Revista "Familia creştină" - 02/2007

Întrebări şi răspunsuri despre pregătirea pentru căsătorie  

Căsătoria jurnalistei Rebecca Nappi a fost celebrată de părintele iezuit Daniel Kendall. După câţiva ani, Rebecca i-a propus pr. Kendall să scrie împreună o carte cu întrebări şi răspunsuri despre pregătirea pentru căsătorie. Cartea rezultată nu reflectă (doar) experienţa lor, ci (şi) experienţa zecilor de cupluri cu care au stat de vorbă, de la care au învăţat chiar autorii. Munca lor s-a concretizat în volumul "101 Questions & Answers on Catholic Marriage Preparation", apărută la prestigioasa editură Paulist Press. Mulţumită autorilor şi editurii, revista "Familia creştină" are acceptul serializării acestor întrebări şi răspunsuri. Dacă vom sări unele întrebări sau completa unele răspunsuri va fi doar pentru că în unele cazuri textul original este particularizat pentru situaţia din SUA. Marea parte a conţinutului este însă de interes larg şi sperăm să îl apreciaţi.

I. Ce este căsătoria catolică?

Învăţăturile Bisericii

9. Cum a evoluat conceptul catolic de căsătorie? Catolicii au privit întotdeauna căsătoria aşa cum o fac astăzi?

În cadrul Bisericii Catolice definirea căsătoriei a variat de-a lungul timpului. De exemplu, o viziune tipic catolică de dinainte de Conciliul Vatican II (1962-1965) era aceea a unui "sacrament în care doi oameni apţi pentru căsătorie, de sexe diferite, se asociază într-o comuniune neîmpărţită pe viaţă prin acord reciproc pentru generarea şi creşterea urmaşilor, şi în care ei primesc harul pentru îndeplinirea datoriilor speciale ale stării lor". Scopul principal al căsătoriei era "generarea şi creşterea copiilor". Scopul secundar era "ajutorul reciproc şi satisfacerea impulsurilor sexuale". În contrast, Conciliul Vatican II nu a făcut această distincţie între scopul primar şi cel secundar, ci a numit căsătoria un parteneriat intim de viaţă şi iubire.


10. Ce schimbări a adus Conciliul Vatican II în viziunea catolică privind căsătoria?

Prima definiţie din răspunsul anterior este mai mult "centrată pe act", în timp ce a doua este "contextualizată". Un mod popular de a caracteriza diferenţa dintre aceste două definiţii este acela de a spune că prima seamănă cu un contract, iar a doua este un legământ. Un contract priveşte dacă o persoană a îndeplinit sau nu anumite stipulaţii legale (lucruri), în timp ce un legământ priveşte la angajamentul personal (oameni). Este o abordare mai integrală. Legământul are de asemenea rădăcini biblice care evidenţiază relaţiile conjugale. În trecut, Biserica a pus accentul pe asigurarea validităţii căsătoriei. Astăzi Biserica se concentrează pe pregătirea la căsătorie pentru a asigura un drum fericit împreună. Acest lucru este de asemenea în acord cu accentul pus în secolele XX şi XXI pe personalism, în care persoanele şi relaţiile lor se află în centrul teoriei şi al practicii, în opoziţie cu o aplicare riguroasă a unei teorii filozofice sau teologice care nu ia în considerare contextul.


11. În consecinţă Biserica a oferit la nivel oficial noi învăţături despre căsătorie?

Majoritatea învăţăturilor Bisericii din ultimii ani s-au construit pe abordarea Conciliului Vatican II. De exemplu, Papa Ioan Paul al II-lea a reafirmat învăţătura Conciliului Vatican II într-o Exortaţie apostolică (Familiaris consortio - un document din 1981 despre familia în epoca modernă). De asemenea, Vaticanul a vorbit despre abuzurile în privinţa căsătoriei în documente precum Sexualitatea umană - adevăr şi semnificaţie (dat în 1995, pe tema educaţiei sexuale), Pregătirea pentru Sacramentul Căsătoriei (care a acordat în 1996 multă atenţie pericolelor cu care se confruntă partenerii şi familia) şi Familie, căsătorie şi uniuni de facto (un avertisment din 2000 referitor la efectele negative pe care "trăirea împreună" le are asupra căsătoriei în general).


12. De ce fac catolicii mare caz despre căsătorie ca fiind un sacrament, în timp ce alţi creştini de obicei nu spun nimic despre aceasta?

Un sacrament este o întâlnire cu Dumnezeu în cadrul unei comunităţi bisericeşti. Atunci când catolicii vorbesc despre sacramente ei înţeleg în mod obişnuit una dintre cele şapte acţiuni formale rituale care au ajuns să fie numite cele şapte sacramente. Ortodocşii recunosc şi ei toate cele şapte sacramente, în timp ce mulţi protestanţi recunosc doar două - Botezul şi Cina Domnului. Totuşi ei au ceremonii şi pentru celelalte acţiuni rituale pe care catolicii le numesc sacramente. Pentru catolici a vorbi despre căsătoria sacramentală înseamnă că Dumnezeu, comunitatea creştină şi cuplul însuşi sunt implicaţi în viaţa lor comună. Catolicii recunosc căsătoria între doi protestanţi ca fiind sacramentală, chiar dacă cele două persoane ar putea să nu gândească în aceste categorii deoarece nu recunosc şapte sacramente.


14. Care este diferenţa dintre o căsătorie sacramentală şi una nesacramentală?

Deşi nu ştim cum acţionează Dumnezeu în fiecare caz în parte, în accepţia populară o căsătorie nesacramentală este una din care nu fac parte Dumnezeu şi comunitatea creştină. De exemplu, căsătoria dintre două persoane nebotezate nu este o căsătorie sacramentală. Teologul Jean Corbon descria diferenţa în acest mod: "Ceea ce adaugă sacramentul nu este atât binecuvântarea cuplului (orice căsătorie, în fond, este sfântă) cât iubirea dintre Cristos şi Biserica Sa la care vor participa soţul şi soţia".


17. Este căsătoria o stare inferioară faţă de viaţa religioasă?

Atunci când o persoană întreabă dacă ceva este "superior" sau "inferior", înseamnă că acea persoană se gândeşte la un anumit reper. Uneori oamenii iau versetul 1Corinteni 7,38 rupt din context pentru a susţine inferioritatea căsătoriei faţă de viaţa consacrată. Ei cred că, la modul ideal, o persoană consacrată poate să fie total dedicată lui Dumnezeu, în timp ce o persoană căsătorită este distrasă de soţ/soţie şi de familie. În cele din urmă fiecare dintre noi va fi judecat după cât a făcut pentru Dumnezeu şi pentru semeni, şi nu pentru cât a făcut ca membru al unui ordin călugăresc sau ca persoană căsătorită. Toţi creştinii sunt chemaţi să ducă vieţi sfinte şi demne de uniunea lor profundă cu Cristos prin botez. Ce ar putea să fie mai înalt decât să ne dedicăm total slujirii la care Dumnezeu ne-a chemat?


18. De ce nu se pot căsători preoţii?

Din cauza diferitelor probleme privind moştenirea şi proprietatea Bisericii, partea apuseană a Bisericii cere celibatul de la clerul său, de mai multe secole. Această practică nu se aplică în Bisericile Catolice din Răsărit, în care există cler căsătorit. În mod evident, oamenii întreabă adesea în zilele noastre dacă motivaţiile care au stat la baza practicii apusene a celibatului mai sunt valabile. Unii spun că astăzi celibatul are scopul de a-l elibera pe preot pentru o mai mare slujire a comunităţii, în timp ce alţii consideră că are un fundament mai mult istoric şi economic.


19. Nu mă interesează unde mă căsătoresc. Familia mea mă presează să mă căsătoresc în Biserica Catolică. Ce ar trebui să fac?

După cum am menţionat în răspunsurile la întrebările 10 şi 12, într-o căsătorie catolică sunt implicaţi Dumnezeu, comunitatea şi cuplul însuşi. Dacă nu doriţi ca Dumnezeu sau comunitatea creştină să fie parte a căsătoriei voastre, atunci de ce să faceţi o ceremonie catolică? Ar fi oarecum o ipocrizie să staţi în faţa unei comunităţi şi să vă promiteţi iubire şi fidelitate, dacă nu credeţi în acea comunitate sau nu doriţi sprijinul acelei comunităţi. Pe de altă parte, sunt alte considerente care joacă un rol important în a dori o nuntă la biserică, acestea ţinând de familie, de prieteni şi de rudele mirilor. Acest lucru trebuie să îl discutaţi cu un preot pentru a găsi cea mai bună soluţie.

Uneori alţi membri ai familiei recunosc semnificaţia profundă a căsătoriei în biserică, în timp ce voi poate nu sunteţi în stare să o apreciaţi pe deplin în acest moment al vieţii voastre. Atunci când Rebecca s-a căsătorit cu Tony ea avea treizeci de ani şi, ca mulţi alţi catolici din generaţia ei, a încetat să mai meargă la biserică de pe la vârsta de 20 de ani. Atât părinţii ei cât şi Tony şi părintele Daniel au încurajat ideea unei nunţi catolice şi Rebecca a acceptat-o, deşi afirma atunci că nu contează pentru ea unde se căsătoreşte. De fapt, ea se şi gândise la o căsătorie celebrată de un judecător de pace în grădina părinţilor ei. Rebecca şi Tony s-au căsătorit în biserică, celebrantul fiind părintele Daniel. Înainte de vârsta de patruzeci de ani, drumul ei spiritual a condus-o pe Rebecca înapoi într-o parohie catolică şi într-o comunitate de credinţă. Ea le mulţumeşte adesea acelor persoane din viaţa ei care au înţeles importanţa unei căsătorii catolice. Simte că ei "au păstrat credinţa" pentru ea până când a fost gata ea însăşi să se întoarcă la credinţă. Dacă s-ar fi căsătorit atunci cu Tony în grădina părinţilor ei, ar fi dorit o ceremonie în biserică în acest moment al vieţii ei. Pe lângă beneficiile spirituale, acele persoane care au păstrat credinţa pentru ea au scutit-o de cheltuiala unei a doua nunţi în biserică!

Excerpts from 101 Questions & Answers on Catholic Marriage Preparation, by Daniel Kendall, SJ and Rebecca Nappi, Copyright © 2004, Paulist Press, Inc., New York/Mahwah, N.J. Used with permission of Paulist Press.
www.paulistpress.com