RUGĂCIUNEA 

Ave crux, spes unica
Modele pentru meditarea suferințelor și morții Domnului Isus Cristos pe cruce
Farcaș Anton (coordonator)

achizitionare: 20.02.2004; sursa: Editura Sapientia

capitolul urmatorCuprins

PREFAȚĂ

Celebrarea și meditarea misterelor lui Cristos și ale Maicii Domnului au trezit în sânul poporului creștin diferite practici de pietate, între care cele mai cunoscute sunt: Via Pacis (timpul Adventului și Crăciunului), Via Crucis, Via Matris (timpul Postului Mare) și Via Lucis (timpul Paștelui).

Vizitarea locurilor în care Domnul Isus Cristos a trăit misterul pătimirii, morții și învierii sale a dat naștere la un itinerar de rugăciune, ritmat de opririle la diferitele evenimente comemorate (stațiunile). Trecerea de la un loc la altul, în contextul rugăciunii comunitare, a fost asumat ca experiența unui drum interior, care îl conduce pe cel care se roagă la contemplarea misterelor vieții lui Cristos și ale Maicii Domnului.

Istoria ne-a transmis diferitele modele de Calea Crucii. Forma cea mai cunoscută, atestată încă din secolele XVII-XVIII, aprobată de pontifii romani și înzestrată cu indulgență, fixează la 14 numărul stațiunilor Căii Sfintei Cruci. Timpurile privilegiate pentru rugăciunea Calea Crucii sunt, în special, zilele penitențiale: zilele de vineri din timpul anului, timpul Postului Mare și, în Triduum-ul pascal, Vinerea sfântă.

Cum se face Calea Crucii? Parcurgerea celor 14 stațiuni ale Căii Sfintei Cruci este precedată de "Rugăciunea de pregătire" și de recitarea "Actului de căință". La fiecare stațiune, după enunțarea misterului comemorat, se spune: "Ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm", "Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea". Urmează meditarea stațiunii, care se încheie cu rugăciunea "Tatăl nostru", "Bucură-te, Marie" și formula: "Doamne, miluiește-ne", "Miluiește-ne pe noi". În locul acestei formule se pot folosi și altele, în funcție de tradiția locală. La sfârșitul Căii Sfintei Cruci, se spune "Rugăciunea de încheiere" și o rugăciune după intenția Sfântului Părinte, pentru dobândirea indulgenței. Această rugăciune poate fi un "Tatăl nostru" și un "Bucură-te, Marie", sau o altă rugăciune.

În cartea Ave Crux, spes unica, pr. Anton Farcaș a adunat, deja din timpul când era în seminarul din Iași (1980-1986), 22 de modele pentru meditarea suferințelor și morții lui Cristos pe cruce. Deși diferite ca proveniență, din fiecare model transpar trăsăturile caracteristice ale spiritualității Căii Sfintei Cruci: solidaritatea lui Cristos cu natura omenească, până la moartea pe cruce; exemplaritatea lui Cristos suferind, curajos, blând, răbdător, umil, persecutat, trădat, binevoitor, iertător; urmarea lui Cristos care cere o participare concretă la suferința sa; purtarea propriei cruci după exemplul lui Cristos; necesitatea crucii pentru a lua parte la gloria învierii; lauda pătimirii răscumpărătoare, mărturisirea propriilor păcate și invocarea milostivirii divine pentru toți oamenii.

Motivul care ne-a determinat să publicăm aceste modele adunate de pr. Anton Farcaș a fost în special gândul că ele îi pot ajuta pe atâția credincioși creștini să aibă mai mult folos sufletesc din recitarea rugăciunii Calea Crucii. De fapt, Calea Sfintei Cruci este icoana vieții noastre. La prima stațiune suntem condamnați la moarte, iar la ultima, așezați în mormânt. Dar între aceste două momente ale vieții noastre, câte încercări, lupte și necazuri, vai, câte căderi! În această luptă, însă, nu suntem singuri. Sfânta Fecioară Maria ne urmează pe acest drum, așa cum l-a urmat și pe Isus. Ea este mereu atentă la ceea ce ni se întâmplă, este gata să ne ridice când cădem, să ne întărească atunci când am obosit.

Pr. dr. Ștefan Lupu
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire