Revista "Familia creştină" - 03/2007

Pentru copii  

Cum explici cele zece porunci copiilor? Este o întrebare pe care toţi părinţii creştini cred că şi-au pus-o la un moment dat. Congregaţia Surorilor Maicii Domnului Lauretane, din Baia Mare, vine în ajutor cu o carte. Autorul ei este binecunoscutul Bruno Ferrero, "specializat" în culegerea de povestioare cu morală creştină. "Cele zece porunci povestite copiilor" este în fapt tot o culegere, ce reuneşte zece istorioare cu tâlc, fiecare încheindu-se cu puncte de reflecţie şi cu o idee "de reţinut". Aceste idei formează la final decalogul reformulat sub forma a 10 promisiuni corelate cu vârsta copilăriei.

Surorile Lauretane au mai editat acum câţiva ani o carte dedicată tot copiilor, intitulată "Cu Isus în viaţă", o călăuză spirituală pentru copiii care au făcut Prima Împărtăşanie. Această carte - care este şi de colorat, fiecare "lecţie" având asociat un desen - a fost publicată integral online pe ProFamilia.ro încă din 2002 (vedeţi secţiunea Tineri - Copii). Colaborarea cu Surorile continuă, având acum acordul lor pentru a prelua un capitol din cartea recent editată la Baia Mare. Am ales porunca a III-a. Luaţi-o ca o "pregustare", după care vă invităm să căutaţi cartea în librăriile catolice din ţară [1].

Să cinsteşti ziua Domnului
Oraşul Bucuriei şi Oraşul Muncii

Departe, departe exista un oraş numit Oraşul Bucuriei. În acel oraş toţi oamenii erau veseli, aveau timp să discute şi le plăcea să sărbătorească. Cele mai frumoase zile erau zilele de Duminică. Oamenilor le plăcea se se adune în biserică, să asculte cuvintele preotului şi să cânte cele mai frumoase cântece religioase, iar apoi se întorceau acasă şi serveau împreună masa.

Oraşul Bucuriei era unul foarte simpatic şi primitor, dar oamenii din el nu reuşeau să se îmbogăţească. Casele lor erau cele mai mici faţă de casele altor oraşe, iar drumurile lor erau cele mai strâmte. Când locuitorii acestui oraş vizitau alte oraşe le era ruşine de al lor.

"Trebuie să schimbăm ceva", au decis locuitorii Oraşului Bucuriei şi s-au adunat să discute de unde să înceapă schimbarea. "Renunţăm la duminici şi sărbători pentru ca să avem mai mult timp pentru muncă", a fost prima propunere care a plăcut tuturor. "Trebuie să avem mai mulţi muncitori", a propus cineva, deci, să le trimitem şi pe femei la fabrică. Dar femeile aveau atât de mult de lucru în familie cu copiii şi bătrânii, încât locuitorii au decis: "Copiii să meargă la creşă, bătrânii la casa de bătrâni, iar bolnavii la spital."

În scurt timp Oraşul Bucuriei s-a transformat într-un oraş industrial: se înmulţeau fabricile şi firmele de construcţii. Casele mici au fost demolate pentru a se construi altele mai mari, iar străzile au fost lărgite. "De ce oraşul nostru se numeşte Oraşul Bucuriei?" a întrebat un locuitor. "Ar fi mai bine să-l numim Oraşul Muncii." Propunerea a plăcut tuturor şi imediat au schimbat denumirea. Oraşul Muncii creştea neîncetat, dar în scurt timp a devenit un oraş mohorât, gălăgios, plictisitor şi periculos. Pe şosele maşinile zburau încât oamenilor le era frică să iasă în stradă. Locuitorii săi nu se mai întâlneau atât de des ca înainte, dimpotrivă, nu se mai cunoşteau, nu se salutau. Duminica nu se deosebea cu nimic de celelalte zile.

Într-o zi copiii de la cămin au mers la casa de bătrâni, la bunici.
- E adevărat că Oraşul Muncii s-a numit cândva Oraşul Bucuriei? a întrebat un copil.
- Da, este adevărat.
- Şi a fost un oraş foarte vesel?
- Cel mai vesel! au răspuns bunicii.
- De ce s-a schimbat totul? au întrebat copiii
- Totul s-a schimbat de când s-a renunţat la duminică şi sărbători, au răspuns bunicii.
Copiii i-au privit pe bunici uimiţi şi i-au întrebat:
- Sărbătorile?... Ce sunt sărbătorile?

Reflectează:
- Cât de plăcut este să ne întâlnim cu un prieten! Dumnezeu ne aşteaptă să-l întâlnim în fiecare duminică.
- fiecare duminică ne spune: "aminteşte-ţi de ceea ce este mai important, de Dumnezeu". Dacă nu este Dumnezeu pe primul loc, oamenii pun în locul Lui banii, maşinile şi casele, iar apoi nu mai au timp pentru copii, pentru bunici sau să sărbătorească împreună.
- Obişnuim să spunem foarte des: "nu am timp". Dumnezeu, însă, are mereu timp pentru noi şi ne aşteaptă.

De reţinut:
Eu voi petrece fiecare duminică cu Dumnezeu, iar această zi va fi sărbătoarea noastră comună.

Note
[1] Preţ orientativ: 6.5RON. Poate fluctua de la librărie la librărie.