RUGĂCIUNEA 

Ave crux, spes unica
Modele pentru meditarea suferințelor și morții Domnului Isus Cristos pe cruce
Farcaș Anton (coordonator)

achizitionare: 20.02.2004; sursa: Editura Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior CALEA SFINTEI CRUCI DE MICHEL QUOIST

RUGĂCIUNE DE PREGĂTIRE


     Nici astăzi nu a luat sfârșit agonia lui Cristos. Astăzi, când în jurul nostru suferă oamenii și mor, prin ei și prin suferința lor, tot el e acela care se jertfește Tatălui pentru mântuirea lumii, deoarece, Calea Crucii este și calea Vieții. Iar noi, creștinii, trebuie să nu uităm aceasta niciodată!

Stațiunea I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Fraților, când am venit la voi, ca să vă vestesc taina lui Dumnezeu, nu am venit ca unul iscusit în arta cuvântului sau înțelepciunii. Eu n-am voit să cunosc printre voi altceva decât pe Isus Cristos, și pe acesta răstignit.
     Am venit în mijlocul vostru întru slăbiciune și frică, ba chiar de-a dreptul tremurând. Limbajul meu și predicarea evangheliei nu aveau nimic comun cu vorbele meșteșugite ale artei de a convinge; dar ele se bazau pe Duhul Sfânt și pe puterea lui, pentru ca temeiul credinței voastre să nu fie înțelepciunea oamenilor, ci puterea lui Dumnezeu.
     
     Doamne, deja e prea târziu pentru ca să mai taci; ai zis prea multe; e prea târziu ca să cedezi; ai luptat atât de mult!
     N-ai putut să stai liniștit, să fii rezonabil; ai rămas fidel cauzei tale până la nebunie.
     Deci, toate acestea trebuiau să vină... Tu i-ai numit pui de vipere pe cei care se bucurau de onoare.
     I-ai învinuit că, dincolo de strălucirea exterioară, inima lor e doar un mormânt spoit, întunecos.
     L-ai sărutat pe leprosul plin de bube.
     Ai intrat în vorbă cu cei străini, respinși de societate.
     Ai stat la masă cu cei păcătoși și ai vorbit de o împărăție în care prostituatele pot ajunge înaintea altora.
     Te-ai simțit bine în mijlocul celor săraci, flenduroși, schilozi.
     N-ai respins niciodată legile cărturarilor.
     Ai răsturnat toată legea și ai înlocuit-o cu una singură: IUBIREA.
     N-ai voit să taci, acum se vor răzbuna pe tine.
     Doamne, știu că mă vor condamna și pe mine dacă vreau să trăiesc cu tine.
     Și mi-e frică, mi-e teamă.
     De pe acum mă arată cu degetul.
     Unii râd de mine, alții mă batjocoresc.
     Mulți s-au scandalizat, iar alții sunt gata să mă trădeze.
     Mi-e teamă, Doamne, să nu mă poticnesc pe cale.
     Mi-e teamă de înțelepciunea acestei lumi.
     Mi-e teamă că până la urmă voi asculta de această înțelepciune, care-mi șoptește că pe drum trebuie să merg cu băgare de seamă; și că poate nu trebuie interpretate toate cuvânt cu cuvânt; că e mai bine să ne orientăm după împrejurări.
     Și totuși, Doamne, știu că numai tu ai dreptate!
     Ajută-mă să lupt!
     Ajută-mă să răspund bine mereu!
     Ajută-mă să fiu fidel evangheliei tale, până la sfârșit, dacă va fi cazul, până la moarte, până la "nebunia Crucii!"
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Apoi Isus le-a spus tuturor: "Cine vrea să vină după mine să renunțe la el însuși, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze; căci cel care vrea să-și salveze viața o va pierde, însă cel care își va pierde viața pentru mine o va salva" (Lc 9,23-24)
     
     Doamne, iată-ți crucea!
     Crucea ta... Ca și cum, într-adevăr, ar fi numai a ta!...
     Nu aveai cruce, Doamne, pe a noastră ai venit să o cauți pe acest pământ și de-a lungul vieții, de-a lungul drumului nesfârșit al vieții; unul câte unul ai luat pe umerii tăi păcatele lumii.
     Acum umblă,
     chinuiește-te,
     prăbușește-te,
     dar scoală-te
     și mergi mai departe,
     Crucea trebuie purtată.
     Doamne, înaintezi în liniște. Deci, e adevărat că există un timp când să vorbești și un timp când să taci.
     Așa e, Doamne, vine timpul luptei, dar și al păcii, ca să purtăm în liniște păcatele noastre și ale lumii.
     Doamne, mai degrabă m-aș lupta cu crucea ta, dar îmi vine greu să o port și, cu cât merg mai departe
     și văd miile de păcate ale lumii, cu atât ele apasă mai greu pe umerii mei.
     Fă-mă, Doamne, să înțeleg că și cea mai entuziastă faptă e o nimica toată dacă nu se întâmplă sub semnul tăcut al mântuirii.
     Și pentru că tu ai voit să fie atât de lungă calea crucii mele,
     Ajută-mă, te rog, să pornesc la drum cu fidelitate, în fiecare dimineață.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Trecând pe malul Lacului Galileii, i-a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mreaja în mare, căci erau pescari. Isus le-a zis: "Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni". Lăsându-și îndată mrejele, ei l-au urmat (Mc 1,16-17).
     
     Isus le-a zis: "Nu știți ce cereți. Puteți să beți paharul pe care îl voi bea eu și să primiți botezul pe care îl voi primi eu?" Ei i-au răspuns: "Putem!" (Mc 10,38-39)
     
     Au ajuns la o grădină numită Ghetsemani. Isus le-a spus ucenicilor săi: "Stați aici cât timp mă voi ruga". I-a luat cu el pe Petru, pe Iacob și pe Ioan și a început a se întrista și neliniști. Și le-a spus: "Sufletul meu este cuprins de o tristețe de moarte. Rămâneți aici și vegheați". Iar el, îndepărtându-se puțin, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a rugat...Apoi s-a întors la ei și i-a găsit dormind. Isus i-a spus lui Petru: "Simon, dormi? N-ai fost în stare să veghezi măcar un ceas?..." (Mc 14,32-37).
     
     A căzut.
     S-a clătinat ca un om beat și dintr-odată s-a prăbușit.
     Iată-l pe Dumnezeu căzut în praf...
     Doamne, am plecat și eu cu încredere pe urmele tale, dar iată, am căzut.
     Până acum am crezut că mă jertfisem cu totul ție, pentru totdeauna, dar am văzut pe marginea drumului o floare frumoasă.
     Te-am părăsit.
     Am abandonat crucea devenită așa de grea.
     Am părăsit drumul și m-am trezit în mână cu câteva flori ofilite.
     Doamne, trec și alții pe drum, trudiți, zdrobiți.
     Se pregătesc cruci noi, care vor gârbovi alte spinări noi.
     Dar eu nu voi mai fi prezent în lupta contra răului, ca să-i ajut pe semenii mei să-și poarte crucea,
     m-am oprit pe margine drumului...
     Ajută-mă, Doamne, nu numai să merg pe urmele tale, dar să pot rezista până la capăt pe drumul tău,
     să ocolesc cursele poticnirii și să nu părăsesc în mod laș șantierul tău în care se pregătește lumea viitoare!...
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEȘTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Simeon i-a binecuvântat și a zis către Maria, mama lui Isus: "Iată, acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora în Israel și ca un semn care va stârni împotrivire, și prin sufletul tău va trece o sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi" (Lc 2,34-35).
     
     Doamne, mi se rupe inima văzând-o pe sărmana ta Mamă.
     Merge în urma ta,
     te însoțește
     și parcurge drumul lung al Calvarului omenirii.
     Necunoscută, înaintează în rândul mulțimii, în timp ce privirea ei e numai la tine.
     Nu-mi sunt străine nici suspinele tale, nici rănile tale sângerânde, nici gesturile tale, nici loviturile nemiloase ale soldaților...
     Vezi suferința ta,
     Ea vede suferința ta,
     o simte.
     Nu se poate apropia de tine,
     nu te poate atinge,
     nu poate să-ți vorbească,
     Și totuși, ea mântuiește lumea alături de tine.
     Doamne,
     trăind între oameni, îi însoțesc pe Marele drum al crucii.
     Și simt că mă voi prăbuși odată sub povara păcatelor.
     Mă simt incapabil pentru mântuirea lumii.
     A devenit prea grea, din ce în ce mai stricată, și pe zi ce trece întrezăresc noi necazuri, noi rele.
     Rele și nedreptăți, murdării se zăresc la curbele neprevăzute ale drumului.
     Doamne, pune-mi-o în față pe Maria, buna ta mamă, pe care la fel mulți o considerau inutilă, dar pe care Dumnezeu a rânduit-o ca să frângă marele blestem.
     Dă-mi putere să umblu printre oameni, să văd, să le cunosc necazurile, păcatele.
     Fă să-mi țin ochii deschiși, inima să-mi fie mereu deschisă; ca să primesc miile de necazuri ale lumii, să mi le asum, să sufăr și să împac, asemenea sfintei tale mame, Maria!...
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ȘI DUCĂ CRUCEA


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Apoi l-au dus ca să-l răstignească. L-au silit pe un trecător, care venea de la câmp, pe Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, ca să ducă crucea lui Isus (Mc 15,20-21).
     
     Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Cristos (...) Fiecare să-și cerceteze faptele sale și astfel va avea laudă numai în sine însuși, și nu înaintea altora, căci fiecare își va purta sarcina sa proprie (Gal 6,2-5).
     
     Mergea agale pe drum.
     Și l-au pus la lucru.
     Un călător necunoscut, un fiu al nimănui.
     Doamne, cu toate acestea, i-au acceptat ajutorul. N-ai pretins ca fapta lui să izvorască din adâncul inimii, așa cum se angajează un prieten mărinimos și devotat pentru fratele său, istovit și batjocorit. Acest om înjosit venea numai din constrângere.
     Și tu l-ai acceptat.
     Un om sărman și neputincios te ajută pe tine, Dumnezeule atotputernic,
     Pentru că ai vrut să trăiești și cu ajutorul pământesc al omului.
     Doamne, și eu am nevoie de ajutorul altora.
     E lung și anevoios drumul oamenilor dacă îl străbați numai de unul singur.
     Resping brațele care vor să mă ajute,
     singur vreau să fac totul,
     singur să lupt
     și singur să înving.
     Deși trece pe lângă mine poate un prieten, un soț devotat, un frate drag, un vecin bine intenționat sau
     un tovarăș cumsecade.
     Tu mi i-ai trimis și de multe ori eu nici nu-i bag în seamă.
     Deși lumea n-o putem mântui decât împreună!
     Dă-mi, Doamne, harul să recunosc și să-i accept pe toți "Simonii" din calea vieții mele, chiar și atunci când vin "șovăind".
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VI-a
VERONICA ȘTERGE FAȚA LUI ISUS
CU O MARAMĂ


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Suntem izgoniți, dar nu părăsiți; suntem doborâți la pământ, dar nu nimiciți. Pretutindeni și întotdeauna purtăm în trupurile noastre moartea lui Isus, pentru ca și viața lui să se arate în trupurile noastre (2Cor 4,9-10).
     
     Acum vedem nelămurit, ca într-o oglindă, dar atunci vom vedea față în față (1Cor 13,12).
     
     Te privea lung, Doamne, te urmărea.
     Suferea cu tine.
     Și n-a mai suportat să stea cu mâinile în sân, a rupt rândurile soldaților, care te trăgeau și te păzeau, și cu marama ei ți-a șters fața însângerată.
     Doamne, ți-ai întipărit chipul însângerat pe marama ei?
     E posibil.
     În inima ei? Asta mai mult ca sigur!...
     Trebuie să mă uit la tine cu atenție și să te privesc îndelung, să mă las dus pe gânduri și să te admir la fel cum își admiră frățiorul fratele mai mare.
     Pentru că, dacă vreau să mă asemăn cu tine, trebuie să-ți studiez fiecare trăsătură.
     Doamne, dacă-mi permiți, mi-ar place să fiu ca tine, căci dacă un prieten își iubește cu adevărat prietenul, atunci și sufletele lor devin una...
     Dar eu, de multe ori, trec lipsit de griji prin fața ta, iar dacă mă opresc să te privesc o clipă, mă cuprinde plictiseala.
     Semenilor mei le prezint obrazul tău numai în imagini false, triste sau diforme.
     Iartă-mă, pentru că lumina ochilor mei nu mai reflectă strălucirea ta.
     Iartă-mă, pentru că trupul meu așteaptă și caută numai desfătarea și nu arată deloc prezența ta.
     Iartă-mă, pentru că inima mi-e împovărată și nu e loc în ea pentru iubirea ta sfântă.
     Totuși, Doamne, te rog, intră și la mine!
     Ușa este larg deschisă...
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate și au adormit (Mt 25,5).
     
     Fiți atenți, să nu se moleșească inimile voastre din pricina chefurilor, a bețiilor și a grijilor vieții acesteia... Vegheați, așadar, tot timpul și rugați-vă, ca să scăpați de toate acestea care vor veni și să puteți sta în picioare înaintea Fiului Omului (Lc 21,34-36).
     
     Doamne, nu te mai țin picioarele.
     Iată: ai căzut din nou.
     Dar de data aceasta nu te-a dărâmat numai greutatea crucii, ci și oboseala crescândă, istovirea chinuitoare.
     Suferința care se repetă mereu micșorează voința.
     Doamne, somniferele cele mai periculoase ale conștiinței sunt păcatele mele.
     E așa de ușor să te obișnuiești cu răul:
     vezi aici lipsă de mărinimie,
     acolo necredință,
     mai încolo noi imprudențe...
     Astfel, clarviziunea mea scade tot mai mult.
     Nu mai sunt atent la obstacole, nici nu bag de seamă că mai umblă și alții pe același drum cu mine.
     Urechile mi se înfundă, nu mai aud gemetele tovarășilor mei,
     Și mă trezesc singur pe pământ pustiu, departe de cărările pe care mi le-ai hărăzit.
     Te rog, Doamne, te implor, păstrează-mă în tinerețea puterilor mele
     și ferește-mă de puterea obișnuinței care mă adoarme, și în cele din urmă mă omoară...
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Cum vezi așchia din ochiul fratelui tău, atunci când bârna din ochiul tău n-o observi? Cum poți să-i spui fratelui tău: "Frate, stai să-ți scot așchia din ochi", atunci când nu observi bârna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău, atunci vei vedea limpede și vei putea scoate așchia din ochiul fratelui tău (Lc 6,41-42).
     
     Femeile plâng,
     se tânguiesc...
     Au pentru ce să plângă, căci e de ajuns să ne uităm la el și să vedem ce au făcut cu el...
     Neputând să-l ajute, ele stau neputincioase și plâng numai, plâng din compătimire...
     Doamne, tu le-ai văzut și le-ai zis: "Plângeți mai bine pentru păcatele voastre..."
     Doamne, la vederea suferințelor tale și la vederea stricăciunii acestei lumi, și eu pot vărsa lacrimi amare.
     Dar să plâng pentru păcatele mele?...
     Asta-i cu totul altă întrebare!...
     Și cât de ușor este
     să te întristezi pentru păcatele altora!
     O știu prea bine! Că doar o lume întreagă trece în fiecare zi agale pe dinaintea scaunului meu de judecată.
     Am găsit și destui păcătoși răspunzători: politica, locuința mizeră, munca, filmul, alcoolul sau criza economică, de-al de pierde-vară, creștini - și chiar preoți inutili și de neînțeles...
     Și încă mulți alții, Doamne...
     Și până la sfârșit: pe toți!... Numai pe mine, nu!...
     Doamne, fă-mă și pe mine să înțeleg că sunt păcătos!...
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     I-a zis Isus. "Îți spun adevărul: chiar în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de mine" (Mt 26,34).
     
     Petru s-a întristat pentru că l-a întrebat a treia oară mă iubești și i-a zis: "Doamne, tu pe toate le știi; tu știi că te iubesc" (In 21,17).
     
     Isus a căzut.
     Nu se mai mișcă; degeaba îl lovesc și îl bat soldații.
     Doamne, ai murit deja?
     Nu.
     Dar te-au părăsit puterile.
     E minutul cel mai amar.
     Trebuie să te ridici numaidecât și să pornești din nou la drum, așa cum ești, Doamne, să mergi... să faci un pas, al (treilea) doilea... și tot așa mai departe...
     A căzut a treia oară la pământ, dar de data aceasta mult mai aproape de înălțimea Golgotei.
     Iar a căzut.
     Și eu cad la nesfârșit.
     Și mă tem că niciodată n-am să ajung acolo, sus, și adesea mă gândesc așa, Doamne, cu toate că tu mă aștepți acolo, sus, ca să-mi încerci perseverența.
     Doamne, azi, te rog, iartă-mă!
     Doamne, mă descurajez, sunt pierdut.
     Dar dacă lupt, sunt mântuit.
     Căci ai căzut a treia oară la pământ - dar erai de acum aproape de înălțimea Golgotei!
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus le-a zis: "A sosit ceasul ca să fie preamărit Fiul Omului. Adevăr, adevăr vă spun că, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar dacă moare, aduce mult rod" (In 12,23-24)
     
     Doamne, îți mai rămăsese doar tunica.
     Și țineai mult la ea pentru că ți-o țesuse mama.
     Dar nici asta nu ți-au lăsat...
     Doamne, doar un singur lucru îți era necesar: CRUCEA.
     Astfel, între voi doi au dispărut toate barierele.
     Logodnici, nefericiți, vă puteți pregăti în sfârșit pentru nunta mistică, ca să mântuiți lumea.
     Doamne, tot la fel trebuie să renunț și eu la hainele mele de paradă, care mă stânjenesc în viață și mă ascund în ochii tăi;
     Trebuie să arunc și ultimul lucrușor pe care îl posed, căci îmi hrănește eu-l și mă deosebește de ceilalți.
     Și așa încetul cu încetul, va trebui, Doamne, să dau totul morții.
     Totul,
     din viața mea,
     Ce nu este pur atașament de voința ta
     Doamne,
     nu prea îmi surâde
     că trebuie să mor neîncetat.
     Nu!
     Îmi ceri prea mult, Doamne,
     prea mult!
     Îți dau, și tu iarăși ceri!
     Așa de mult aș vrea să rețin câte ceva
     pentru mine,
     câteva nimicuri, de care inima nu mă lasă să mă despart,
     îmi vine așa de greu să renunț...
     ... și... și...
     Dar dacă ți-ai dorit totul,
     ia-mi totul!
     Smulge tot de pe mine,
     smulge și ultimul veșmânt!
     Pentru că știu: trebuie să murim ca să câștigăm viața,
     așa cum și bobul de grâu trebuie să moară ca să dea viață spicului auriu.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     Am fost răstignit împreună cu Cristos pe cruce. Eu trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Această viață, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe sine însuși pentru mine (Gal 2,20).
     
     Cu toată lungimea trupului, Doamne, te-ai întins pe cruce.
     Da:
     așa trebuie să fie.
     Nu mai încape îndoială: pentru tine a fost pregătită.
     O accepți întru totul și, ca să te unești tot mai mult cu ea, permiți să fii pironit cu mare grijă pe ea.
     Doamne, ce muncă bine făcută, câtă conștiinciozitate!
     Te potrivești pe ea cu exactitate uimitoare.
     După cum se potrivește opera de artă măsurată, cioplită și șlefuită pe planul ei.
     Da, ai avut nevoie de această exactitate sârguincioasă.
     Și acum nu te mai miști!...
     Tot așa trebuie să mă reculeg și eu trupește și sufletește.
     Și trebuie să fiu încă atârnat pe cruce, chiar din această clipă, cu toată ființa mea.
     Lemnul suferinței nu eu mi l-am ales.
     Crucea mea este gata, croită exact pe mărimea mea.
     În fiecare clipă din zi tu mi-o pui în față și eu trebuie să o accept.
     Doamne, tu știi însă că uneori e mult prea grea. Și e atât de scurtă clipa aceea, nu ai timp să cântărești prea mult întrebarea.
     Dar cum te-aș putea găsi în altă parte, când tu mă aștepți aici?...
     Și numai așa, împreună, vom putea să ne mântuim frații!...
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     El s-a înjosit pe sine luând firea sclavului și devenind asemenea oamenilor. După înfățișare era considerat un om ca toți ceilalți. S-a umilit, făcându-se ascultător până la moarte, și încă moartea pe cruce (Fil 2,7-9).
     
     Prin aceea am cunoscut iubirea: că el și-a dat viața pentru noi. Și noi, deci, suntem datori să ne dăm viața pentru frații noștri (1In 3,6).
     
     Încă câteva ore,
     câteva minute,
     câteva clipe;
     de treizeci și trei de ani
     durează această agonie, acest zbucium.
     Ai trăit intens 33 ani, minut cu minut.
     Nu vei mai scăpa.
     Te afli la capătul vieții, la piatra de hotar a lungului Drum.
     A mai rămas de făcut un singur pas:
     Ultimul act de dăruire totală de sine, mișcarea finală a vieții, care te va duce la viață.
     Șovăi.
     Sunt lungi,
     interminabile aceste ore, orele agoniei;
     sunt mai lungi decât alte trei ore din viață, sau chiar decât 33 de ani de viață.
     Hotărăște-te, odată, Doamne, căci totul e gata! Gata! Cel puțin aparent...
     Tu stai aici nemișcat pe această cruce,
     Dar ești mort pentru orice act exterior;
     două brațe te mai țin agățat pe cruce,
     căci pentru aceasta te-ai născut.
     Viața curge încă în pieptul și în trupul pironit pe cruce,
     Dar mori,
     mori odată, trup muritor!
     Și treci pragul veșniciei!...
     Flacăra vieții, încet, încet se stinge și părăsește treptat membrele încă suferinde!
     Pironit, prigonit de moarte, ea se mai refugiază încă în inima care mai bate, o inimă nemărginită,
     grea cât lumea, pentru că tu porți mizeria și păcatul ei...
     Doamne, încă o sforțare totuși!
     Marea omenire necunoscută, neștiutoare, așteaptă ultimul cuvânt al Mântuitorului ei.
     Te așteaptă frații tăi! Sunt toți aici.
     Un tată se apleacă spre tine și întinde brațele: "Mântuiește-mă!..."
     Priviți!
     Și-a luat în mâini ultima văpaie a vieții,
     Și-a luat în mâini preasfânta sa inimă,
     și,
     încet,
     cu durere,
     singur între cer și pământ,
     în noaptea nemiloasă,
     înnebunit,
     până la nebunia iubirii sale sfinte și nesfârșite,
     își dă viața.
     Așază pe buzele sale povara păcatelor lumii întregi
     și-n strigătul final
     oferă totul:
     "Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu!"
     Cristos a murit pe cruce pentru noi.
     Ajută-mă, Doamne, să mor și eu pentru tine, pentru tine și pentru ei...
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Mama lui i-a zis: "Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Cât de îngrijorați am fost, căutându-te, tatăl tău și cu mine". Dar el le-a zis: "Cum de m-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?" (Lc 2,48-49)
     
     Ți-ai sfârșit opera, ai depus uneltele
     Și acum te poți coborî ca să te odihnești,
     Căci o meriți.
     Te lași încet în jos, la fel ca omul extenuat de muncă, pe care somnul îl doboară din picioare.
     Mama te primește în brațe.
     O, în ce hal ești, Fiul meu! N-ai fost înțelept și prevăzător; oboseala te-a lăsat mort.
     Poate nici Tatăl n-a voit așa de mult de la tine.
     Acum te odihnești în pace.
     Pe chipul tău neted, liniștit, se odihnește conștiința curată și parcă ar străluci razele bucuriei.
     Multe suferințe i-ai pricinuit mamei tale, dar ea e mândră de tine:
     "Dormi, scumpul meu copilaș, ochii mamei tale veghează asupra ta!"
     Doamne, o dată cu terminarea muncii zilnice, adorm și eu.
     Și uneori, vai, în ce stare, Dumnezeul meu!
     Din păcate, însă, nu mă obosesc și nu mă murdăresc în slujba Tatălui...
     Marie, buna mea Mamă, mă primești totuși sub mantia ta ocrotitoare?
     Trupul meu e întinat și plin de mizerie, dar inima suspină după iertare.
     Amintește-ți, mamă! Ești protectoarea păcătoșilor.
     Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru mine, sărman păcătos!
     Mijlocește-mi harul ca prin meritele Fiului tău să nu merg niciodată la culcare fără ca mai înainte să fi obținut de la Tatăl iertare, pentru ca, odihnindu-mă liniștit în fiecare seară în brațele tale, să învăț ca să mor...
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Stațiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT


     - Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Fraților, mă bucur de suferințele pe care le îndur acum pentru voi și completez în trupul meu ceea ce lipsește pătimirilor lui Cristos pentru trupul lui, care este Biserica (Col 1,24).
     
     Așa cum noi avem parte din plin de suferințele lui Cristos, la fel, prin Cristos avem parte din plin de mângâiere (2Cor 1,5).
     
     Nu mai e loc pentru nici un cuvânt.
     Întoarceți-vă acasă cu toții.
     L-au înmormântat. Era piatra uriașă la locul ei.
     Familia se tânguie, prietenii sunt mâhniți.
     Acum, într-adevăr, totul s-a sfârșit.
     Ba nu, Doamne!
     Nu s-a sfârșit!
     Știu că agonia ta ține până la sfârșitul timpurilor;
     Pe calea cea lungă a crucii, oamenii se schimbă unii pe alții.
     Iar învierea ta va fi totală numai la punctul final al drumului lumii.
     Aceasta este speranța mea, Doamne, și încrederea mea neclintită.
     Nu există nici cea mai mică suferință pe care să n-o fi simțit și tu, și pe care să nu o fi schimbat pe parcursul îndelungatei mântuiri.
     Dacă acest drum e lung și monoton, și dacă acest drum mă duce spre mormântul săpat în stâncă,
     Știu că dincolo de mormânt tu mă aștepți în slava ta cerească!
     Ajută-mă, Doamne, să merg cu fidelitate pe drumul meu, acolo unde mi-e fixat locul în viața omenirii.
     Dar, mai ales, ajută-mă să te recunosc în frații mei și să te ajut mereu în lungul șir de peregrinări.
     Căci ar fi numai o minciună să plâng înaintea trupului tău rece dacă nu te-aș urma pe tine,
     Ființă veșnică, pe cărarea vieții omenirii...

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire