Revista "Familia creştină" - 02/2007

Familie  

Recent discutam cu un prieten care pretinde că o persoană care nu poate avea copii nu se poate căsători în Biserica Catolică. Este adevărat? Ce spune mai exact Biserica pe această temă?

Problema admiterii unei persoane să intre în căsătorie atunci când ea nu poate să aibă copii are două dimensiuni: impotenţa şi infertilitatea. Înainte de a discuta aceste dimensiuni, să ne amintim câteva lucruri despre căsătorie, aşa cum ne-au fost revelate de Dumnezeu. În Geneză, după ce Atotputernicul Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia după chipul şi asemănarea Sa, citim: "Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi" (1,28). În a doua relatare a creaţiei, Adam spune despre Eva, femeia creată din trupul lui de Dumnezeu: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său". Iar în continuare citim: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup" (2,23-24).

Isus Cristos reia această idee în învăţătura pe care ne-a transmis-o prin Evanghelii. Când a fost întrebat despre divorţ, Isus a spus: "Nu aţi citit că de la început Creatorul i-a făcut bărbat şi femeie? şi a zis: De aceea omul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă." Mai mult, Sfântul Paul s-a folosit de imaginea căsătoriei pentru a descrie uniunea dintre Cristos şi Biserică. Fideli acestor revelaţii, catolicii consideră căsătoria ca fiind un sacrament. Catehismul enumeră ceea ce în mod tradiţional sunt cunoscute ca "cele trei bunuri ale căsătoriei": indisolubilitatea, fidelitatea şi rodnicia (cf. nn. 1643-1654). Aceste "bunuri" sunt exprimate verbal în legămintele asumate în timpul ritualului căsătoriei, când cuplul îşi declară iubirea totală şi necondiţionată unul faţă de celălalt. Aceste "bunuri" sunt de asemenea exprimate fizic atunci când un cuplu îşi consumă căsătoria. De aceea, pentru ca un cuplu să lege în mod valid o căsătorie, cei doi trebuie nu doar să îşi dea în mod liber şi conştient consimţământul, ci şi să poată să îşi consume căsătoria prin actul conjugal.

Acum, ţinând cont de cele expuse mai sus, să abordăm problema impotenţei. Un bărbat sau o femeie care suferă de impotenţă, fie fizică, fie psihologică, nu pot să intre într-o căsătorie deoarece el sau ea nu pot să îşi consume fizic căsătoria. Conform Codului de Drept Canonic, impotenţa nedeclarată şi perpetuă în momentul căsătoriei o invalidează (nr. 1984, 1). O persoană poate să fie oarbă, surdă, să îi lipsească o mână sau un picior, şi nu va fi oprită de la căsătorie. Impotenţa însă înseamnă altceva: imposibilitatea consumării căsătoriei şi deci imposibilitatea existenţei căsătoriei între cei doi. Să reţinem însă că dacă impotenţa apare după consumarea căsătoriei, ea nu mai poate afecta validitatea ei: de exemplu dacă un soţ, la un moment dat în căsnicie, suferă de cancer la prostrată şi se supune unei operaţii chirurgicale în urma căreia devine impotent, căsătoria pe care a legat-o îşi păstrează validitatea. Şi o altă observaţie: există cazuri excepţionale în care o persoană cu impotenţă se poate căsători, cerând exceptarea de la regulă Episcopului locului, care va consulta Scaunul Romei. Este o procedură extraordinară iar un caz pe care îl pot cita este al unui bărbat impotent în urma unui accident, care era îngrijit zi de zi de o femeie. Cei doi se cunoşteau şi se iubeau dinainte de accident, dorind încă de atunci căsătoria, şi pentru ca locuitul lor împreună să nu fie un scandal pentru alţii (deşi nu pot avea relaţii sexuale), li s-a acceptat cererea de a se căsători.

Iar acum putem trece la infertilitate, adică la incapacitatea de a concepe un copil. În acest caz, cuplul îşi poate exprima iubirea conjugală dar, fie unul, fie amândoi, nu pot fizic concepe un copil. Infertilitatea nu constituie o piedică în încheierea unei căsătorii valide între ei. Codul de Drept Canonic afirmă: "sterilitatea nici nu interzice şi nici nu invalidează căsătoria" (nr. 1084, 3). Înţelegând suferinţa pe care o resimt cuplurile infertile, Catehismul ne spune: "Soţii cărora Dumnezeu nu le-a dat să aibă copii pot totuşi să aibă o viaţă conjugală plină de sens din punct de vedere uman şi creştin. Căsnicia lor poate străluci prin rodnicia credinţei, întrajutorării şi sacrificiului" (nr. 1654). Vedem deci că în timp ce impotenţa este un impediment pentru intrarea într-o căsătorie, nu la fel stă situaţia cu infertilitatea. Sunt probleme diferite, cu implicaţii diferite. Pentru ambele cazuri trebuie însă să avem înţelegere şi să îi sprijinim, moral şi spiritual, pe cei care au de purtat astfel de cruci.