RUGĂCIUNEA

SUFERINŢELE LUI ISUS ŞI PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA

RUGĂCIUNE DE PREGĂTIRE

     După ziua dureroasei despărţiri de Isus, Fiul ei, care a murit pe cruce, iar a treia zi a înviat, pentru sfânta Fecioară pământul a devenit un exil cu atât mai dur cu cât dragostea lui Isus a fost mai evidentă în nespusele sale suferinţe. Maria ştia că lui Isus îi datorează toate harurile cu care a fost împodobită şi cum îi va putea arăta recunoştinţa dacă nu iubindu-l mereu, tot mai desăvârşit? În inima ei a rămas întipărită tragedia Calvarului.
     Isus, în schimbul suferinţelor sale îndurate din dragoste către noi, nu cere altceva decât iubirea noastră. Să-l iubim, deci, cu o iubire curată şi gingaşă, să medităm deseori suferinţele sale, ca să nu uităm nimic din ceea ce a suferit pentru noi. Mergând pe urmele Maicii sfinte, vom străbate şi noi toate locurile în care a suferit Fiul ei. O, sfântă Fecioară, călăuzeşte-mă pe drumul Calvarului.

Staţiunea I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Sub geamurile palatului lui Pilat, unde mulţimea însetată de sângele nevinovat al lui Cristos urlă furioasă, sfânta Fecioară parcă aude mereu strigătul: "Sângele lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri!" Ce amintire pentru o mamă!
     Cine ar îndrăzni să spună: eu nu am scos niciodată un strigăt de condamnare la moarte a lui Isus! Dacă în viaţa mea am săvârşit chiar şi numai un păcat de moarte, sunt mai vinovat decât acei care au chemat sângele lui Isus asupra lor şi asupra copiilor lor, deoarece eu l-am vărsat!
     Prin păcat am produs mai multe şi mai mari dureri sfintei Fecioare decât au cauzat acei care au strigat împotriva lui Isus. Am primit atâtea haruri cum nimeni dintre ei nu a primit; dar cum am corespuns? Sângele lui Isus mai curge asupra sufletului meu ca să-l cureţe şi să-l sfinţească. Cum îl primesc? Cum îl preţuiesc? Inima lui Isus nu se răzbună pe nerecunoştinţa mea decât prin binefacere. Doamne, ajută-mă să-ţi fiu credincios până la moarte!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Sfânta Fecioară a reflectat zilnic asupra tuturor suferinţelor îndurate de Isus. Ea a văzut şi crucea grea ce i-a fost pregătită lui Isus şi pusă pe umeri după ce Pilat a rostit sentinţa de condamnare la moarte.
     Escortat de soldaţi, epuizat de puteri, flămând, însetat, palid, după ce a fost biciuit atât de cumplit, scuipat, batjocorit şi încununat cu spini, plin de răni şi sânge, în faţa lumii care aplauda sentinţa de osândă, Isus primeşte crucea pe umeri şi sfânta Fecioară se vede în situaţia lui, iar inima ei geme în faţa atâtor dureri.
     Vai, cât de mult mă tem câteodată de suferinţe şi cu câtă împotrivire le primesc şi câte merite şi haruri pierd prin aceasta. Dacă aş privi suferinţa cu ochii lui Isus şi ai Maicii sfinte, atunci m-aş bucura şi i-aş mulţumi lui Dumnezeu pentru ele.
     Isuse, îţi spun şi eu cu sfânta Tereza de Avila: "Ori să sufăr, ori să mor!", iar cu sfânta Magdalena de Pazzi: "Isuse, să mor, dar să sufăr!"
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     După ce a început să poarte crucea, Isus cade sub greutatea ei, chiar sub privirile Maicii sale sfinte, care îl urmează. Dar nici o mână din ale acelora cărora le-a făcut atâta bine nu vine să-l ajute. Maria ştie că Isus îi iubea atât de mult pe aceşti oameni care acum refuză ajutorul şi că acum e gata să sufere şi să moară în locul lor spre a-i mântui.
     Acest gest lipsit de orice simţire răneşte adânc inima neprihănită a Mariei, care vede toate relele sufleteşti pe care Isus le vindecă prin suferinţele sale şi în acelaşi timp vede şi iubirea fără margini a lui Isus.
     O, Isuse, ajută-mă să nu rămân niciodată surd şi lipsit de voinţă în faţa harurilor tale care mă cheamă la iubirea şi urmarea ta.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEŞTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Pe drumul Calvarului, Maria îl întâlneşte pe Isus cu faţa desfigurată şi plină de praf şi sânge şi atât de istovit de puteri. În acele clipe, şi-a reînnoit asocierea la suferinţele Fiului ei pentru mântuirea neamului omenesc. Ea nu l-a oprit pe drumul Calvarului, ci l-a încurajat să ducă la îndeplinire fără întârziere voinţa Tatălui ceresc. De altfel, sfânta Fecioară a căutat toată viaţa ca să devină o copie fidelă a lui Isus, Fiul ei. După ce a fost săracă, umilită, ascultătoare, blândă şi răbdătoare ca şi el, ea aspirase să se facă părtaşă la suferinţele lui, devenind în timpul patimirii maica durerilor, după cum Isus era omul durerilor.
     Doamne Isuse, nu-mi voi întoarce nicicând ochii de la suferinţele tale, căci toate îmi vorbesc de iubire şi mă silesc să te urmez cu desăvârşire. Ajută-mă, Doamne!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ŞI DUCĂ CRUCEA

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     În acest moment, trec înaintea ochilor preasfintei Fecioare Maria şi celelalte suferinţe ale lui Isus: schimburile de cuvinte angajate între Simon din Cirene, care nu vrea să accepte să ducă crucea lui Isus şi călăii care îl silesc să facă acest lucru deoarece se tem că Isus nu va mai ajunge în viaţă pe vârful Calvarului. Vede şi privirea întristată a lui Isus care se opreşte cu mintea la cuvintele profetului: "Am aşteptat ca cineva să ia parte la durerea mea, dar nimeni nu s-a oferit ca să mă mângâie".
     Cât a suferit Isus şi sfânta Fecioară în faţa suferinţelor pe care le îndura Isus, dar ea ştie că Isus, prin aceste suferinţe, ispăşeşte revolta minţii omului împotriva legilor lui Dumnezeu, mândria şi ambiţia omenească; ea se umileşte în faţa lui Dumnezeu împreună cu Isus şi cere pentru sufletele credincioase iubire pentru virtutea umilinţei.
     Isuse şi preacurată Fecioară Marie, ajutaţi-mă să stau cât mai departe de mândrie, amorul propriu şi egoism şi întotdeauna să fiu mortificat în simţurile mele.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VI-a
VERONICA ŞTERGE FAŢA LUI ISUS
CU O MARAMĂ

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Preasfânta Fecioară se simte mult alinată în suferinţele sale când o femeie merge înaintea lui Isus şi îi şterge faţa cu o năframă, iar Isus îşi întipăreşte chipul feţei sale pe năframa ei. Favorurile extraordinare nu sunt de dorit. Preasfânta Fecioară nu le-a primit şi nici nu l-a văzut pe Isus în strălucirea dumnezeirii sale pe muntele Tabor. Isus a acumulat asupra persoanei sale toate batjocurile şi dispreţul; mamei sale nu i-a dăruit nici chipul feţei sale, dar a făcut-o părtaşă la toate durerile pătimirii sale.
     Suferinţa este un dar cu mult mai mare decât mângâierile sufleteşti. O, dacă şi eu aş fi convins de acest lucru! Dacă îl iubesc pe Isus cu o iubire curată şi delicată, voi primi cu recunoştinţă partea de suferinţe pe care Isus a făcut-o mamei sale. Doamne Isuse, dă-mi harul să privesc crucea ca pe un obiect vrednic de ambiţia mea.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Maria îl urmează pas cu pas pe Isus pe drumul Calvarului. Parcă au trecut sute de ani în viaţa ei de la moartea lui Isus... şi totuşi, locul suferinţelor lui Isus unde a căzut sub cruce s-au întipărit adânc în inima ei, a Mamei, care, absorbită de suferinţele Fiului, nu simţea durerile proprii, ci sufletul ei se hrănea cu o cunoştinţă tot mai clară a suferinţelor Domnului.
     Iubirea sfintei Fecioare a crescut prin numeroase jertfe necunoscute de oameni, dar cunoscute atât de bine de Isus care şi-a pus puterea sa la dispoziţia sfintei Fecioare.
     Nu vei câştiga nici o putere asupra inimii lui Isus decât iubind-o, aşa cum a făcut-o sfânta Fecioară cu o iubire gata de orice jertfă.
     O, Isuse, când va fi mistuită viaţa mea de iubirea ta divină?
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Sfânta Fecioară se gândeşte la femeile evlavioase, care, fără a se teme ori ruşina de public, plâng suferinţele lui Isus şi îşi arată ataşamentul faţă de el. Neputând să-l ajute cu bunurile lor, i-au păstrat până la sfârşit cele mai nobile sentimente.
     Sfânta Fecioară va duce în cer numele lor scrise în inima ei, împreună cu numele acelora care îl vor iubi pe Domnul Isus, şi care, prin rugăciunile, jertfele şi zelul lor, vor conduce şi alte suflete la Dumnezeu, muncind pentru mărirea lui Dumnezeu, sfinţirea sufletelor şi nimicirea păcatelor.
     O, preasfântă Fecioară Marie, o, Bune Isuse, ajutaţi-mă să fiu şi eu în numărul acelora ale căror nume sunt înscrise în inimile voastre şi să vă iubesc în toate şi în tot timpul cât mai perfect posibil.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Sfânta Fecioară, îngenuncheată în locul unde a căzut Isus tocmai pe vârful Calvarului. De data aceasta, nu se mai poate ridica singur. Călăii sesizează aceasta şi îl dezbracă brutal de hainele lui. Sfânta Fecioară îşi adună puterile ca să nu cadă şi ea în faţa acestui spectacol.
     Îl priveşte cu atenţie pe Isus care suferă... Îi cunoaşte atât de bine drepturile pe care le are asupra inimii tale... Să asculte, să sufere şi să iubească - în aceste trei cuvinte se rezumă toată viaţa lui Isus şi a sfintei Fecioare. Cât timp vei fi pe pământ vei avea mult de suferit, dar în ceasul morţii vei putea spune într-adevăr: Dumnezeul meu, am suferit pentru tine, deoarece te iubesc mai mult decât orice.
     Doamne, lărgeşte-mi inima pentru a face să intre iubirea ta; întăreşte-mi curajul în lupta continuă a vieţii.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Haina necusută, pe care sfânta Fecioară i-a făcut-o lui Isus, îi este acum smulsă de călăi. Coroana de spini este îndepărtată de pe cap sub privirea Maicii sfinte şi apoi aşezată din nou cu mai multă furie. Torent după torent, în faţa acestei privelişti, suferinţele lui Isus năvăleau în inima neprihănitei sale mame, cuprinzându-i toate simţurile şi facultăţile. Cât a costat-o pe sfânta Fecioară faptul că nu a putut obţine această haină a Fiului ei, îmbibată cu sângele lui!
     În această lume nu trebuie să ţinem şi nici să ne alipim inima de nimic decât de iubirea lui Isus, căci toate trec, dar iubirea lui Isus rămâne; celelalte bunuri, oricât de sfinte şi preţioase ar fi, le pierdem o dată cu viaţa. Pe punctul de a părăsi totul, oare trebuie să mă mai neliniştesc cu gândul la lucrurile destinate pieirii?
     O, Isuse, îţi promit că-mi voi lipsi uneori inima şi simţurile de bucuriile legitime pe care şi le-ar dori. Ajută-mă, Doamne!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Cu faţa la pământ, care a fost stropit cu sângele lui Isus, Maria sărută acest pământ care a absorbit sângele Fiului ei. Ea priveşte scena sfâşietoare a răstignirii; nici un amănunt nu-i scapă memoriei, şi totuşi nu aceasta este cea mai amară amintire a ei. Fiecare cuvânt se întipăreşte adânc în inima ei imediat ce îl aude de la Isus. Privindu-l cu atâta stăruinţă şi rugăminte pentru noi, ea ne iartă şi ne binecuvântează.
     Ce rugăciune şi în ce moment! Oare nu şi pe mine m-a luat în braţele ei pentru ca sângele Fiului ei să nu fie zadarnic vărsat pentru mine? Fiind mama mea, o voi asculta şi urma în toate. Milostivirea şi îndurarea lui Isus şi a Maicii sfinte să aducă iertare vieţii mele în tot ceea ce am greşit.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Cea mai crudă durere care poate să sfâşie inima mamei noastre cereşti, este privirea la Isus mort pe lemnul crucii. Pătimirea lui Isus a continuat să ocupe acelaşi loc în toate zilele vieţii ei pământeşti, ca şi în ziua morţii lui Isus pe cruce. Fiecare gând şi cuvânt care îi aminteşte de cruce o face să sufere tot ceea ce a suferit ea lângă cruce pentru oameni.
     Sfinţii, după pilda ei, au primit suferinţele şi încercările mulţumind lui Dumnezeu pentru ele, şi mulţi creştini pe patul morţii au socotit că nu au suferit destul.
     Doamne Isuse, în faţa iubirii tale nu găsesc nici o suferinţă prea mare spre a-ţi dovedi iubirea mea.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Nemişcată, preasfânta Fecioară Maria se pare că vrea să părăsească această viaţă. Dar nu este aşa. Ea se gândeşte la ultimele ceasuri pe care Isus le va mai petrece pe cruce, la clipa când privirea ei nu o va mai întâlni pe aceea a lui Isus, la momentele când îl va adora singură pe Dumnezeu în Fiul ei jertfit. Numai iubirea o mai ţine în viaţă, ca să sufere mult timp. Şi dacă inima rece a lui Isus nu mai palpită, inima ei este cufundată în toată durerea şi amărăciunea din cauza pierderii Fiului ei.
     Vreau să o imit pe sfânta Fecioară. Nu voi căuta mângâieri în această lume, ci le voi aştepta cu răbdare pe acelea pe care mi le rezervă Dumnezeu.
     Preasfântă Fecioară, Mama lui Dumnezeu şi a oamenilor, ajută-mă să te urmez oricând şi în toate!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Maria îl adoră pe Isus Om-Dumnezeu, al cărui trup a fost aşezat într-un mormânt şi apoi, printr-o sublimă lăsare la voia lui Dumnezeu şi aşteptând promisiunea lui Isus, îşi ridică ochii spre cer, unde se bucură că îl vede pe Isus în strălucirea măririi sale.
     Nu pot decât să mă unesc cu sfânta Fecioară şi să o urmez cu toată inima şi lacrimile mele la mormântul lui Isus. După ce voi fi cinstit pătimirea Domnului aici, pe pământ, Isus va binevoi să-mi acorde la sfârşitul vieţii mele pământeşti harul de a muri unit cu el, în dragostea lui. După pilda Sfintei Fecioare, voi fi întotdeauna gata să merg cu Isus de la suferinţă la moarte şi de la sfânta Împărtăşanie la cer. Voi completa în fiecare zi pregătirea mea prin meditarea suferinţelor Domnului şi actele de lăsare totală în voia lui Dumnezeu.
     Doamne Dumnezeule, nădăjduiesc cu tărie că voi dobândi cerul prin meritele lui Isus Cristos şi prin ocrotirea sfintei Fecioare Maria. Doamne Isuse, după pilda ta şi a Maicii tale, mă voi decide să îmbrăţişez din toată inima suferinţele vieţii mele şi, nefiind în stare să-ţi mulţumesc îndeajuns pentru iubirea ta, binevoieşte să primeşti toate necazurile şi suferinţele mele ca o necontenită mulţumire pentru jertfa ta de pe altar, ca şi pentru sfânta Împărtăşanie. Însufleţeşte-mă cu duhul ce l-a avut sfânta Fecioară şi dă-mi fidelitatea ei ca să rămân pe Calvar, dacă trebuie, până la moarte. Amin.