Revista "Familia creştină" - 03/2007

Întrebări şi răspunsuri despre pregătirea pentru căsătorie  

Căsătoria jurnalistei Rebecca Nappi a fost celebrată de părintele iezuit Daniel Kendall. După câţiva ani, Rebecca i-a propus pr. Kendall să scrie împreună o carte cu întrebări şi răspunsuri despre pregătirea pentru căsătorie. Cartea rezultată nu reflectă (doar) experienţa lor, ci (şi) experienţa zecilor de cupluri cu care au stat de vorbă, de la care au învăţat chiar autorii. Munca lor s-a concretizat în volumul "101 Questions & Answers on Catholic Marriage Preparation", apărută la prestigioasa editură Paulist Press. Mulţumită autorilor şi editurii, revista "Familia creştină" are acceptul serializării acestor întrebări şi răspunsuri. Dacă vom sări unele întrebări sau completa unele răspunsuri va fi doar pentru că în unele cazuri textul original este particularizat pentru situaţia din SUA. Marea parte a conţinutului este însă de interes larg şi sperăm să îl apreciaţi.

II. Ce este pregătirea pentru căsătorie?

Planificarea generală

20. De ce ni se cere să facem pregătirea la căsătorie?

Căsătoria este poate cea mai importantă decizie pe care majoritatea oamenilor o iau în viaţa lor. Şi totuşi ei cheltuiesc adesea mai mult timp şi energie pregătindu-se pentru facultate, pentru carieră, şi alegând casa în care să locuiască. Chiar şi a învăţa să conduci o maşină necesită mai multe cursuri şi câteva examene. Nu ar merita oare atunci căsătoria, acest cel mai important pas în viaţă, şi mai mult timp şi energie?

21. Când şi de ce a instituit Biserica perioada de "aşteptare" de şase luni între aranjamentele iniţiale şi ceremonia de căsătorie propriu-zisă?

Perioada lungă de aşteptare este ceva specific Statelor Unite. A fost instituită la începutul anilor 1980 de către Conferinţa Episcopală datorită creşterii rapide a ratei divorţurilor. A venit de asemenea într-o perioadă în care anularea căsătoriei de către Biserică devenise mai uşor de obţinut şi liderii Bisericii au conştientizat frecvenţa despărţirilor. Acum cuplurilor care doresc să se căsătorească în Biserica Catolică li se cere să îşi declare intenţia cu şase luni înainte de data propusă pentru nuntă, timp în care ei trebuie să facă toate pregătirile. În unele părţi ale ţării, masa de nuntă, maşinile şi florile sunt planificate cu peste un an înainte. Aceasta ne dă o idee despre grija cu care trebuie să îşi planifice cuplurile viaţa lor împreună.

23. Doctorul tocmai mi-a spus că sunt însărcinată. Ar trebui ca eu şi cu viitorul meu soţ să cerem o scutire de la politica de şase luni de pregătire?

La această întrebare nu este uşor de răspuns. Trebuie să fie luaţi în considerare diferiţi factori, precum: De cât timp vă cunoaşteţi unul pe celălalt? Amândoi doriţi cu adevărat să vă căsătoriţi, sau unul dintre voi este constrâns să o facă? Şi aşa mai departe. Sarcina în sine nu este considerată un motiv bun pentru a cere scutirea de la politica diecezană. Oamenii în stare de panică nu sunt în general într-o poziţie bună pentru a lua decizii raţionale. A discuta despre acest lucru cu preotul sau cu un consilier este primul pas înainte de a cere scutirea de la această politică. În cultura noastră a rămâne însărcinată în afara căsătoriei nu mai este un lucru atât de condamnat ca odinioară. Nu mai este la fel de şocant sau ruşinos. În acest fel este mai uşor pentru cupluri să se gândească cu adevărat la ce este cel mai bine să facă pentru ei înşişi şi pentru copilul lor.

24. Programul Engaged Encounter este obligatoriu pentru toţi cei care doresc să se căsătorească în biserică?

Engaged Encounter este o experienţă de un weekend în care mai multe cupluri se întâlnesc cu cupluri căsătorite mai în vârstă şi mai tinere. "Echipa" îşi prezintă experienţa în mai multe probleme - bani, viaţă sexuală, luarea de decizii şi altele - şi apoi invită cuplurile de logodnici să pună în scris reacţiile lor şi să discute despre ele. Formatul este standard în Statele Unite, deşi e actualizat în mod regulat. Engaged Encounter este adesea realizat în mai multe limbi, pentru persoanele care se simt mai bine la întâlniri care se desfăşoară în limba lor natală. În majoritatea diecezelor din Statele Unite acest program este obligatoriu, în afară de cazul în care este imposibil pentru un cuplu să participe la el. În locul acestuia, unele dieceze cer cuplurilor să participe la una sau două întâlniri Pre-Cana, sau altceva similar. Fiecare dieceză oferă în mod normal alternative dacă un cuplu nu poate participa la pregătirea standard.

26. Un preot celib este în poziţia de a vorbi despre căsătorie în faţa cuplurilor de logodnici?

În mod evident cel mai bine le pot vorbi cuplurilor de logodnici cei care au o căsnicie fericită. În zilele noastre pregătirea pentru căsătorie este făcută de laici. Un preot, în special unul care s-a ocupat de multe cazuri de anulare a căsătoriei, este în postura de a le vorbi oamenilor despre unele dintre problemele care au cauzat despărţirea. Prin analogie, un medic nu trebuie întotdeauna să fi suferit de bolile pacientului pentru a sfaturi bune cu privire la ce să evite.
Când pr. Dan i se cere să facă pregătirea la căsătorie cu un cuplu, îi orientează spre resursele disponibile, precum Engaged Encounter, FOCCUS, Pre-Cana Conference şi aşa mai departe. El vede rolul său ca fiind acela de a ajuta cuplul să facă pregătirea care li se potriveşte şi de a facilita ceremonia. În mod frecvent perspectiva unei a treia părţi (precum un preot sau un cuplu căsătorit) poate să ajute mai bine un cuplu în probleme precum finanţele, deşi acea a treia parte nu va fi implicată în luarea deciziilor.

27. Viitorul meu soţ şi cu mine trăim împreună de aproape doi ani. Acum suntem gata să ne căsătorim, aşa că nu credem că avem nevoie de un curs de pregătire la căsătorie. Pregătirea de a fi trăit deja împreună nu va ajuta mult la reuşita căsătoriei noastre?

Deşi a trăi împreună este o practică des întâlnită în prezent în cultura noastră, în rândul catolicilor şi al necatolicilor, aceasta poate acţiona de fapt împotriva succesului căsniciei. În peste jumătate dintre primele căsătorii, cuplurile au locuit înainte împreună, potrivit unui raport din 2002 realizat de National Marriage Project de la Universitatea Rutgers din New Jersey. Cuplurile cred că o perioadă iniţială de "probă" îi va ajuta să se înţeleagă mai bine unul pe celălalt înainte de a-şi lua angajamentul serios al căsătoriei. Multe studii au arătat însă că la cuplurile care au trăit împreună înainte de căsătorie riscul divorţului este mai mare, poate cu cincizeci de procente, decât în cazul cuplurilor care nu au trăit împreună. Şi cu cât locuiesc mai mult timp împreună cuplurile, cu atât este mai mare riscul de a divorţa. Ce se întâmplă? Cercetătorii nu sunt siguri, dar au mai multe teorii. Conform uneia dintre acestea, cuplurile care au trăit mai întâi împreună simt mai puţin angajament în general faţă de relaţie, şi când vin timpurile mai dificile, este mai uşor să se despartă decât să facă efortul dificil de a-şi aprofunda angajamentul. Conform alteia, cuplurile care trăiesc mai întâi împreună au de la început îndoieli legate de relaţie, şi atunci când căsnicia începe să se clatine, problemele le confirmă acele îndoieli iniţiale. În cele din urmă, căsătoria este un salt de credinţă. Multe cupluri căsătorite de mai mult timp vă vor spune că au ştiut foarte repede, uneori chiar după câteva întâlniri, că celălalt este "alesul" cu care doresc să îşi petreacă restul vieţii. Şi angajamentul în căsătorie le apărea ca singurul mod pentru a întări acest sentiment că "aşa trebuie să fie". Astfel au făcut saltul. A trăi împreună înainte de căsătorie este ca şi când ai face o jumătate de salt. Nu condamnă în mod necesar la eşec o căsătorie, dar o poate face mai greu de susţinut.

29. Şi eu şi viitorul meu soţ locuim şi lucrăm în oraşe aflate la distanţă unul de celălalt. Cum putem să parcurgem împreună un program de pregătire la căsătorie?

Dacă sunteţi logodiţi, fără îndoială vă veţi întâlni unul cu celălalt în timpul perioadei de şase luni. Când stabiliţi cum veţi petrece timpul împreună, trebuie să puneţi preţ pe a vă pregăti bine pentru cea care va fi poate cea mai importantă decizie pe care o veţi lua vreodată. Dacă situaţia nu vă permite să participaţi la programele Engaged Encounter sau Pre-Cana Conference, trebuie să staţi de vorbă cu preotul care va celebra căsătoria. Există de obicei şi alte opţiuni valabile. Aceasta poate să presupună a face pregătirea la căsătorie într-o altă dieceză.

30. Viitorul meu soţ a fost căsătorit înainte, dar a obţinut anularea căsătoriei. Mai trebuie să facem o pregătire la căsătorie?

Răspunsul este da. Majoritatea persoanelor în această situaţie doresc o pregătire completă la căsătorie. În urma pregătirii nu doar ajungi să îţi cunoşti mai bine viitorul partener, dar şi amândoi veţi putea evita cauzele care au făcut ca prima căsătorie să se încheie. Amintiţi-vă: veţi intra într-o nouă relaţie. Vă doriţi să fie o uniune sacramentală fericită, aşa că merită pe bună dreptate o pregătire adecvată.

31. Logodnica mea nu este catolică. Trebuie totuşi să facem o pregătire la căsătorie în Biserica Catolică?

Răspunsul este din nou da. De fapt, deoarece voi doi nu împărtăşiţi o credinţă comună, este poate şi mai important să discutaţi despre cum veţi face faţă viitoarelor probleme legate de acest fapt. Majoritatea Bisericilor necatolice includ şi ele acest aspect în programele lor de pregătire la căsătorie.

32. Cum contribuie pregătirea pentru căsătorie, în special împărtăşirea experienţei cu alte cupluri, la creşterea şanselor de a avea o căsnicie fericită?

Când planificaţi o excursie, consultaţi cărţi şi reviste de călătorie, şi staţi de vorbă cu alţi oameni care au fost deja la destinaţia unde doriţi voi să mergeţi. Ei vă povestesc experienţele lor, vă recomandă hoteluri şi restaurante, şi vă avertizează cu privire la aspectele negative cum ar fi capcanele pentru turişti. Cu toată planificarea şi cu toate sfaturile primite de la ceilalţi, călătoria va fi în final doar a voastră.
Pregătirea pentru căsătorie şi discuţiile cu cupluri căsătorite de mai mult timp sunt ca o planificare a unei călătorii. Vă vor da un avantaj pe drumul căsniciei voastre, în special când vine vorba de dificultăţi. Cuplurile cu mulţi ani de căsnicie vă vor ajuta în special vorbindu-vă despre realitatea căsătoriei.
De exemplu, sora Rebeccăi, Janice, era căsătorită de paisprezece ani când Rebecca se pregătea pentru nunta ei. Janice a luat-o într-o zi de-o parte pe Rebecca şi i-a spus: "Să nu te aştepţi ca soţul tău să fie singurul cu care să te distrezi. Nu uita să te distrezi şi cu prietenele şi surorile tale". Mesajul ei era de fapt acesta: nu trebuie să aştepţi ca partenerul în căsnicia ta să îţi împlinească toate nevoile tale sociale. Dacă nu aştepţi acest lucru, nu te vei simţi dezamăgit când acest lucru nu se va întâmpla. Este cel mai bun sfat pentru căsnicie pe care l-a primit Rebecca şi acum îl transmite mai departe tuturor cuplurilor de logodnici cu care stă de vorbă.

33. Am auzit că li se cere cuplurilor să dea un test scris pentru a vedea dacă sunt compatibili unul cu celălalt. Ce este cu acest "test"? Ce cuprinde el? Dacă nu îl trecem mai putem totuşi să ne căsătorim în biserică?

Există mai multe "teste" pe care le folosesc diferite dieceze. Cel mai des întâlnit se numeşte FOCCUS. Nu este atât un test cât un chestionar, cuprinzând domeniile finanţe, sexualitate, copii, rude prin alianţă şi comunicare. Cuplul răspunde separat la aceleaşi întrebări. Răspunsurile sunt apoi comparate şi trecute într-un grafic, şi cuplul va descoperi acele domenii în care gândesc la fel şi cele în care sunt în dezacord. Aceasta le oferă ocazia de a discuta despre aceste domenii şi a descoperi de ce în unele dintre ele părerile lor sunt divergente. Nu se pune problema de a trece sau nu de acest chestionar. Chiar şi atunci când rezultatele arată că un cuplu nu este compatibil în mai multe domenii, acest lucru în sine nu împiedică nunta.

Excerpts from 101 Questions & Answers on Catholic Marriage Preparation, by Daniel Kendall, SJ and Rebecca Nappi, Copyright © 2004, Paulist Press, Inc., New York/Mahwah, N.J. Used with permission of Paulist Press.
www.paulistpress.com