RUGĂCIUNEA

CALEA SFINTEI CRUCI PENTRU SEMINARIŞTI

RUGĂCIUNE DE PREGĂTIRE

     Doamne Isuse Cristoase, voim să medităm suferinţele tale fiindcă ele sunt pentru noi o carte pururea deschisă, în care putem citi atât iubirea ta nesfârşită faţă de lumea aceasta, cât şi grozăvia păcatelor noastre. Prin cruce ne-ai arătat calea pe care trebuie să mergem, mai ales noi, cei chemaţi la sfânta Preoţie. Tu ai spus: "Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze" (Mt 16,24). Noi voim să devenim ucenicii tăi, luând pe umerii noştri crucea chemării preoţeşti şi să o ducem pe drumurile vieţii spre Calvar.
     Cu toate acestea, nu ne putem gândi la patimile tale fără a fi pătrunşi de o căinţă adâncă pentru păcatele noastre. Ne aruncăm la picioarele tale, ca nişte fii rătăciţi, care imploră milă; ajută-ne nu numai să compătimim suferinţele tale, dar şi ca inimile noastre să fie copleşite de sentimente de recunoştinţă, şi mai ales de iubire faţă de chemarea noastră.
     Fă, te rugăm, o, prea bune Isuse, ca să vedem în rănile tale preasfinte opera păcatelor noastre, învaţă-ne să suferim şi să ispăşim din dragoste faţă de tine şi faţă de păcătoşi. Însă, mai presus de toate, îţi cerem, o, Isuse, harul ca să întipăreşti în inimile noastre o dorinţă vie de a ne sfinţi prin meritele pătimirii tale, practicând virtuţile necesare stării preoţeşti.
     O, preasfântă Fecioară Marie, care ai avut curajul şi tăria să-l urmezi până pe cruce pe Fiul tău Isus, te rugăm să ne însoţeşti cu rugăciunile tale în pelerinajul nostru pe Calvar, ca să putem medita cu mai mult folos suferinţele răscumpărătoare ale Mântuitorului nostru. Amin.

Staţiunea I
ISUS ESTE CONDAMNAT LA MOARTE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus este citat în faţa tribunalului; poporul nerecunoscător strigă din răsputeri: "Răstigneşte-l, răstigneşte-l; nu voim ca acesta să domnească asupra noastră" (In 16). Baraba e preferat Mântuitorului, iar Isus este condamnat la moarte. În realitate, Mântuitorul s-a lăsat condamnat de bunăvoie. A ascultat sentinţa dată de creaturile sale, gândindu-se la răutatea oamenilor şi la necesitatea răscumpărării.
     Şi noi, ca şi tine, o, Isuse, voim să primim în tăcere condamnarea lumii; voim să ne oferim de bunăvoie în slujba ta, ca să contribuim în măsura puterilor noastre la mântuirea sufletelor.
     Dă-ne harul unei supuneri generoase faţă de toate îndatoririle care decurg din sfânta noastră chemare, precum şi tăria de a suporta cu răbdare greşelile altora.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Slăbit din cauza agoniei de pe muntele Măslinilor, istovit de biciuiri, acoperit de răni, încununat cu spini, în dimineaţa Vinerei Sfinte, Mântuitorul primeşte povara crucii. Cu o iubire nespusă, Isus îmbrăţişează crucea pe care va muri ca victimă, acea cruce pe care a preferat-o tuturor celorlalte feluri de a muri. Dar... păcatele noastre atârnau mult mai greu pe umerii lui decât greutatea crucii. Totuşi, fiindu-i sete de suflete, Mântuitorul porneşte pe drumul calvarului, voind prin aceasta să împlinească voinţa Tatălui său ceresc.
     Şi viaţa noastră, o, Isuse, trebuie să fie o continuă cruce. Da, în timp ce tu ai dus crucea cu iubire, noi fugim de suferinţă, căutând să îndepărtăm cât mai mult crucile din viaţa noastră. Ajută-ne, te rugăm, să iubim şi noi crucea aşa cum ai iubit-o tu, ştiind că numai ducându-ne crucea cu iubire arzătoare ne vei găsi de a fi aleşii tăi.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     La ieşirea din cetate, după ce a făcut de-abia câţiva paşi, Isus cade, slăbit de puteri, sub povara crucii. El, Fiul lui Dumnezeu, ar fi putut evita căderea, dar a voit ca prin acest nou act de umilinţă să ispăşească atât păcatele noastre de moarte, cât şi pe cele veniale. El a văzut atâtea deficienţe în viaţa celor chemaţi la Preoţie: păcate grave, precum şi un nesfârşit număr de păcate uşoare. Prin căderea şi ridicarea sa, Isus a voit să merite pentru toţi păcătoşii harul convertirii, prin căinţa adâncă, din starea păcatului, la starea de har.
     O, Isuse, trezeşte în inimile noastre o durere sinceră pentru orice păcat personal şi ajută-ne să preferăm mai degrabă moartea decât să te mai jignim vreodată. Întăreşte-ne în lupta împotriva oricărui păcat, ca să ieşim întotdeauna victorioşi, adeverindu-se astfel în noi cuvintele sfântului Paul: "Toate le pot în acela care mă întăreşte" (Fil 4,13).
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEŞTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Preasfânta Fecioară, care era întotdeauna aproape de Isus, l-a urmat şi pe drumul Calvarului. Nu s-a dat înapoi de la nici un sacrificiu: nici durerile sufleteşti, nici frica de furia duşmanilor n-au reuşit s-o îndepărteze pe cea mai sfântă dintre mame de preaiubitul ei Fiu. Inima ei neprihănită, sfâşiată de durere, gusta din plin suferinţele amare ale Mântuitorului.
     Ca şi Maria, noi trebuie să ne străduim nu numai să-l urmăm pe Isus, dar şi să-i imităm viaţa, să fim gata la orice sacrificiu pentru el şi să nu pierdem niciodată din vedere datoria de a lucra şi suferi pentru slava lui.
     Mijloceşte pentru noi, o, preasfântă Fecioară, harul ca să simţim în inimile noastre aceeaşi compătimire faţă de suferinţele lui Isus, pe care ai simţit-o tu, şi astfel să-l urmăm nu numai când ne copleşeşte cu binefaceri, dar şi când îl vedem dispreţuit şi ofensat. Mijloceşte-ne o râvnă arzătoare pentru convertirea păcătoşilor prin exemplul bun, suferinţă şi rugăciune.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS
SĂ-ŞI DUCĂ CRUCEA

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     În drum spre Calvar, Isus a simţit o mică alinare, atunci când Simon din Cirene, silit de călăi, l-a ajutat să-şi ducă crucea. Cu durere constatăm că lumea vrea să scoată suferinţele şi crucea din viaţa ei. Dar aceasta e cu neputinţă. Fiecare îşi are de purtat crucea sa.
     Pe de altă parte, ştim că Mântuitorul vrea ca mai ales noi, cei chemaţi la Preoţie, să ne asociem lui, ajutându-i pe fraţii noştri să-l cunoască, să-l iubească şi să slujească lui Dumnezeu în viaţa lor, primind cu credinţă şi iubire purtarea crucii.
     Pentru a ne îndeplini bine această datorie, îţi cerem, o, Isuse, iubire, prudenţă, tărie, înţelepciune, bunătate şi răbdare faţă de suflete, dar mai ales harul de a ne pregăti bine la sfânta Preoţie, ca să continuăm gestul caritabil al lui Simon, devenind adevăraţi mângâietori şi îndrumători în suferinţe ai credincioşilor care formează trupul tău mistic, adică Biserica.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VI-a
VERONICA ŞTERGE FAŢA LUI ISUS
CU O MARAMĂ

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus a voit să ne lase, ca o sfântă amintire, chipul feţei sale, pe vălul cu care Veronica a şters sudoarea şi sângele de pe faţa lui divină.
     Preotul - acest alt Cristos - trebuie să aibă întipărit chipul tău, o, Isuse, nu pe o maramă, ci în inima sa. De câte ori, din nefericire, nu e desfigurat acest chip al tău, prin tot felul de păcate, şi astfel nu mai reprezintă imaginea ta vie. Sfântul Paul ne spune: "Mergeţi pe urmele mele, aşa cum eu merg pe urmele lui Cristos" (1Cor 11,1). Dar de câte ori nu ne hotărâm la aceasta şi uităm repede hotărârea noastră!
     Te rugăm, o, Isuse, să întipăreşti din ce în ce mai adânc, în sufletele noastre, chipul tău prea sfânt, care să nu se mai şteargă niciodată, precum şi caracterul nu mai puţin glorios de victimă, pentru ca, strălucind astfel în noi ca un ostensor viu, să fie o atracţie puternică a sufletelor spre a te proslăvi pe tine, Dumnezeul nostru.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Prin această nouă cădere, Isus a voit să merite pentru noi harul de a nu ne lăsa pradă descurajării. Mântuitorul s-a ridicat şi de data aceasta, îndemnându-ne ca să prindem curaj ori de câte ori diavolul încearcă să îndrepte spre noi ispita de a rămâne mai departe în starea păcatului, voind astfel să împiedice avântul nostru spre idealul preoţesc şi spre sfinţenie.
     Nu ne vom lăsa înşelaţi de momelile lui dacă tu, o Isuse, vei revărsa asupra sufletelor noastre lumina binefăcătoare a harului tăriei. Avem nevoie de această virtute în ostenelile luptelor vieţii spirituale. Pentru a nu ne descuraja, e nevoie să veghem şi să ne rugăm. Îţi cerem, aşadar, şi aici umilinţa necesară pentru a nu cădea nici în descurajare, nici în păcat, atunci când se abate asupra chemării noastre valul ispitelor.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Femeile evlavioase, împreună cu preasfânta Fecioară Maria, înfruntând şi ele batjocurile mulţimii, întărite de harul interior, l-au urmat pe Isus pe calea crucii. Dar iată că Isus, văzându-le plângând, renunţă la compătimirea lor, numai să le facă să-şi dea seama de starea jalnică în care se aflau: "Nu mă plângeţi pe mine, ci pe voi vă plângeţi şi pe fiii voştri" (Lc 23,28). Răscumpărătorul se gândea la aceia care într-adevăr sunt de compătimit, pentru care suferea, voind ca ei să-şi plângă păcatele.
     Şi noi, pentru a convinge lumea să se căiască de păcate, avem nevoie de viaţă interioară, ca să putem predica mântuirea cu inima şi cu buzele curate.
     Te rugăm, aşadar, o, Isuse, să îndepărtezi din sufletele noastre lâncezeala, dorinţa după un trai bun şi să le înlocuieşti cu râvnă adâncă pentru a ne pregăti la sfânta Preoţie, străduindu-ne îndeosebi să trăim în unire cu Dumnezeu şi să nutrim în noi compătimirea şi zelul sincer pentru mântuirea sufletelor.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     În apropierea Calvarului, Isus se prăbuşeşte a treia oară din cauza oboselii şi a durerii. Prin căderea sa, el a voit să-şi înmulţească suferinţele, simţind necesitatea de a ispăşi nenumăratele noastre păcate săvârşite din încrederea prea mare în puterile proprii. Iar prin ridicarea de sub povara crucii, Mântuitorul a binevoit să ne merite harul statorniciei filiale.
     Noi nu voim, o, Isuse, să fim dintre cei prezumptuoşi. De aceea, te rugăm să ne dai harul de a lupta mereu cu ispitele de mândrie şi de încredere în sine pentru ca, astfel, să ne păstrăm chemarea ca pe cel mai scump tezaur. Îţi cerem şi harurile necesare pentru a rămâne statornici pe urmele tale luminoase până la sfârşitul vieţii.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     În timpul dezbrăcării hainelor, Mântuitorul a fost expus unei noi umiliri ruşinoase în faţa poporului răzvrătit împotriva lui. A voit prin aceasta să ispăşească păcatele noastre de mândrie, de necumpătare şi de necurăţie şi să ne înveţe că nimeni nu-l poate urma dacă nu se dezbracă de "omul cel vechi" şi nu se îmbracă "în omul nou", aşa cum a fost creat la început după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
     Voim şi noi, o, Isuse, să devenim astfel de oameni noi. Ne dăm seama că numai o totală despuiere de tot ceea ce provine din mândrie, necumpătare ori senzualitate ne va face capabili de a urca la altar şi de a rămâne la datorie pe înălţimile Preoţiei. De aceea, te rugăm să ne dai duhul umilinţei, pentru a învinge mândria din inimi, duhul mortificaţiei, pentru a învinge necumpătarea în mâncare şi băutură, virtutea îngerească a curăţiei, pentru a învinge pornirile necurate ale inimilor noastre, şi astfel să devenim o hostie curată, o hostie sfântă, o hostie nepătată, asemenea ţie.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Cine îşi poate închipui îngrozitoarele dureri pe care a trebuit să le îndure Isus în timpul răstignirii sale? Ce crime au săvârşit oare acele mâini adorabile şi sfintele sale picioare, ca să fie astfel chinuit pe lemnul crucii? Noi ştim că Mântuitorul a suferit pe nedrept, dar el a voit prin aceste dureri să ispăşească păcatele noastre săvârşite cu trupul şi simţurile lui.
     O, Isuse, înţelegem acum rostul sacrificiului şi primim bucuroşi să ne jertfim şi noi numai în slujba ta. Îţi declarăm că de azi înainte vom medita mai adânc răstignirea ta, precum şi cuvintele sfântului Paul: "Lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume" (Gal 6,14). Prin urmare, deviza noastră va fi: "Cu Cristos sunt răstignit pe cruce!" (Gal 12,19).
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Dându-ţi ultima suflare, ai îndeplinit, o, Isuse, actul suprem al preoţiei tale: omenirea fiind răscumpărată, puteai rosti liniştit în cea din urmă clipă: "S-a săvârşit... Tată ceresc, ţi-am îndeplinit voinţa". Contemplând trupul tău răstignit, plin de răni şi de sânge, peste care s-a lăsat umbra morţii, ne dăm seama, o, Isuse, până unde trebuie să meargă şi jertfa noastră.
     Te rugăm aşadar, să nu ne uiţi nici o clipă. Şi noi trebuie să murim zilnic pentru tot ceea ce este creat, vremelnic, pământesc şi plin de deşertăciune, şi ne oferim drept victime, devenind colaboratorii tăi prin sacrificiul vieţii preoţeşti. Inspiră-ne încă din seminar acest spirit de sacrificiu, deoarece voim ca preoţia noastră să ne facă adevăraţi mântuitori de suflete.
     O, preasfântă Fecioară Marie, pe Calvar Mântuitorul te-a ales să fii şi mama noastră. Ca fii ai tăi, te rugăm să ne mijloceşti harul ca să fim împreună cu tine adoratorii şi slujitorii veşnicului Preot.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Cu câtă durere în suflet nu a primit preasfânta Fecioară Maria în braţele sale trupul prea sfânt al lui Isus coborât de pe cruce. Cu câtă iubire nu a sărutat ea sfintele răni ale Mântuitorului! Într-adevăr, vedem cât de eroică a fost inima ei de mamă! Cu tot dreptul ai meritat, o, Marie, titlul de Regină a martirilor, învăţându-ne pe toţi cum trebuie să suferim şi să ne întărim sufleteşte în încercări.
     Dar, dacă nu-l putem primi în braţele noastre pe Isus cel răstignit, îl primim în schimb zilnic în sfânta Împărtăşanie. Iată mijlocul cel mai puternic care ne întăreşte în încercări şi ne sfinţeşte! Prin sfânta Împărtăşanie facem mereu să crească viaţa divină în sufletele noastre. Dobândim harul să "căutăm cele de sus, nu cele de pe pământ" (Col 3,2).
     Te rugăm, aşadar, o Isuse, ca atunci când cobori în inimile noastre sub chipul sfintei Ostii, să ne aduci aceste haruri şi să ne ajuţi ca să colaborăm cu ele.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT

     - Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
     - Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
     
     Isus a fost tratat ca un simplu fiu al lui Adam, supus descompunerii şi, deci, înmormântat. Dar în mormânt pe Isus nu-l aştepta putrezirea, ci învierea glorioasă. El a învins moartea pentru a deveni nemuritor şi s-au adeverit astfel cuvintele lui: "Oare nu trebuia să pătimească Cristos şi aşa să intre în slava sa?" (Lc 24,27).
     Dar Isus nu s-a retras numai în mormânt, ci şi în tabernacol, de unde ne îndeamnă să-l imităm şi în această privinţă. Ca viitori preoţi, noi suntem chemaţi să-i prezentăm lui Isus din tabernacol omagiile omenirii şi să reparăm răceala şi lipsa de atenţie, precum şi batjocurile oamenilor faţă de Isus Euharisticul.
     Îţi declarăm, prin urmare, o, Isuse, că voim să ducem, ca şi tine, o viaţă retrasă, o viaţă de adoratori, cât mai aproape de tabernacol, deoarece numai aşa ne vom putea sfinţi. Iar când vom fi departe de biserică, ne vom gândi cu drag la tabernacol, unde trăieşti pentru a atrage sufletele. Apropie-ne de tine, ca să avem şi noi parte de viaţa fără de moarte. Amin.
     - Tatăl nostru...
     - Bucură-te, Marie...

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE

     Am meritat suferinţele tale, o, Isuse, dar, în acelaşi timp, am constatat şi lipsurile noastre în a te urma, precum şi ce mare deosebire este între viaţa noastră şi a ta. În loc să te urmăm, noi căutăm satisfacerea gusturilor noastre, a amorului propriu, îndepărtându-ne de calea mântuirii.
     Îţi cerem încă o dată iertare pentru abaterile din viaţa noastră, prin lipsa de la datorie, precum şi pentru nenumăratele ofense pe care ţi le aduce omenirea prin grozăvia păcatelor ei.
     Îţi făgăduim, o, Isuse, că voim să ajungem şi să rămânem preoţi-victime, că voim să te imităm cât vom putea mai mult în suferinţă şi în cruce, deoarece ne dăm seama că toată puterea mântuirii pentru toate sufletele derivă din Jertfa ta. Vom fi, aşadar, ucenicii tăi, ucenicii crucii, adoratori ai prea sfintei Euharistii şi prietenii tăi cei mai devotaţi.
     O, preasfântă Fecioară Marie, a cărei inimă neprihănită a fost străpunsă de sabia durerii, mijloceşte-ne harul ca să urmăm şi noi, cu mai multă dăruire de sine chemarea Mântuitorului, făcându-l cunoscut şi iubit de lumea întreagă. Amin.