Revista "Familia creştină" - 02/2007

Navigând cu familia pe web  

Probabil la noi în ţară încă nu, dar în alte părţi există servicii specializate care să ajute o persoană să îşi afle genealogia. Combinând munca de detectiv cu frunzărirea registrelor din biblioteci şi primării, firmele de profil îţi pot furniza la finalul investigaţiei lor un tablou de familie plin de date şi, poate, de surprize. Pentru un american un astfel de tablou îi poate dezvălui cât la sută este irlandez, cât la sută mexican şi cât la sută indian; sau în ce an străbunicul lui a traversat Atlanticul, călcând pentru prima oară pe continentul nord-american. Probabil pentru noi realizarea unui arbore genealogic nu va conduce la descoperiri uimitoare (deşi nu se ştie niciodată), dar poate să fie o excelentă activitate de familie!

Pentru aceasta am avea nevoie în principiu de o hârtie şi un creion, dar, într-un timp în care - spune un raport recent - în oraşe tot a doua familie are un calculator, este normal să apelăm la el. Există multe soluţii comerciale şi doar câteva gratuite (de exemplu GenealogyJ, descărcabil de la GenJ.sourceforge.net). Cum rubrica noastră ne invită pe web, vă propun să abordăm problema arborelui genealogic folosindu-ne de o soluţie modernă, din clasa aplicaţiilor Web 2.0 atât de la modă astăzi. Concret vă invit să vizitaţi Geni.com, un sit care vă permite să "pictaţi" online, cu uşurinţă, arborele genealogic. Lansat pe la jumătatea lunii ianuarie, Geni.com a avut un succes imens, neaşteptat, care s-a măsurat într-un număr de vizitatori suficient de mare pentru ca serverele să cedeze rapid. Dar problemele tehnice au fost ulterior rezolvate, iar Geni.com are acum servere mai performante, gata să găzduiască informaţii despre familii din întreaga lume.

Pentru a folosi Geni.com trebuie să vă deschideţi, gratuit, un cont: durează doar 1-2 minute. Odată identificat în sit veţi avea un arbore cu un singur element: Dvs. Fiecare persoană (reprezentată printr-un dreptunghi cu numele şi o fotografie, dacă aţi pus) va afişa nişte săgeţi în lateral, sus şi jos. Dacă daţi click pe săgeata indicând în sus veţi putea adăuga un părinte; pe săgeata în jos - un copil; pe săgeata în lateral - un frate sau o soră, un soţ sau o soţie. De fiecare dată când adăugaţi o persoană, vi se va cere numele şi prenumele, dar şi adresa de email: aceasta din urmă puteţi să nu o indicaţi, dar dacă o indicaţi - în primul rând fiţi sigur că nu va fi folosită pentru spam, o asigură politica sitului, şi în al doilea rând - Geni.com va trimite automat un email respectivei persoane invitând-o să colaboreze la construirea arborelui genealogic. Dacă rudele Dvs - mai apropiate şi mai îndepărtate - folosesc emailul, întreaga operaţiune se poate transforma într-un proces colectiv!

Pentru fiecare persoană pe care o puneţi în arbore există o listă lungă de informaţii ce pot fi puse. Daţi click pe edit info şi veţi vedea o fereastră nouă cu mai multe taburi: informaţii elementare (nume, sex, data şi locul naşterii...); despre (scurtă biografie, porecle, culoarea părului şi a ochilor, etnie, religie...); şcoli (primară, generală, superioară...); serviciu (ocupaţie, instituţie, între ce ani...); (activităţi, persoane, citate, filme, cărţi...) favorite; şi informaţii de contact (adrese fizice şi electronice, nu doar de email dar şi pentru mesagerie instant). În funcţie de sex, dreptunghiurile persoanelor din arborele genealogic sunt colorate în albastru sau roz. Dacă la un moment dat sunt prea multe persoane pentru a încăpea în ecran, folosiţi bara de ajustare a scalei din partea stângă. Nu uitaţi să adăugaţi şi fotografii, pentru ca arborele să fie cât mai viu.

Pentru a completa arborele trebuie însă să ne documentăm serios! Iată o activitate de familie la care copiii pot lua parte activă: le puteţi da un carneţel, dar ar fi poate mai indicat un reportofon cu care să ia "interviuri" rudelor (bunici, bunice, unchi, mătuşe...), strângând cât mai multe informaţii. Fotografiile le pot face ei dacă sunt suficient de mari, sau Dvs (ori puteţi apela la scanarea fotografiilor din arhiva familiei). Încurajaţi-i pe copii să se deplaseze la rude, să le sune, să le scrie emailuri sau scrisori, după cum este cazul, pentru a strânge cât mai multe informaţii. Vor avea astfel ocazia să afle poveştile de război ale unui unchi sau despre cum s-a îndrăgostit bunica de bunicul. Va fi şi o experienţă jurnalistică pentru ei. În plus, tot ceea ce s-a colectat, material audio, video, foto sau texte, va câştiga în valoare ca vinul: odată cu trecerea anilor. Succes!