RUGĂCIUNEA

STAŢIUNEA A II-A
PETRU TĂGĂDUIEŞTE

Ne închinăm ţie, Isuse Cristoase, şi te binecuvântăm
Căci prin Sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea

Meditaţie

Petru, atât de impetuos cu puţin timp înainte, atât de sigur de sine, iată că se clatină. Nu-şi poate menţine fidelitatea. O servitoare îl acuză şi îl arată cu degetul. Bietul Petru! Iată că este urmărit şi alungat!

Aşadar, pescarul din Galileea se încurcă în năvodul subterfugiilor, minciunii, tăgăduirii (Lc 22, 54-62). El uită angajamentul pe care şi-l asumase de a-l urma pe Isus pretutindeni. Dar în curând, răscumpărându-şi vina prin lacrimi amare şi iertat fiind, va renaşte în speranţă şi îşi va putea primi misiunea definitivă: aceea de a fi martor al mormântului gol, de a mânca şi a bea împreună cu Cel Înviat, de a-i întări pe confraţii săi şi, în sfârşit, de a da mărturia supremă prin care devine definitiv ucenic al învăţătorului.

Rugăciune

Doamne, de abia îndrăznesc să îţi spun, dar îţi mulţumesc pentru tăgăduirea lui Petru. Mai întâi de toate pentru că l-ai iertat şi pentru că el s-a căit. Tu care atât de des mă ierţi, dăruieşte-mi lacrimile adevăratei căinţe. Iartă-ne infidelitatea faţă de propriile noastre angajamente. Infidelităţile faţă de botezul nostru; adulterele de orice tip şi în particular acelea care ne conduc la neglijarea familiei şi ne fac să fim devoraţi de propria noastră profesie. Ajută-mă să pot mărturisi, precum Petru, că tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Domnul cu privirea plină de iertare.

Vino, Doamne Isuse!
Pater Noster...
Stabat Mater...