le am de îndeplinit, patimile de stăpânit, virtuţile de practicat, necazurile şi greutăţile zilnice de primit cu răbdare şi supunere la voinţa lui Dumnezeu, şi nu există nici una care să fie hărăzită în mod providenţial spre sfinţirea mea. Pentru a trăi ca buni creştini ni se cer eforturi, bunăvoinţă, să ne facem milă. Crucea mea nu-i nimic extraordinar şi nici imposibil de purtat, căci e potrivită şi dată după puterile mele, şi greutăţii ei Dumnezeu îi mai adaugă şi spinii care fac inima să sângereze. Nu trebuie nici să refuzăm şi nici să considerăm atât de amare aceste necazuri numite cruce.
     Doamne Isuse, ajută-mă să te urmez purtându-mi crucea cu fidelitate, răbdare, seninătate şi supunere desăvârşită la voinţa ta. Chiar dacă în purtarea crucii ar trebui să curgă sânge din inimă şi mădulare, sunt gata, susţinut de harul tău, să-l vărs până la ultima picătură.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     O nouă umilire la care călăii nu se gândeau, dar pe care Isus şi-a impus-o spre învăţătura mea: căderea sub cruce.
     Viaţa creştină e plină de suferinţe, fără nici un răgaz împotriva păcatului şi a naturii aplecate spre rău, deoarece pe calea îngustă a cerului legea suferinţei îi stăpâneşte pe cei care merg înrolaţi sub drapelul crucii.
     Noi uităm că tăria în a-l urma pe Isus vine de la har, şi nu de la eforturile naturii omeneşti; de asemenea, ea soseşte când, surprinşi de slăbiciunea noastră şi înşelaţi de visările amorului nostru propriu, facem atât de puţin, după ce am muncit atât de mult. Uităm că succesul izbânzilor spirituale este umilinţa şi iar umilinţa, care obţine harul lui Dumnezeu. Toate sunt posibile şi pe toate le poate obţine de la Dumnezeu sufletul smerit care profită de slăbiciunea sa ca să fie mai vigilent, care nu iubeşte şi nici nu apără omisiunile, neglijenţele, păcatele de surprinderea în care el cade cu toate hotărârile sale bune.
     O, Isuse, cât sunt de slab când mă încred în puterile mele! Fă-mă tare, sprijinindu-mă de harul şi milostivirea şi bunătatea inimii tale.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEŞTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Inima Maicii sfinte este cuprinsă de straşnice suferinţe pe drumul Calvarului. Cât ar vrea să aline suferinţele lui Isus şi chiar să-l scape de ele, dar iubirea lui Dumnezeu şi a sufletelor o face să consimtă la moartea lui Isus.
     Ce luptă cumplită între iubire, răbdare, resemnare şi drepturile firii omeneşti! Cum să se despartă de Fiul ei? Şi totuşi, eroismul sfintei Fecioare oferă cerului un spectacol vrednic de privirile sale. Cine poate spune şi calcula durerile, dar şi meritele sfintei Fecioare? Şi câte merite a câştigat ea prin resemnarea la planurile lui Dumnezeu! Sufletul cu adevărat umilit, dăruit total lui Dumnezeu şi resemnat la planurile divine, culege mari merite din suferinţele zilnice şi se apropie de Isus ca şi cum de nimic altceva nu s-ar putea apropia ca să devină asemenea lui.
     O, sfântă Fecioară, tu eşti regina, mama şi modelul sufletelor predestinate. Cheamă-mă şi voi merge cu toată încrederea şi iubirea la tine, mama lui Isus şi a noastră, a oamenilor.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ŞI DUCĂ CRUCEA

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     După ce mai întâi Simon se împotriveşte umilirii la care îl supun călăii - să ducă crucea lui Isus - mai apoi, fiind atât de aproape de Isus, îl cunoaşte, cunoaşte şi motivul adevărat al condamnării lui Isus şi duce crucea din dragoste faţă de el.
     Nimeni nu iubeşte în mod natural crucea, care se opune şi repugnă firii omeneşti, căutătoare de fericire, şi nu de suferinţă, dar credinţa ajută sufletul să-şi facă silă şi să facă binele din dragoste faţă de Isus.
     Dacă nu sunt încă mişcat de ceea ce a suferit Isus, la ce m-aş mai putea hotărî şi opri? Şi îngerii rămân surprinşi de frica şi fuga mea, de crucea vieţii mele. Ruşinat de laşitatea mea, nu voi mai murmura contra crucii şi nici nu o voi duce târâş sau să mai tai din ea, ci mă voi strădui să o duc cu răbdare, din dragoste către Isus.
     Doamne Isuse, dă-mi, te rog, harurile tale, duhul tău şi dragostea ta pentru cruce, pentru ca în toate să mă supun hotărârilor providenţei divine, întotdeauna înţeleaptă în distribuirea evenimentelor. Nădejdea mea în bunătatea ta se sprijină pe cuvintele celui ce conduce lumea.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VI-a
VERONICA ŞTERGE FAŢA LUI ISUS
CU O MARAMĂ

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     A face binele este deja un har; dar a face binele în vederea lui Isus Cristos este harul propriu creştinismului. Veronica, deja creştină cu inima, mânată de o iubire delicată, ascultă de dorinţa de a-l mângâia pe Isus. Şi recunoştinţa lui Isus îi lasă o amintire nepieritoare, dulcea invitaţie de a imita cu fidelitate modelul adorabil, a cărui imagine i-a fost dată.
     Sfânta Veronica, ştiind că harul nu se păstrează decât prin umilinţă, a dispărut în faţa lumii, învingând respectul omenesc şi maximele lumii. Acesta este şi drumul meu dacă vreau să fiu urmaşul credincios al lui Isus. Dacă voi şti să-l slujesc pe dumnezeiescul Mântuitor în persoana săracilor, a bolnavilor, voi culege din plin harurile şi binecuvântările sale.
     Doamne Isuse, dă-mi, te rog, duhul de credinţă în practicarea carităţii.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea..
     
     Câte mistere în căderile lui Isus sub cruce, niciodată nu vom putea folosi suficient cercetările lor. Ele reprezintă purtarea noastră faţă de Domnul Isus: dacă la început am mers plini de curaj pe drumul crucii, multe suflete cad, se ridică cu greutate, cad din nou şi se străduiesc să îmbine duhul lumii cu acela al lui Isus.
     Trebuie să nu uit niciodată că Dumnezeu vrea totul în viaţa mea spirituală; nu mă pot mulţumi să-i ofer nici jumătăţi de măsură, nici sferturi, treimi sau optimi. El vrea ori totul, ori nimic. Neîndeplinindu-mi bine decât numai o parte din datoriile mele, nu pot culege decât puţine haruri; de aceea, nestatornicia în multele căderi care-mi slăbesc voinţa şi-mi compromit foarte serios viaţa sufletească. Ocaziile nu-l fac pe om slab, ci îl dezvăluie aşa cum este. De câte ori am căzut în aceleaşi păcate! De câte ori am promis şi am făgăduit să fac un lucru ori o faptă bună şi au rămas numai promisiunile!
     Doamne Isuse, după ce am recunoscut în acest tablou chinurile şi nenorocirile conştiinţei mele, mă voi strădui să evit ca să se mai repete această ameninţare. Ajută-mă să-ţi fiu credincios în toate!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Domnul Isus, văzând că unele persoane îl plâng, le spune: "Nu mai plângeţi!" El suferă şi tot el este acela care mângâie!
     Când am suferit mult şi cu resemnare, mila şi compătimirea sinceră ies cu uşurinţă din suflet şi se revarsă asupra celor care suferă. Isus nu caută nici o mângâiere până în ultimele clipe, dar primeşte tot ceea ce Tatăl ceresc îi trimite. În necazurile grele, îi voi încredinţa lui Dumnezeu grija de a-mi conduce viaţa, primind cu aceeaşi dispoziţie sufletească lipsa, ca şi mângâierea, şi răspândind în jurul meu mila şi atenţia, fără să o aştept de la alţii în ceasurile mele de suferinţă şi de necaz.
     Doamne Isuse, nu voi mai plânge fără a-mi amesteca lacrimile cu încrederea şi dragostea către tine.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     A treia cădere a lui Isus sub cruce îţi arată slăbiciunea firii tale şi-ţi aminteşte de lipsa ta de energie. Eşti creştin, adică angajat în mod solemn să lupţi contra patimilor, să-ţi stăpâneşti aplecările spre rău, să învingi atracţia spre plăcere, o misiune foarte grea dacă nu ai fi sprijinit de harul Domnului.
     De ce atunci lucrezi ca şi cum nu ai avea la dispoziţie harul, ori te-ai îndoi de puterea şi acţiunea lui? De ce şovăi atâta timp şi eşti când de partea lui Isus, când de partea lumii? Lumea nu-ţi va oferi niciodată tot ceea ce-ţi promite şi nici nu te va putea ferici pe deplin, pe când Isus, dacă-i eşti credincios, te face părtaş încă de aici la pacea, mulţumirea şi fericirea sufletească.
     Câte mângâieri îţi rezervă în sfânta Împărtăşanie, la sfânta Liturghie, la vizitele la sfântul Sacrament, după fiecare ispită combătută, după fiecare har la care răspunzi din toată inima! Urmează-ţi, deci, cu sfinţenie hotărârea de a-i sluji numai lui Dumnezeu. Munca sfinţirii nu-i prea mare pentru un suflet nemuritor şi nici peste puterile tale, căci sfântul Paul spune: "Toate le pot în acela care mă întăreşte!"
     Doamne, nu mă voi lăsa învins ori abătut de greutăţile ce le voi întâlni pe calea crucii în slujirea ta, pentru că în tine mi-am pus toată nădejdea.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Toate fiind pregătite pentru chinuire, călăii îl înştiinţează pe Isus că trebuie să-i ia hainele. Şi astfel, Isus este dezbrăcat de hainele sale, iar acest fapt aminteşte de munca dublă a vieţii creştine, învăţată de sfântul Paul: mai întâi să ne dezbrăcăm de omul cel vechi, de păcat, şi să ne îmbrăcăm cu omul cel nou, virtuţile, cu Isus Cristos, sfinţenia însăşi.
     Viaţa creştină ne cere, deci, jertfe, voinţa lui Dumnezeu ne impune sfâşieri de inimi: "Va trebui să suferiţi mult în această lume - ne spune Cristos - trebuie să vă aşteptaţi la tot felul de împotriviri". Iar Apostolul ne spune: "Cei ce sunt ai lui Cristos au renunţat la plăcerile simţurilor şi şi-au răstignit trupurile împreună cu Cristos". Deci dacă vei fi umilit, vei afla în bogăţiile infinite ale harului divin mijloacele infailibile care te vor conduce la sfinţenie. Nu trebuie să te îngrozeşti de suferinţe, dar toată teama să o ai de păcat şi să o împrăştii prin încrederea care îţi va fi inspirată de meditarea suferinţelor lui Isus de pe Calvar. Păstrează-ţi mereu bunăvoinţa de a te ataşa clipă de clipă voinţei lui Dumnezeu.
     Doamne Isuse, întăreşte-mă în serviciul tău prin dificultăţile ce-mi vor ieşi în cale şi pe care să le înving cu ajutorul harului tău.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus este răstignit pe cruce... Mama sa, Ioan şi Magdalena rămân în jurul crucii într-o adâncă tăcere şi mâhnire, dar o privire a lui Isus îi întăreşte în statornicia lor.
     Îţi este destinat un dublu oficiu: acela de a trăi aproape de Isus răstignit, unit intim cu el prin iubire; acela de a-l arăta pe Isus care trăieşte în tine, căci viaţa creştină este o oglindă care-l reflectă pe Isus. Ce vrei să faci prin toate suferinţele tale, prin atâtea încercări în mod providenţial aranjate, decât să formezi în tine icoana lui Cristos răstignit şi să te sfinţeşti astfel prin durere? Toţi sfinţii - spune sfântul Grigore - au fost martiri prin sabie sau prin răbdare şi noi trebuie să fim la fel, fie într-un mod, fie în altul. Roag-o pe sfânta Fecioară să ceară de la Isus pentru tine şi în viaţa ta împărăţia lui Cristos răstignit.
     Doamne, privirea agoniei tale dezarmează împotrivirile mele faţă de suferinţă; fă-mă să dau mărturie despre tine întotdeauna şi, de va fi nevoie, chiar cu preţul vieţii şi al sângelui.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     După o cumplită agonie, Isus moare într-o totală părăsire, ca să smulgă inimile noastre acestui pământ şi să le înalţe la cer.
     Intră la picioarele crucii prin dezlipirea totală de acest pământ în adevăratul duh creştinesc şi vei învăţa să mori bine. Isus, înainte de a te iniţia la sublimul devotament al inimii sale, să curăţe sufletul tău de orice alipire pământească. Ori de câte ori îl adori în timpul elevaţiunii, aminteşte-ţi de moartea sa pe cruce. Pe altar este total dezlipit de cele pământeşti, ca şi pe cruce, şi aceeaşi dezlipire vrea să o sădească şi în inima ta. Tinde, deci, spre el prin toate gândurile, dorinţele, cuvintele şi faptele tale şi lasă-te în toate condus de Duhul lui. El, murind, îşi pleacă capul pentru a-ţi arăta resemnarea sa. Priveşte deseori pământul unde vei fi înmormântat, ca să simţi mai bine deşertăciunea celor pământeşti care trec şi se sting o dată cu viaţa. Adu-ţi aminte că vei ajunge cândva un pumn de ţărână şi că numai faptele vieţii tale îţi vor decide soarta veşnică. Străduieşte-te să dai tuturor faptelor tale meritul unei mari curăţii de intenţie.
     O, Isuse, pentru suferinţele tale îndurate pe cruce în momentul când sufletul tău s-a despărţit de trup, binevoieşte să ai milă şi de sufletul meu la ieşirea din această lume.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     De la începutul patimii, nici un ucenic nu mângâie inima lui Isus. Abia a murit şi meritele sângelui său vărsat pentru lume au făcut să coboare haruri deosebite asupra lor. Iosif din Arimateea, cu multă îndrăzneală, merge înaintea lui Pilat şi cere trupul lui Isus. Îl obţine şi revine însoţit de Nicodim; amândoi îl iau de pe cruce şi-l îmbălsămează.
     Fericiţi ucenicii care au ţinut în braţele lor trupul lui Isus, dar mai fericiţi preoţii care, printr-o prerogativă pe care nici îngerii nu o au, îl cheamă pe Isus din cer şi, la cuvântul lor, Isus vine în mâinile lor pe altar. Fericit sunt şi eu că-l pot primi în inima mea, chiar în fiecare zi, dacă doresc. Dar mai fericit voi fi de mă voi strădui să înţeleg şi să imit umilinţa universală a Fiului lui Dumnezeu.
     Doamne, fă-mă să prefer tuturor bunurilor pământeşti sfânta Euharistie şi umilinţa. Te rog, frânge mândria şi iubirea dezordonată a inimii mele.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Reflectează cu pietate asupra tuturor faptelor sfintei Fecioare din timpul suferinţelor şi morţii lui Isus, căci îţi oferă atâtea învăţăminte. Ea primeşte trupul lui Isus de pe cruce în braţe şi-l însoţeşte până la mormânt. Apoi, când Isus a dispărut din faţa privirilor ei, revine şi îngenunchează sub cruce, mergând pe urmele lui.
     Obişnuieşte-te să participi la sfânta Liturghie, să te apropii cât mai des de sfânta Împărtăşanie şi să-ţi îndeplineşti datoriile zilnice sub privirea sfintei Fecioare, cât mai bine şi din dragoste către Isus. Ca şi ea, aruncă-te în necazurile vieţii zilnice la picioarele crucii şi întăreşte-te în dorinţa de a suferi totul din iubire faţă de Isus. Caută în suferinţă o mai mare unire cu Cristos pe care îl vei afla cu bucurie în fiecare dintre suferinţele tale: acesta va fi mijlocul ideal de a o imita pe Maria. Isus a început din braţele Maicii sale opera de mântuire a sufletelor noastre şi a adus-o la îndeplinire pe braţele crucii, anunţându-mă astfel că şi asupra vieţii mele va plana până la sfârşitul ei suferinţa şi că mormântul, ultima mea pocăinţă, va fi preludiul măririi.
     Preasfântă Fecioară Marie, dobândeşte-mi harul să rămân statornic până la sfârşitul vieţii slujirii lui Isus, păstrării şi sporirii dragostei faţă de el şi de aproapele, contribuind astfel la sfinţirea celorlalte suflete, pentru ca toate să-l slujească şi să-l preamărească pe Domnul Cristos.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE

     Doamne Dumnezeule, îţi ofer viaţa şi ultima clipă a vieţii mele, primind cu resemnare şi în duh de pocăinţă felul de moarte şi tot ceea ce o va urma, pe care tu vei binevoi să mi-o trimiţi şi pe toate le primesc cu suferinţele şi moartea lui Isus pe lemnul crucii, oferindu-ţi-le ca reparare şi ispăşire a tuturor păcatelor mele ca recunoştinţă şi mulţumire pentru toate binefacerile făcute lumii întregi; binevoieşte, în milostivirea ta infinită, a ne da harurile necesare pentru a atinge gradul de sfinţenie pe care tu îl aştepţi de la noi. Amin.