Revista "Familia creştină" - 02/2007

Spiritualitate  

Papa Ioan Paul al II-lea a răspuns la revoluţia sexuală cu învăţătura sa inovatoare despre sexualitatea umană, afirmă autorul unei cărţi noi despre teologia trupului. Părintele Anthony Percy a scris Theology of the body made simple, publicată de "Connorcourt Publishing" în Australia, de "Fiicele Sfântului Paul" în Statele Unite şi de "Gracewing" în Marea Britanie. Actualmente este în curs traducerea sa în chineză, spaniolă, italiană şi germană. În acest interviu acordat agenţiei ZENIT, părintele Percy vorbeşte despre contribuţia Papei Ioan Paul al II-lea la învăţătura Bisericii despre sexualitatea umană.

- Conform unora, ca urmare a revoluţiei sexuale din anii '60, Biserica a trebuit să apere, ca niciodată înainte de anii aceia, învăţătura sa despre sexualitate. În ce mod?

- O mare parte dintre sociologi consideră că revoluţia sexuală a început în realitate în anii '20. De fapt, deja G.K. Chesterton spunea despre revoluţia sexuală că "mai multă nebunie vine din Manhattan decât de la Moscova". El percepea că viitoarea erezie pe care Biserica va trebui să o înfrunte va fi de natură sexuală. Astăzi, trăind în secolul al XXI-lea, nu ne este greu desigur să recunoaştem enorma provocare din faţa noastră. Însă "astăzi" este punctul nostru de plecare, şi nu "ieri" sau "mâine" - ce a fost sau ce ar putea fi. Şi punctul de plecare - sau cel puţin aşa mi se pare mie - este această învăţătură minunat de incitantă şi atrăgătoare numită teologia trupului.

- Care este rolul pe care teologia trupului, a Papei Ioan Paul al II-lea, l-a avut în înfruntarea acestei provocări?

- După părerea mea, ceea ce ne-a lăsat Papa Ioan Paul al II-lea este ceva asemănător cu ceea ce ne-a încredinţat Papa Leon al XIII-lea prin extraordinara sa enciclică "Rerum novarum" în anul 1891. Revoluţia industrială a început la jumătatea secolului al XVIII-lea, dar a fost nevoie de cel puţin un secol, înainte ca Biserica să răspundă la probleme. În afară de aceasta, Biserica tinde să răspundă la schimbările importante din societate, evitând să reacţioneze împotriva schimbărilor.

Aşa a făcut Papa Leon al XIII-lea şi tot aşa şi Papa Ioan Paul al II-lea. Pe baza trecutului său pătruns de filozofie, a contactelor sale frecvente cu multe perechi căsătorite în Polonia când era preot tânăr şi apoi Episcop, a credinţei sale profunde şi a minţii sale strălucite şi creative, Papa a elaborat teologia trupului. Papa Ioan Paul al II-lea a prezentat această teologie a trupului în timpul catehezelor de miercuri la Roma, din anul 1979 până în 1984.

- Papa Ioan Paul al II-lea nu a schimbat nimic din învăţătura Bisericii despre sexualitate, aşadar ce este atât de inovator în teologia trupului?

- Inovatoare este mai degrabă abordarea Papei. Mentalitatea contemporană nu acceptă cu uşurinţă ceea ce am numi raţionamentul de tip deductiv. Oamenii din epoca modernă nu pornesc de la principii pentru a ajunge la concluzii. Mai curând - desigur, din cauza influenţei ştiinţei - tindem să raţionăm în mod inductiv. Adică adunăm toate informaţiile care derivă din experienţa noastră umană şi începem să ne gândim la toate acestea, şi astfel tragem concluziile privind de exemplu cum trebuie să ne comportăm.

Aceasta este şi abordarea adoptată de Papa Ioan Paul al II-lea. El este foarte sensibil la experienţa umană, şi datorită sensibilităţii sale pastorale şi bagajului său filozofic. Dacă citim enciclica "Humanae vitae" a Papei Paul al VI-lea, vedem că abordarea este diferită. Porneşte de la principii pentru a ajunge la concluzii. În schimb Papa Ioan Paul al II-lea face apel la experienţă pentru a trage apoi concluziile. Este evident că această abordare este mai atractivă pentru mentalitatea timpului nostru.

În al doilea rând, consider că este important faptul că Papa Ioan Paul al II-lea are o percepţie destul de originală asupra Sfintei Scripturi. Şi deoarece Biserica din aceste timpuri este centrată mai mult pe cuvântul lui Dumnezeu, şi acest lucru este foarte important în înfruntarea provocării revoluţiei sexuale. Cuvântul lui Dumnezeu iluminează nu numai în ceea ce îl priveşte pe Dumnezeu şi cine este El, ci şi în ceea ce priveşte identitatea noastră şi cum ar trebui să ne relaţionăm între noi.

- Care este ideea de fond a Papei Ioan Paul al II-lea despre sexualitatea umană?

- Revoluţia sexuală scoate lucrurile din contextul lor propriu. Revoluţia sexuală scoate sexualitatea din contextul raporturilor umane şi se concentrează doar pe plăcerea sexuală. Însă Papa Ioan Paul al II-lea readuce sexualitatea în contextul relaţiilor umane. El afirmă în mod destul de radical că trupurile noastre sunt mai curând relaţionale decât sexuale. Cu alte cuvinte, sexualitatea trebuie să slujească raporturile umane durabile şi rodnice. Prin actul de unire dintre un bărbat şi o femeie în căsătorie, atât soţul cât şi soţia trebuie să ajungă la o nouă înţelegere a propriei identităţi ca şi creaturi făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Deci sexualitatea slujeşte raporturile umane. Sexualitatea este importantă pentru teologia trupului, însă trupul este făcut pentru relaţii şi atunci, numai atunci, sexualitatea îşi găseşte semnificaţia autentică. Pentru aceasta persoanele celibatare primesc o mare susţinere prin teologia trupului. Aspectul relaţional capătă rolul său de prim plan, şi atunci sexualitatea îşi găseşte locul său adevărat.

- În cartea dumneavoastră vorbiţi despre modul în care tinerii văd sexualitatea ca "o activitate sportivă întâmplătoare". Care sunt provocările particulare în a vorbi acestei generaţii despre teologia trupului? În ce sens pot să existe speranţe?

- Speranţa creşte cu cât intrăm mai mult în secolul al XXI-lea. Epoca noastră, aşa cum au observat mulţi, este o epocă postmodernă în care noile generaţii trăiesc o cvasi-totală absenţă de sens. Dar ei sunt conştienţi de aceasta şi caută în consecinţă valorile în măsură să dea vieţii sens şi stabilitate. Această realitate este clar exprimată de Zilele Mondiale ale Tineretului şi de explozia pastoraţiei tineretului în Biserica Catolică.

- În scrierile sale, Papa vorbeşte de trei experienţe originare, despre care nu vorbise nimeni înainte. Ni le puteţi explica?

- Teologia trupului, după cum poate ştiţi, reprezintă o adevărată revoluţie în acest sens. Voi răspunde după cum am făcut-o în cartea mea, "Theology of the body made simple". Dacă ar trebui să vă cer să completaţi expresia: "... originar", ce aţi spune? Desigur răspunsul este: "păcatul originar". Papa Ioan Paul al II-lea, cu un ochi asupra Scripturilor şi cu sensibilitatea sa faţă de experienţa umană, a identificat trei experienţe umane originare, anterioare păcatului originar.

George Weigel, în biografia făcută de el Papei Ioan Paul al II-lea, "Martor al speranţei", a afirmat că teologia trupului este o "bombă teologică cu ceas". După părerea mea are dreptate. Pentru că ceea ce a făcut Papa Ioan Paul al II-lea a fost să ne dea trei experienţe originare care au fost parte a experienţei lui Adam şi a Evei, dar care pot să fie parte şi a existenţei noastre umane, dacă dorim acest lucru. Ideea Papei este că trebuie să dorim să trăim aceste trei experienţe, să creăm condiţiile necesare pentru ca ele să poată înflori, deoarece ele ne duc spre ceea ce Dumnezeu a gândit "la început" pentru noi.

Cu toţii avem experienţa păcatului originar. Pentru a-l parafraza pe sfântul Paul, facem lucrurile pe care nu am vrea să le facem şi ne este greu să facem lucrurile pe care am vrea să le facem! Păcatul originar nu este greu de identificat. Însă teologia trupului ne propune trei experienţe umane originare care nu sunt negative, ci pozitive: unicitatea originară, unitatea originară şi goliciunea originară. A-i face pe tineri să trăiască unicitatea îi va ajuta să înţeleagă că trupurile lor sunt simbolice, şi aceasta înseamnă că sexul este simbolic şi în nici un caz "o activitate sportivă întâmplătoare". Sexul este mult mai mult decât plăcerea. Este acel act simbolic prin care soţul şi soţia se acceptă total unul pe celălalt şi se dăruiesc total unul celuilalt.

A-i ajuta pe tineri să trăiască experienţa unităţii, a iubirii, înseamnă a-i face să înţeleagă că trupurile lor, şi sexualitatea, sunt făcute pentru iubire şi nu pentru o simplă escapadă trecătoare de căutare a plăcerii. În prima sa enciclică, Papa Ioan Paul al II-lea a afirmat că nu putem trăi fără iubire. Cred că elaborarea de către Papa a acestei a doua experienţe originare, definită unitatea originară, va putea să răspundă crizei iubirii - adică lipsei ei - profund înrădăcinată în cultura noastră. Şi apoi este fascinanta experienţă umană originară a goliciunii originare. Această experienţă îi va ajuta pe tineri să înţeleagă semnificaţia libertăţii lor: nu doar ca o simplă posibilitate de a alege, ci mai degrabă ca o putere misterioasă pe care am primit-o pentru a ne dărui vieţile noastre unii altora şi Domnului.

- Ce oferă cartea dumneavoastră "Theology of the body made simple" celor care au călcat strâmb sau celor care pur şi simplu le este greu să trăiască învăţăturile Bisericii?

- Este evident că mulţi consideră dificile învăţăturile Bisericii despre sexualitate şi căsătorie. Însă învăţăturile ei sunt învăţăturile lui Cristos. Aşadar, chiar dacă sunt dificile, nu înseamnă că sunt imposibile. Harul urmează adevărul şi harul este uneori surprinzător de tangibil. Modul în care ne ajută însă teologia trupului este acela de a ne da mai mare claritate şi siguranţă în proclamarea adevărului despre căsătorie. După părerea mea, acele experienţe originare despre care vorbeam mai înainte sunt esenţiale. A trăi, aşa cum facem noi, într-o cultură a morţii, o cultură a înşelăciunii, a zgomotului, a vitezei, etc. ne îngreunează mult trăirea vieţii aşa cum ar trebui. Papa Ioan Paul al II-lea oferă un mod nou de a privi viaţa prin intermediul experienţelor originare şi acest lucru va putea să îi ajute pe toţi cei care au călcat strâmb. Ei pot încă "să reintre în competiţie" şi să o câştige.