RUGĂCIUNEA

MEDITAREA SUFERINŢELOR DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS

RUGĂCIUNE DE PREGĂTIRE

     O, preaiubite Isuse, care ai parcurs calea dureroasă a crucii, stropind cu sângele tău drumul Calvarului pentru a-mi spăla păcatele şi pentru a-mi arăta nesfârşita ta iubire, vreau ca meditarea suferinţelor tale să mă umple de durere mai mult decât propriile mele suferinţe. Fereşte-mă de iubirea fără de fapte, care se mulţumeşte să verse lacrimi la picioarele crucii, fără a avea curajul să ofere din partea sa vreo jertfă.
     Dă-mi o iubire generoasă, care să nu ţină cont de jertfe, care să nu dea înapoi în faţa nici unei renunţări pe care ai putea s-o aştepţi ori să o ceri de la mine.
     Şi tu, o, mamă îndurerată, care l-ai însoţit pe Isus pe drumul Calvarului, umple-mi inima de sentimentele de care era plină inima ta pe drumul Calvarului şi oferă-le lui Isus pentru iertarea păcatelor mele şi ale tuturor oamenilor, pentru întoarcerea păcătoşilor şi pentru alinarea şi scăparea sufletelor din purgatoriu, precum şi pentru sfinţirea şi mântuirea sufletelor. Amin.

Staţiunea I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isuse, merg pe urmele tale, te însoţesc cu inima şi cu mintea înaintea lui Pilat, acest guvernator al Iudeii, roman nehotărât şi şovăielnic între conştiinţa şi interesele sale.
     Duşmanii tăi abuzează de slăbiciunea lui atât de cunoscută şi-l ameninţă că-l vor reclama împăratului dacă nu te condamnă pe tine, cel nevinovat, care în faţa nedreptăţii omeneşti taci şi te supui dispoziţiilor Tatălui ceresc.
     O, Doamne, aşa de rar mă gândesc la ispăşirea pe care ai făcut-o pentru păcate începând prin sacrificarea onoarei tale. Şi cât de sensibil sunt eu la tot ce-mi atinge reputaţia şi atât de puţin mă tem de compromiterea mântuirii mele. Cât de uşor săvârşesc păcatele mici şi cât de uşor, din invidie, aduc prin vorbe sau numai în mintea mea judecăţi neîntemeiate sau critici la adresa aproapelui meu.
     O, Isuse, eu am meritat osânda dreaptă adusă împotriva omului păcătos. Trezeşte în inima mea părere de rău pentru păcatele mele şi recunoştinţă faţă de dragostea şi binefacerile tae.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     O, Isuse, abia ai fost condamnat pe nedrept la moartea crucii, şi la porţile palatului lui Pilat ţi-au şi adus crucea şi ţi-o pun pe umeri cu atâta dispreţ.
     Şi tu, o, Isuse, o primeşti ca şi cum ţi-ar fi venit din mâinile Tatălui ceresc prin intermediul duşmanilor tăi, ca să trăieşti şi să mori într-o desăvârşită ascultare. Renunţi la voinţa ta şi te supui voinţei altora, reînnoind în fiecare moment dorinţa de a plăcea Tatălui ceresc în umilinţă, tăcere, durere şi lăsare totală la voinţa sa.
     După pilda ta, vreau şi eu să fiu gata oricând să primesc crucea cu toată suita ei de fiecare zi, care-i va plăcea lui Dumnezeu să mi-o trimită, adică să îndur plin de curaj şi de răbdare suferinţele trupului şi ale sufletului, toate necazurile şi greutăţile zilnice ale vieţii mele.
     Când primesc din mâinile tale, o, Isuse, suferinţa, ea nu mai este un rău şi voinţa mea nu vreau să fie alta decât ca în toate să îndeplinesc voinţa ta preasfântă. Ajută-mă, Doamne!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Mă apropii de tine, Isuse căzut sub cruce în praful drumului, unde simţi toate tristeţile şi umilirile omenirii. Mintea mea îţi atribuie atât de uşor măreţia şi nu poate înţelege ca tu să fii umilit şi nimicit.
     Pentru ce atâta suferinţă şi atâtea umiliri? O, Doamne, tu nu ne mântuieşti atunci când ne minunezi cu măreţiile şi minunile tale, ci devii Mântuitorul nostru atunci când te laşi zdrobit şi răstignit pe cruce.
     Cât de mult trebuie să înţeleg că şi viaţa mea, oricât de apreciată şi ridicată în slăvi ar fi de lume, dacă nu este umilită, atunci nu mă pot asemăna ţie şi nici nu voi avea parte de tine.
     Doamne, învaţă-mă şi ajută-mă să fiu blând şi smerit cu inima şi să ştiu a renunţa la părerile şi voinţa mea proprie, ca să duc la îndeplinire întotdeauna şi în toate voinţa ta preasfântă.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEŞTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Sfinţii vorbesc cu accente atât de duioase despre întâlnirea atât de plină de durere a lui Isus cu mama sa preasfântă pe drumul Calvarului, al cărui nume nu a fost şters de cele 19 veacuri care au trecut.
     De Isus, ca şi de mama sa preasfântă, nu mă poate ataşa nimic mai mult, decât meditarea suferinţelor lor îndurate pentru mântuirea mea, aşa cum nimic nu-mi poate inspira o hotărâre mai puternică de a suferi toate, ajutat de harul lui Dumnezeu, decât tot pronia cerească, care le orânduieşte sau le permite spre a-mi asigura mântuirea.
     Doamne Isuse, îmi pare rău din toată inima că prin păcatele mele te-am făcut pe tine, bunătate nesfârşită, ca şi pe maica ta preasfântă, să suferiţi atât de mult.
     Vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut pentru mine; primiţi din partea mea cea mai vie mulţumire şi recunoştinţă şi ajutaţi-mă să vă fiu întotdeauna recunoscător, prin viaţa mea, trăită în toate după voinţa lui Dumnezeu.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ŞI DUCĂ CRUCEA

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Trei evanghelişti amintesc de faptul că, pentru ca Isus să nu moară pe cale, l-au obligat pe Simon să poarte crucea.
     Lăsarea lui Isus în voia călăilor mă învaţă să folosesc toate mijloacele pe care mi le oferă Isus ca să înaintez pe drumul virtuţii. Cel care îl ajută pe Isus să-şi poarte crucea e un străin; nu putem merge cu adevărat pe drumul crucii şi al cerului decât dacă suntem străini lumii şi duhului ei.
     Simon este ascultător, iar una dintre principalele practici ale vieţii creştine este lupta cu voinţa proprie. Împotrivirea acestui om ca să-l ajute pe Isus în purtarea crucii îmi arată împotrivirile mele şi slaba mea dorinţă de a mă sfinţi.
     O, Isuse, fericit este sufletul ascultător care te întâlneşte pe drumul său şi care călătoreşte sprijinit fiind de inima ta, de harul tău. Ajută-mă să-mi duc cu folos şi cu statornicie crucea de fiecare zi.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VI-a
VERONICA ŞTERGE FAŢA LUI ISUS
CU O MARAMĂ

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     O femeie necunoscută iese în calea lui Isus, se apropie de el, şi, plină de respect, îi şterge cu o maramă faţa plină de transpiraţie, praf şi sânge.
     Ce ajutor neînsemnat la o aşa mare suferinţă în care se afla Isus! Recunoştinţa divină, însă, nu se măsoară cu mărimea binefacerii, ci după dispoziţia generoasă a inimii noastre. Şi cum nimic nu e mai plăcut inimii decât amintirea aceluia pe care îl iubeşti, Isus îşi lasă întipărită icoana feţei sale pe năframa acelei femei. Numai ei îi face acest dar, de unde îi vine şi numele de "Veronica", ceea ce înseamnă "adevărata icoană".
     Dacă, după atâtea sfinte împărtăşanii, inima mea nu poartă asemănarea lui Isus, este pentru că n-am meritat să păstrez această icoană, lipsindu-mi adevăratele dispoziţii. De fapt, nu aflu nimic în mine din Isus; gândurile, dorinţele, cuvintele, judecăţile şi faptele mele nu respiră Duhul lui Isus, ci acela al lumii.
     O, Isuse, un suspin, un gând, o privire spre tine ar sfinţi şi cele mai mici fapte ale mele. Binevoieşte a însufleţi cu harul tău toată viaţa mea şi întipăreşte în inima mea trăsăturile tale divine, ca să ia locul oricărei alte imagini din sufletul meu.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Apropiindu-se de poarta oraşului, strada urca mereu şi Isus cade din nou sub greutatea crucii.
     Doamne Isuse, câte suferinţe ţi-am cauzat prin păcatele mele, din care nici nu m-am ridicat bine şi iarăşi am căzut.
     Ştiind că-mi va lipsi curajul ca să urc alături de tine Calvarul, îmi laşi mângâierea de a mă umili lângă tine. Umilirile tale sunt din cauza sufletului meu căzut şi pătat. Ce mângâiere dacă Isus ar vedea în inima mea ruşinea şi căinţa pentru păcate, însoţită de hotărârea sinceră de a nu-l mai supăra! Amintirea păcatelor îmi aduce în suflet multă amărăciune, dar părerea de rău pentru ele şi pocăinţa ce o fac pentru ispăşirea lor reprezintă aproape o mângâiere pentru sufletul meu.
     Doamne Isuse, îmi este atât de plăcut să-mi ascund capul în praful atins de sângele tău; dacă nu mă umilesc, atunci nu mă pot ridica având pacea în suflet. Doamne, să sufăr şi să fiu umilit pentru cauza ta!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Pline de compătimire pentru Isus, care suferă, şi încă atât de mult, femeile plâng la vederea lui, iar Isus le priveşte cu atâta bunătate şi le învaţă pentru ce trebuie să plângă.
     Când Isus întâlneşte suflete care-l iubesc, le reproşează părinteşte chinurile şi slăbiciunile lor, ca să le ajute să se corijeze; dar trebuie, printr-o iubire activă, să merităm bunăvoinţa sa şi să răspundem cu multă delicateţe, pentru că Isus în mijlocul duşmanilor săi suferă şi tace. Şi cât este de tristă această tăcere! Este o înştiinţare a părăsirii sale şi începutul pedepsei date pentru îndelungatele împotriviri la glasul harului său. Cât de important este să nu punem piedici harurilor necesare unei adevărate întoarceri la Dumnezeu!
     O, Isuse, dacă prin infidelităţile mele am meritat tăcerea ta, acordă-mi cel puţin acum privirea ta divină.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Vârful Calvarului este ultimul stadiu al pătimirii lui Isus. El ajunge aici istovit de toate puterile şi măsoară, în ultima cădere, toată adâncimea suferinţelor şi a umilirilor sale. Colţurile stâncilor îi redeschid rănile care dau suferinţelor sale noi proporţii; spinii îi pătrund mai adânc în cap, dar nici un vaiet, nici un oftat, şi din inima lui se ridică o rugăciune fervoroasă pentru sufletele noastre prezente în mintea sa. Suspine de iubire urcă din inima sa până la tronul Tatălui ceresc.
     Doamne Isuse, rănit atât de groaznic pentru păcatele mele, oare cât va mai fi în sufletul meu răceala, laşitatea şi descurajarea? Doamne, sărut plin de umilinţă şi recunoştinţă mâinile tale, care nu-mi refuză niciodată ajutorul.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Evangheliştii, care au dat amănunte atât de puţine despre viaţa lui Isus, au descris totuşi cu lux de amănunte toate suferinţele Domnului până la răstignirea pe cruce, sus, pe Calvar. Şi aceasta au făcut-o ca să vedem cât de mult ne-a iubit Isus şi cum avem datoria, dacă vrem să ne mântuim, să-l urmăm de aproape.
     Orice despuiere este dureroasă. Domnul Isus ştie că despuierea de omul cel vechi, adică de păcat şi de toată suita lui, spre a ne îmbrăca în omul cel nou, adică să ne însuşim duhul de jertfă, acela al lui Isus, nu se face fără suferinţă. De aceea a suportat această ruşine, de a fi lăsat gol în faţa mulţimii. Ca să practic renunţarea, trebuie să mă coste, uneori chiar foarte mult, dar harul lui Dumnezeu mă susţine şi va încununa cu succes eforturile mele.
     Doamne Isuse, pentru că atât de mult te-a costat dreptul de a mă îmbrăca cu harul tău, ajută-mă să-l păstrez cu orice preţ până în ultima clipă a vieţii mele.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Dacă ai fi fost prezent pe Calvar în momentul în care ciocanele înfigeau cuiele în mâinile şi picioarele Mântuitorului şi ai fi văzut trupul său preasfânt plin de răni şi sânge atârnând de lemnul crucii, ai fi avut în inima ta sentimentele neprihănite ale sfintei Fecioare? Dacă nu ai putut face aceasta pe Calvar, cu inima o poţi face ori de câte ori vrei, mai ales în faţa altarului. Isus are totdeauna rănile la mâini, la picioare şi în inimă; fruntea sa mai este şi acum încununată cu spinii păcatelor noastre. Din tabernacol ne arată aceeaşi iubire ca pe cruce. Şi tocmai aici el este uitat şi părăsit.
     O, dacă ai şti şi ai înţelege ce simte inima lui Isus părăsită şi aproape uitată pe altarele noastre, spre a-ţi arăta dragostea, ispăşirea şi recunoştinţa inimii tale, ai veni deseori în faţa altarului, unde el te aşteaptă!
     Fă, Doamne, ca să am mereu prezentă icoana ta, o, Isuse răstignit, şi a sângelui pe care l-ai vărsat pe cruce pentru mântuirea neamului omenesc, ca să-ţi mulţumesc şi să-ţi fiu recunoscător, realizând în toate voinţa Tatălui ceresc. Amin.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     A sosit şi ceasul când să se termine toate suferinţele lui Isus care moare pe cruce. Mama îşi pierde Fiul, ucenicii, pe Învăţătorul şi Prietenul lor, iar lumea, pe Mântuitorul ei.
     Îngenuncheat la picioarele crucii, vorbeşte-i lui Isus care şi-a plecat capul şi spre tine... Plângi alături de sfânta Fecioară şi roag-o să-ţi obţină binecuvântarea care a însoţit ultima suflare a lui Isus şi o moarte sfântă.
     Doamne Isuse, fă-mi parte în ceasul morţii de harul şi binecuvântarea ta, sângele tău să-mi spele orice pată de pe suflet şi te mai rog să-mi scrii numele şi în Cartea vieţii şi nu mă lăsa fără o iubire deosebită faţă de mama ta, de la care să obţin, prin mijlocirea ei, harul statorniciei în bine până la sfârşit.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Trupul lui Isus este coborât de pe cruce şi aşezat în braţele mamei sale, care-i acoperă mâinile şi picioarele cu săruturile şi lacrimile ei, fără a putea să-şi micşoreze prin aceasta durerea. Inima ei află o mângâiere tainică în jertfa lui Isus.
     Sfânta Fecioară, cufundată în abisul suferinţei, este modelul tuturor inimilor mâhnite şi scăparea tuturor sufletelor care suferă şi-şi închipuie că l-au pierdut pe Isus şi harul său. Dacă eşti chinuit de astfel de suferinţe, rămâi la picioarele crucii, unde vei găsi mângâiere şi calm şi cel puţin răbdare în suferinţă. Isus cu mama lui cea sfântă te întăresc şi te încurajează.
     O, sfântă Fecioară, moartea Fiului tău este pentru inima ta un martiriu atât de dureros şi nouă pe pământ nu ne rămâne nici o mângâiere decât lăsarea cu totul în mâna lui Dumnezeu, resemnarea şi rugăciunea. Ajută-mă ca să te urmez în toate, până la sfârşitul vieţii mele.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     După moartea lui Isus pe cruce, sfânta Fecioară l-a condus împreună cu apostolii la mormânt, unde ea veghează şi se roagă, fiind păzitoarea primului tabernacol al lumii - mormântul Domnului Isus.
     Nu voi putea niciodată să mă apropii de tabernacol fără să aud un glas tainic care-mi spune: "Iată, aici e Domnul şi Dumnezeul tău, care te-a iubit până la moartea crucii; ce ai făcut ca să-ţi arăţi faţă de el iubirea şi recunoştinţa?" Vai, dacă mă gândesc, actele mele de virtute sunt atât de puţine şi atât de imperfecte şi am săvârşit atât de multe păcate. Hotărârea mea este ca să nu mai consimt acestor greşeli, nici celor mai mici dintre ele, de bunăvoie.
     O, sfântă Fecioară, prin sfânta împărtăşanie, devin un tabernacol viu, căci îl primesc pe Isus în inima mea, Te rog, ocroteşte-mă cu mijlocirea şi puterea ta, păstrează-l întotdeauna pe Isus în inima mea şi fă-mă vrednic să-l am pentru veşnicie.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE

     Doamne Dumnezeule, meditând asupra suferinţelor şi morţii lui Isus pe cruce, fă-mă şi pe mine părtaş la mărirea pe care o acorzi sufletelor ce se fac părtaşe la suferinţele lui Cristos îndurate pe lemnul crucii. Nu-ţi cer, dar nici nu-ţi refuz crucea; tu ştii mai bine decât mine tot ceea ce am trebuinţă. Mă las cu totul şi cu toată încrederea în voia dreptăţii tale, încrezându-mă în milostivirea şi iubirea ta. Amin.