RUGĂCIUNEA

REFLECŢII PRACTICE ASUPRA SUFERINŢELOR LUI ISUS

RUGĂCIUNE DE PREGĂTIRE

     Doamne Isuse, vreau să meditez suferinţele tale mergând pe drumul Calvarului, căci în suferinţele tale se află toată învăţătura ta sfântă.
     Dă-mi harul să meditez în mod serios suferinţele tale, să le iubesc şi să folosesc toate mijloacele pentru a câştiga meritele tale.
     Luminează-mi mintea, o, Isuse, căci sunt orb şi neştiutor; nu-mi refuza duhul tău, care-mi va inspira gândurile cele mai folositoare sfinţirii sufletului meu.
     Preasfântă Fecioară Marie, ca şi tine, vreau să păstrez vie amintirea suferinţelor lui Isus. Ajută-mă cu mijlocirea ta!

Staţiunea I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Aminteşte-ţi diferitele sentinţe aduse împotriva lui Isus, de către diversele tribunale unde a fost târât, şi vezi până unde îl poate duce o patimă sau alta pe om, dacă se lasă subjugat de ele.
     De câte ori am judecat şi condamnat cu atâta uşurinţă faptele aproapelui meu, care, în definitiv, nu avea nici o vină.
     Câte interpretări bănuitoare, subiective şi nedrepte... De câte greşeli aş fi scăpat dacă reflectam deseori asupra cuvintelor din Imitaţiunea lui Cristos: "A judeca pe alţii e o muncă zadarnică".
     Amorul nostru propriu ne pune în afara posibilităţii de a judeca sănătos, aşa de uşor ne înşelăm, aşa de uşor păcătuim, pe când un examen serios al vieţii noastre este întotdeauna de folos sufletului nostru. Nu va trebui să răspund pentru alţii şi nici nu voi da seamă înaintea lui Dumnezeu de faptele altora, ci numai de mine, şi nu-i oare atât de importantă această dare de seamă ca să merite toată atenţia mea? Numai înaintea lui Dumnezeu voi putea cunoaşte grozăvia răului săvârşit, pentru că patimile întunecă adevărul în sufletul meu.
     Doamne Isuse, dă-mi ajutorul tău întotdeauna şi nu permite ca patimile mele să împiedice strălucirea adevărului înaintea ochilor mei şi pe care voinţa mea să-l urmeze în toate.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus ia crucea pe umeri şi ne cheamă să-l urmăm. Altădată îi primea cu bunăvoinţă pe cei care veneau să se ataşeze lui; pe unii îi refuza, pe alţii îi primea ori îi încerca, dar când e vorba să se meargă pe Calvar, invitaţia este adresată tuturor.
     Prin harul lui Dumnezeu, mi-am luat hotărârea de a merge întotdeauna pe urmele lui Isus. Dar cum să-mi duc cu folos crucea? Aşa cum a purtat-o şi Isus pe a sa. El merge fără a privi înapoi, fără a o da la o parte, fără a ciopli din cruce, fără a murmura, fără a se plânge de nedreptatea ce i s-a făcut. În jurul lui lumea se agită, dar Isus păstrează tăcerea.
     După exemplul lui, în necazurile mele mă voi păstra întotdeauna senin, evitând murmurul, nerăbdare şi nu mă voi plânge nimănui decât numai lui Dumnezeu, la picioarele căruia voi aşeza toate lacrimile mele.
     Crucea a sporit suferinţele lui Isus, şi eu, fără a încerca să o elimin din viaţa mea, suferinţa atât de mult ignorată mi-a devenit o mângâiere. Şi Isus, având milă de slăbiciunea mea, varsă în sufletul meu un pic din pacea pe care crucea a adus-o pe pământ, iar când sufăr, o, nu mai am de ce să mă plâng.
     Doamne, harul tău să păstreze în sufletul meu duhul de credinţă.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Văzându-l pe Isus, Domnul nostru căzut sub cruce, câţi oameni judecă după prima impresie această scenă dureroasă şi se revoltă, insultă dumnezeirea aceluia pe care îl văd atât de slab şi umilit.
     Ce lecţie pentru mine, aşa de grabnic în a-i acuza pe alţii, în a mă îndoi de virtutea lor, în a mă conduce după prima impresie. Vai, de câte ori inima şi mintea mea sunt atât de grăbite în a se pronunţa şi judeca pe alţii. "Atât de rar o acţiune nereflectată poate să nu fie o nebunie!" Şi câte din faptele mele nu sunt pripite, făcute după impresiile mele, şi nu după adevăr şi dreptate.
     Cât bine sufletesc nu aş câştiga dacă aş fi convins şi aş recunoaşte că sunt atât de slab şi vrednic de tot dispreţul înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Doamne, ajută-mă să fiu umil!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEŞTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Se poate oare imagina o întâlnire mai dureroasă decât aceea a lui Isus cu sfânta Fecioară, mama sa, pe drumul Calvarului? Durerea lor depăşeşte puterea de înţelegere a minţii omeneşti.
     Aceste suferinţe au fost o jertfă admirabilă înaintea lui Dumnezeu, o mângâiere în necazurile noastre, un model de urmat în încercările vieţii şi, mai ales, în despărţirile tragice ale vieţii.
     Voi căuta la făpturi ajutoarele pe care Dumnezeu vrea să mi le dea prin ele, şi dacă permite ca să iasă din aceste relaţii noi suferinţe, mă voi lăsa cu totul în voia proniei divine.
     Doamne Dumnezeule, fă ca toate suferinţele şi jertfele mele să fie pentru Isus şi în strânsă legătură cu acelea ale lui Isus şi ale Maicii sale sfinte.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ŞI DUCĂ CRUCEA

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Ca să-l ajute câtva timp pe Isus în purtarea crucii până sus pe Calvar, a fost pentru Simon un act de umilinţă, şi numai constrâns s-a supus acestui serviciu.
     Crucea nu-mi va lipsi niciodată în viaţă; mii de mijloace providenţiale mă cheamă ca să-l urmeze pe Cristos care caută suflete tari capabile să-i fie tovarăşele suferinţelor sale.
     Sunt vrednic de această alegere? Ştiu să înving respectul omenesc şi să sufăr cu răbdare? Toate evenimentele dureroase pe care le primesc cu resemnare sunt tot atâtea cruci al căror sprijin este Dumnezeu. De multe ori, mie îmi sunt o povară fără a putea fi scăpat sau mângâiat de alţii. Isus nu a trăit nici un ceas pe pământ fără să sufere: la fel trebuie să fie şi creştinii.
     Doamne Dumnezeule, ajută-mă să nu mă îndepărtez niciodată de drumul crucii care duce la cer şi, în locul jugului lumii, să prefer jugul dulce şi plăcut al lui Isus.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VI-a
VERONICA ŞTERGE FAŢA LUI ISUS
CU O MARAMĂ

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Veronica, oferindu-i lui Isus un văl spre a-şi şterge faţa, îmi dă lecţii importante. Nici un interes omenesc nu trebuie să mă împiedice de la sfinţirea sufletului meu şi de la preţuirea suferinţei; dragostea adevărată este dăruire totală care exclude egoismul. În neputinţa sa de a alina durerile lui Isus, Veronica găseşte totuşi o cale de a-şi arăta compătimirea şi recunoştinţa: năframa cu care îi şterge faţa lui Isus.
     În neputinţa Veronicăi de a alina suferinţele lui Isus voi recunoaşte slăbiciunea firii mele de a săvârşi binele, iar în delicateţea gestului ei, zelul sincer şi înflăcărat care trebuie să fie în viaţa mea. După acest gest delicat, Veronica a dispărut în singurătatea familiei, departe de zgomotul şi distracţiile lumii, spre a copia în viaţa ei trăsăturile lui Isus. Şi eu, în singurătatea inimii, departe de zgomotul şi distracţiile ei, îmi voi spune cu sfântul Francisc: "Ce mă interesează dacă sunt uitat de lume, dacă Dumnezeu se gândeşte la mine?"
     Doamne Isuse, dă-mi singura ambiţie permisă ca, după exemplul Veronicăi, să dispar din faţa lumii, să mă umilesc şi să lucrez ca să cresc în dragoste, umilinţă şi evlavie.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus Cristos, chemându-ne să-l urmăm pe drumul crucii, a pus pentru viaţa creştină legea luptei, obligându-ne să o purtăm cu fermitate. Căzând sub povara crucii, ne face să vedem uşurinţa în a ne părăsi hotărârile noastre bune. Dar el se ridică, îşi ia crucea şi continuă drumul. Astfel, umilinţa curajoasă şi suferinţa resemnată sunt două mijloace de a nu-l părăsi pe Isus.
     Când, după sfânta împărtăşanie, sfânta Tereza îi spunea lui Isus plină de teroare: "O, Isuse, ori să mor, ori să sufăr!", ea nu-i cerea altceva decât să rămână cu orice preţ cu el. Şi eu am uneori astfel de dorinţe, dar când vine suferinţa, adesea nu o privesc cu ochi buni. În acele clipe trebuie să mă apropii de Cristos, rugându-l stăruitor să-mi întărească voinţa, deoarece viaţa creştină e o luptă permanentă, care, dacă e dusă cu fidelitate, este însoţită de multe haruri.
     Doamne, ajută-mă să fiu statornic întotdeauna în luptă, contând întotdeauna pe ajutorul, meritele şi promisiunile tale, precum şi pe harul pe care mi-l vei oferi la fiecare suferinţă.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Gândul de a se despărţi pentru totdeauna de Învăţătorul cel atât de sfânt şi puternic, a cărui bunătate au simţit-o atât de des, le întristează atât de adânc pe femeile evlavioase care plâng. Şi Isus nu rămâne insensibil la lacrimile lor. Prietenul cel mai compătimitor este acela care a suferit cel mai mult, şi bunătatea lui Isus a fost atât de mare faţă de acei nenorociţi. El nu vorbeşte în zadar sufletului mâhnit, ci mângâierile sale trebuiesc meritate.
     Îi voi deschide inima mea mâhnită cu toată încrederea. Se află oare vreo suferinţă în inima mea care să nu se se fi aflat şi în inima sa? În culmea suferinţelor mele, când aş dori să aud un cuvânt de mângâiere şi compătimire, de ce să nu le cer inimii lui Isus? De câte ori suferă Isus în persoana atâtor bolnavi, nenorociţi, înfometaţi şi părăsiţi? Care a fost şi care este în prezent atitudinea mea faţă de ei? Cum şi cu ce îi ajut?
     Doamne Dumnezeule, dă-mi acea sfântă compătimire care face atentă inima creştină la vederea mâhnirilor şi suferinţelor fraţilor lui Isus!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Înainte de a se lăsa răstignit, Isus se umileşte de mai multe ori, spre a ne arăta că în marile crize ale vieţii umilinţa este ca o ancoră a sufletului, care îl păstrează credincios inimii lui Isus în mijlocul tuturor furtunilor de mâhniri, necazuri şi suferinţe ale vieţii.
     Nu mă voi mira văzându-mi atât de des sufletul lovit de furtunile vieţii, pentru că nu e fundamentat pe umilinţă decât prea puţin. Nu există necazuri pe care să nu le merite păcatele mele. Totuşi, Dumnezeu mă cruţă de atâtea ori văzându-mi marea slăbiciune. De ce face aceasta? Ca să mă pregătească prin umilinţă să urc pe cruce!
     Doamne Isuse, prin căderile tale sub povara crucii, semnul slăbiciunii mele nimiceşte mândria mea şi întăreşte voinţa ca să sufăr cu tine.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     O privire pe Calvar ni-l arată pe Isus lipsit de toate lucrurile sale, până şi de haine, culminând cu dăruirea vieţii pe cruce Tatălui ceresc pentru mântuirea noastră.
     A imita această dezlipire totală de tot ceea ce este pământesc înseamnă, în general, a combate aplecările spre rău şi împotrivirile faţă de inspiraţiile divine, înseamnă a mă plasa în întregime sub dependenţa lui Dumnezeu, spre a nu trăi decât în el şi prin el; înseamnă a nu mai avea voinţă proprie, încredinţându-mă în tot ceea ce am şi sunt în trup şi suflet bunuri şi preocupări lui Dumnezeu, a cărui voinţă să o aduc în toate la îndeplinire, voinţă manifestată prin aceia pe care i-a îmbrăcat cu autoritatea sa.
     Voi fi gata să îndur dispreţul, sărăcia, bolile şi necazurile după bunul plac al lui Dumnezeu, şi atunci când voi fi total dezlipit de cele pământeşti, voi simţi în sufletul meu urmările dragostei prin care Dumnezeu este preferat întregului univers, îndrăznind să spun cu sfântul Paul: "Cine mă va despărţi de dragostea lui Cristos? Nimeni şi nimic nu vor fi capabili să mă despartă de ea".
     Doamne Dumnezeule, dă-mi harul tău care să mă conducă la această stare de dezlipire şi pace.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus pe cruce intră din ce în ce mai mult în durerile jertfirii totale, ale dăruirii desăvârşite lui Dumnezeu, din dragoste faţă de Tatăl ceresc şi omenire. Glasul sângelui lui Isus mă sileşte să nu mai trăiesc pentru mine, ci să fiu întotdeauna pregătit să renunţ la mine pentru cauza aproapelui. Dacă mi-a lăsat trupul şi sângele său în Taina sfântului altar, este ca să-l primesc în inima mea şi să mă dăruiesc cauzei sfinţirii şi mântuirii aproapelui meu, făcând cât mai multe fapte de dragoste.
     Doamne Isuse, fă ca inima ta să devină centrul tuturor preocupărilor şi al vieţii mele. După ce Isus a fost răstignit pe cruce, călăii ridică şi plantează crucea, nu fără un plan tainic al proniei cereşti, care prin această împrejurare ne învaţă că în suferinţele noastre nu trebuie să rămânem la pământ oprindu-ne asupra noastră, ci, cu toată libertatea şi dragostea inimii noastre lovite de durere, să încredinţăm totul lui Isus, îndreptându-ne inima şi mintea spre cer, spre Isus.
     Doamne, accept, iubesc şi îmbrăţişez crucea acestei săptămâni, pentru că mă dezlipesc de pământ şi mă apropii de cer.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     În ceasul stabilit din veşnicie, pentru mântuirea noastră, Isus cere ultima suferinţă pe care i-o mai destina dreptatea lui Dumnezeu. "Mi-e sete", a spus el, şi repede călăii îi oferă un burete care a fost înmuiat în fiere şi oţet, după care declară că totul s-a împlinit.
     Isus nu mai trăia decât spre a ne iubi şi suferi. Acest gând trezea în sfinţi dorinţa şi grija ca să-i ofere zilnic lui Dumnezeu zeci şi zeci de sacrificii. Să mori ca să ai parte de Cristos este dorinţa sufletului creştin; să suferi mult şi din greu spre a-i arăta lui Isus tot mai mult iubirea, iată strigătul sufletului eroic. Ah, când doresc moartea, nu o fac spre a scăpa de suferinţă? O, cât de departe sunt de sentimentele sfinţilor care nu numai că primeau suferinţele cu răbdare, dar le căutau şi le iubeau, se bucurau de ele şi îi mulţumeau lui Dumnezeu.
     Să-mi las din cauza descurajării faptele mele de răbdare, de resemnare, de dragoste, de umilinţă şi jertfire ar însemna să încetez de a mă mai jertfi lui Isus şi cu Isus, care nu încetează nicicând de a-mi dovedi iubirea sa.
     O, Isuse, fă-mă şi pe mine vrednic să sufăr ceva pentru slava ta, ajutat fiind de harul tău!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Care au fost gândurile şi sentimentele sfintei Fecioare lângă trupul neînsufleţit al Fiului ei? Au fost gânduri şi triste, şi mângâietoare în acelaşi timp. Triste pentru că firea omenească nu se putea despărţi de drepturile sale, mângâietoare pentru că misterul pătimirii Domnului deschidea resursele nemărginite ale lui Dumnezeu, pentru oameni, pentru sufletul şi mântuirea noastră.
     Sfânta Fecioară ştia că Isus este şi va fi întotdeauna aproape de ea şi, privind coroana de spini, crucea, cuiele şi celelalte instrumente de tortură, ea nu mai vedea în ele decât monumentele milostivirii divine. Ea se gândea la învierea lui Isus, la Euharistie, care i-l vor oferi oricând pe Fiul ei. De aceea, ea contină să se jertfească şi să se roage plină de încredere şi totală supunere la voinţa lui Dumnezeu. Ca dânsa voi face şi eu cu dragă inimă jertfele pe care mi le va cere Isus, ataşându-mă mereu tot mai mult şi mai perfect de el.
     O, Isuse, sprijină-mi ambiţia de a avea un suflet curat şi o inimă de foc spre a te iubi tot mai mult!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Noaptea a sosit, ucenicii s-au retras. Maria stă singură, nemişcată, în faţa pietrei care închidea mormântul unde a fost aşezat trupul lui Isus. Nu mai aude şi nici nu se mai gândeşte la insultele şi batjocurile aduse lui Isus; câtă mâhnire în inima ei, în faţa indiferenţei şi părăsirii în care oamenii îl lasă pe Isus!
     Durerea ei a reparat lâncezeala şi laşitatea noastră, iar credinţa ei a întrecut credinţa tuturor credincioşilor pioşi, adoratori ai sfintei Euharistii; sacrificiul a devenit pentru ea un izvor bogat de fervoare şi statornicie.
     Adorarea şi repararea, iată viaţa întreagă de pe pământ a sfintei Fecioare după moartea lui Isus. Ca şi pe ea, şi pe mine trebuie să mă reţină în faţa tabernacolului recunoştinţa pentru binefacerile primite, pentru răscumpărarea şi rămânerea lui Isus cu noi în Taina altarului şi repararea şi ispăşirea pe care să le ofer lui Isus pentru răceala, nepăsarea, profanarea şi sacrilegiile care-l vatămă necontenit pe Isus în sfânta Taină. Mă voi strădui să câştig şi alte suflete pentru acest scop, ca, împreună cu sfânta Fecioară, să-l cinstim pe Dumnezeu ascuns în tabernacol.
     O, Isuse, suplineşte prin perfecţiunea jertfei tale ceea ce lipseşte dispoziţiilor mele sufleteşti faţă de tine în preasfântul Sacrament.

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE

     Doamne Isuse, îţi mulţumesc pentru toate insuflările pe care ai binevoit să mi le dai prin meditarea morţii tale pe cruce. Numai în cer voi putea înţelege pe deplin binefacerile oferite lumii pe Calvar şi în tabernacol.
     Mă unesc cu sfânta Fecioară pentru a te ruga să sădeşti în sufletul meu sentimentele de credinţă, încredere şi iubire faţă de bunătatea ta plină de milostivire. Ajută-mă să rămân până la moarte statornic în slujba ta. Amin.