RUGĂCIUNEA

CALEA SFINTEI CRUCI ÎN VERSURI

CHEMAREA SCRIPTURILOR

     Scripturile mă cheamă
     Cu credinţă să pornesc
     Înspre-al şarpelui de-aramă
     Trainic tron dumnezeiesc.
     
     Vrând să iau la ele-aminte,
     Pe cât pot şi mă pricep,
     Calea crucii tale sfinte
     Bune, Doamne, o încep.
     
     Dă-mi să aflu-n ea lumină
     Şi tărie cum tu vrei,
     Vindecându-ne de vină
     Atât eu, cât şi ai mei.

Staţiunea I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE

     (Rugă pentru necreştini)
     
     Judecat fără dreptate
     este astăzi de Pilat,
     Cel ce-n sfânta-i bunătate
     Pentru mine s-a-ntrupat.
     
     Mielul cel fără de moarte,
     Ca şi făr de-nceput,
     Osândirea mea s-o poarte
     În iubirea lui a vrut.
     
     Dumnezeule, Cuvinte,
     Pentru mine înjosit,
     Fă de-acuma înainte
     Să fii numai preamărit.
     
     Glorioasa-ţi umilire
     Să înalţe la botez
     Şi la fericitul crez
     Prăbuşita omenire.

Staţiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI

     (Pentru unirea creştinilor)
     
     Spre-a-i da Tatălui mărire
     Şi mie pierdutul har,
     Domnul, fără-mpotrivire,
     Îşi ia crucea spre Calvar.
     
     "Să se lepede de sine
     Câţi să mă urmeze vor
     Şi să vină după mine
     Blând purtându-şi crucea lor".
     
     Dumnezeule-al dreptăţii,
     Fă-mă crucea s-o cinstesc
     Şi în ziua judecăţii
     Prin ea să mă mântuiesc.
     
     Prin ea, Doamne Împărate,
     S-aduni şi tu cu-al tău har
     La un singur sfânt altar
     Întreaga creştinătate!

Staţiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     (Pentru întoarcerea păcătoşilor)
     
     Cel cu Tatăl de-o fiinţă,
     Fiul cel din veci născut,
     Zace-acum în neputinţă
     Sub povara lui căzut.
     
     Cine nu se înfioară
     Cunoscând c-al său păcat
     Este ceea ce-l doboară
     Pe Cuvântul întrupat.
     
     Dumnezeule-al puterii,
     De-a mea vină copleşit,
     Dă în mine glas durerii
     De-a te fi nesocotit.
     
     Varsă-ţi rodnica-ndurare
     Peste neamul creştinesc,
     Peste cei care-ţi greşesc
     Şi îţi cer de zor iertare.

Staţiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEŞTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ

     (Pentru cinstirea Născătoarei de Dumnezeu)
     
     Îi fusese prorocită
     O grea sabie de chin,
     Maica pururi nenuntită
     O înfrunt-acum din plin.
     
     "Să nu plângi tu, dulce Mamă,
     Că din drum nu mă opresc.
     Voia Tatălui mă cheamă
     Azi pe om să-l mântuiesc".
     
     Dumnezeule-al zidirii,
     Unei mame scump Odor,
     Dă-mi ca legile iubirii
     Să le respect până mor.
     
     Sub privirea Maicii tale,
     Să bat şi eu al meu drum,
     Ca viaţa să mi-o îndrum
     După lacrimile sale.

Staţiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ŞI DUCĂ CRUCEA

     (Pentru mai multă iubire între oameni)
     
     Simeon se-mpotriveşte
     Să-l ajute pe-osândit;
     Domnul însă-i hărăzeşte
     Să-nţeleagă c-a greşit.
     
     "Tu porţi crucea pentru mine,
     Bunul meu Mântuitor,
     S-o port şi eu pentru tine
     Sunt mai mult decât dator".
     
     Dumnezeule-al veciei,
     Ce mă-nveţi prin Cirineu,
     Bunul simţ al datoriei
     Dă-l şi sufletului meu.
     
     Orbilor mă fă vedere,
     Celor slabi toiag şi scut,
     Sprijin celor ce-au căzut,
     Lacrimilor mângâiere.

Staţiunea a VI-a
VERONICA ŞTERGE FAŢA LUI ISUS
CU O MARAMĂ

     (Pentru sfinţirea proprie)
     
     În scuipări şi-n lac de sânge
     Arde faţa lui Cristos,
     Gloata-n jurul lui se strânge,
     Huiduindu-l duşmănos.
     
     Întristat de-aşa prigoană,
     Cel de-a pururi lăudat
     Ne dă sfânta sa icoană
     S-o avem la închinat.
     
     Dumnezeule preabune,
     Pe-o maramă zugrăvit,
     Preţuind aşa minune,
     Sărut chipul tău iubit.
     
     Şi-nţeleg cu duioşie,
     Fiule-al lui Dumnezeu,
     Că icoană-ţi sunt şi eu
     Pentru timp şi veşnicie.

Staţiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     (Pentru preoţi buni)
     
     Drumul urcă, urcă-ntruna,
     Crucea pare tot mai grea,
     Sfântul Domn dintotdeauna
     Vede-n timp viaţa mea.
     
     Vede tot ce-a fost vreodată
     Sau va fi în orice fel,
     Şi mai cade înc-odată
     Spre-a mă ridica la el.
     
     Dumnezeule-al ştiinţei,
     Fără umbre sau hotar,
     Îţi cer pacea conştiinţei
     În credinţă şi în har.
     
     Înzestrează-ţi sfânta lege
     Cu păstori neîntinaţi,
     Care-n dragostea de fraţi,
     Să ne-ndrume şi dezlege.

Staţiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG

     (Pentru ceea ce nu ştim)
     
     Plâng femeile-n neştire,
     Plâng copiii-n jurul lor,
     De-a ta cruntă pătimire,
     Domn al meu şi-al tuturor.
     
     "Lăsaţi plânsul pentru mine,
     Maici duioase şi soţii,
     Şi-l păstraţi pentru ce vine,
     Pentru voi şi-ai voştri fii".
     
     Dumnezeule preasfinte,
     Ce spre noi cu drag te-apleci,
     Dă-mi să iau mereu aminte
     La judeţul tău de veci.
     
     Şi de ştii că ne pândeşte
     Vreun pericol ne-aşteptat,
     Dă-ne har nemăsurat
     Şi de el ne mântuieşte!

Staţiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     (Pentru creştinii necreştini)
     
     A rămas cetatea-n urmă,
     Străjuind al crucii drum.
     Veşnicul Păstor de turmă
     Cade-a treia oar-acum.
     
     Cade spre-a le da tărie
     Şi să-nalţe din păcat
     Celor care din mândrie
     Jugul lui l-au lepădat.
     
     Dumnezeule-al iertării,
     Ignorat şi duşmănit,
     Pune stavilă răbdării
     De-a te lăsa pălmuit.
     
     Cu iubirea-ţi creatoare,
     Tu, din veci slăvitul Miel,
     Fă-ţi din orice gând rebel
     Un model de închinare.

Staţiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE

     (Pentru suflete curate)
     
     În ruşine-acum înnoată,
     De ocări acoperit,
     Cel prin care lumea toată
     Din nimica s-a zidit.
     
     Despuiat acum de haine,
     Domnul pare-a-mi aminti
     C-ale sufletului taine
     Toate-aşa se vor vădi.
     
     Dumnezeule-al tăriei,
     În lumină îmbrăcat,
     Dă-mi nobleţea curăţiei
     Şi ruşinea de păcat.
     
     Dă-ne suflete curate,
     Sfinţi ne dă pentru că poţi,
     Hărăzeşte-ne pe toţi
     Să trăim cu demnitate.

Staţiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE

     (Pentru cei care suferă)
     
     Bat ciocanele-n piroane
     Ca la toacă-n asfinţit,
     Să-ţi vestească vrând, Sioane,
     Că Mesia s-a jertfit.
     
     Prin ce taină-nfricoşată
     Rabdă cazn-acum Cristos,
     Când, la marea judecată,
     Va trona victorios?
     
     Dumnezeule Prea mare,
     Ştiu ce-nseamnă greu-ţi chin,
     Tu te-ai dat răscumpărare
     Pentru veşnicu-mi destin.
     
     Cerne-ţi buna mângâiere,
     Peste toţi care pătimesc
     Să-ţi închine-a lor durere!
     -----------

Staţiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE

     (Pentru o moarte bună şi muribunzi)
     
     Firea-ntreagă pătimeşte,
     Morţii-nvie din mormânt,
     Templul jalea şi-o vădeşte,
     Sfâşiindu-şi vălul sfânt.
     
     A murit Mântuitorul,
     Cum fusese prorocit;
     Pieptu-şi bate-acum poporul,
     De-aşa semne îngrozit.
     
     Dumnezeule Mesia,
     Când o fi şi eu să mor,
     Un Apostol şi Maria
     Să mă aibă-n grija lor!
     
     Parte-i fă de-mpărăţie,
     Şi cui astăzi va muri,
     Sfântul har de-a se căi
     Dă-i-l cheie de vecie!

Staţiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE

     (Pentru mame bune)
     
     Ucenicii tăi, Cuvinte,
     De pe lemn când te-au luat,
     Pe genunchii Maicii sfinte
     Dinadins te-au aşezat.
     
     Au ţinut să-mi dea de veste
     Unde pot să te găsesc,
     Ce nedespărţită-ţi este
     Mama harului ceresc.
     
     Dumnezeule-mpărate,
     Ce-ai fost mort şi-n veci eşti viu,
     Vreau ca Maicii preacurate
     Slugă vrednică să-i fiu.
     
     Mame bune te îndură
     Să dai bunului pământ;
     Spre-a schimba în rugi şi cânt
     Orişice dezmăţ şi ură.

Staţiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT

     (Pentru cei răposaţi)
     
     Faţa nu-i mai străluceşte,
     Ca odată pe Tabor,
     În ochi nu i se citeşte
     Că e viaţa tuturor.
     
     Dar ca mâine, în mărire,
     Învia-va din mormânt,
     Îmbrăcând în nemurire
     Câte-au fost şi câte sunt.
     
     Dumnezeule ce-n taină
     Moartea noastră-acum o porţi,
     Dă-le veşnică odihnă,
     Sufletelor celor morţi.
     
     În lumina ta-i îmbracă
     Pe toţi cei de ea lipsiţi,
     Celor trişti şi necăjiţi,
     Lacrima din ochi le-o seacă.

Epilog: MUSTRAREA SCRIPTURILOR

     Din nou Biblia mă cheamă
     Să privesc în plin mister;
     Chipul şarpelui de-aramă
     A cuprins întregul cer.
     
     Crucea sfântă luminoasă,
     A-mpăratului Cristos,
     A venit la judecată
     Peste lumea cea de jos.
     
     Iată, suflete, ce-nseamnă
     Crucea Domnului cea grea,
     Azi ne rabdă şi ne-ndeamnă,
     Mâine ne va judeca!
     
     Memento: RUGĂ MARIANĂ
     Calea Crucii, Maică bună,
     O făcurăm împreună,
     Rogu-te ca şi în rai,
     Lângă tine-un loc să-mi dai.
     
     Mijloceşte-mi ca în viaţă
     Să am pururea în faţă
     Crucea Domnului Isus,
     Harul cel în mine pus.
     
     Peste-ai mei şi omenire
     Varsă-ntreaga ta iubire,
     Mai presus de gândul meu
     Maică a lui Dumnezeu.
     
     Dup-a lui Isus dorinţă,
     Fă-ne una în credinţă,
     Fă-ne-o turmă şi-un Păstor,
     Tu, Măicuţa tuturor.
     
     Într-o tabără de îngeri,
     Schimbă lumea cea de plângeri,
     Dăruindu-i preoţi sfinţi,
     Mame şi copii cuminţi.