Revista "Familia creştină" - 01/2007

Întrebări şi răspunsuri despre pregătirea pentru căsătorie  

Căsătoria jurnalistei Rebecca Nappi a fost celebrată de părintele iezuit Daniel Kendall. După câţiva ani, Rebecca i-a propus pr. Kendall să scrie împreună o carte cu întrebări şi răspunsuri despre pregătirea pentru căsătorie. Cartea rezultată nu reflectă (doar) experienţa lor, ci (şi) experienţa zecilor de cupluri cu care au stat de vorbă, de la care au învăţat chiar autorii. Munca lor s-a concretizat în volumul "101 Questions & Answers on Catholic Marriage Preparation", apărută la prestigioasa editură Paulist Press. Mulţumită autorilor şi editurii, revista "Familia creştină" are acceptul serializării acestor întrebări şi răspunsuri. Dacă vom sări unele întrebări sau completa unele răspunsuri va fi doar pentru că în unele cazuri textul original este particularizat pentru situaţia din SUA. Marea parte a conţinutului este însă de interes larg şi sperăm să îl apreciaţi.

I. Ce este căsătoria catolică?

Fundamente istorice şi scripturistice

1. Cum înţeleg catolicii căsătoria creştină?

Catolicii înţeleg căsătoria creştină ca un parteneriat pe viaţă între un bărbat şi o femeie botezaţi, în contextul comunităţii bisericeşti. Această uniune formează comunitatea de bază pentru Biserică dar şi pentru societatea civilă. Drept urmare, ea afectează mai mult decât cuplul. Între membrii societăţii cei mai apropiaţi de cuplu se numără rudele, prietenii, colegii şi organizaţii precum comunitatea parohială, comunitatea de la serviciu şi conducerea civilă. Aşa cum cuplul îşi aduce o contribuţie la societatea mai largă, tot aşa şi diferitele elemente ale societăţii mai largi se angajează să ajute cuplul.

2. Cum reflectă nunta această înţelegere?

Ceremonia catolică a unei nunţi reflectă aceste elemente. Bărbatul şi femeia confirmă începutul parteneriatului lor pe viaţă cerându-le familiilor lor, reprezentanţilor comunităţii bisericeşti şi prietenilor să fie martori ai angajamentului lor. Într-o ceremonie obişnuită, părinţii şi rudele apropiate joacă un rol proeminent. Cuplul îşi ia angajamentul căsătoriei în faţa unui preot sau a unui diacon, a martorilor pe care ei i-au ales şi a prietenilor care doresc să fie alături de ei. Înainte de cununia religioasă, cei doi încheie cununia civilă, pentru ca oficialităţile statului să recunoască oficial legătura lor permanentă şi noul lor rol în societate.

3. Dacă ne căsătorim unul cu celălalt, de ce am avea nevoie de o ceremonie la biserică?

Catolicii îşi dau seama că oamenii au diverse viziuni despre rolul Bisericii într-o ceremonie de căsătorie. Mulţi nu doresc să se căsătorească la biserică, preferând să încheie doar cununia civilă. Credincioşii catolici au însă conştiinţa că formează o comunitate religioasă în care Isus Cristos este figura centrală. Încă de la începuturile lui, creştinismul s-a folosit de imaginea căsătoriei pentru a explica legătura dintre Cristos şi Biserică (Efeseni 5,10-32). De aceea în căsătoria creştină este implicat Isus şi comunitatea fondată de El. Cuplul este parte a acestei comunităţi. Spre deosebire de o căsătorie doar civilă, căsătoria catolică aminteşte cuplului că ei îşi unesc vieţile în contextul unei comunităţi de credinţă. Valorile pe care se angajează să le respecte sunt iubirea, statornicia şi fidelitatea, valori care nu se regăsesc în mod necesar în ceremoniile desfăşurate în faţa ofiţerului stării civile. Simbolurile pe care le folosesc catolicii pentru a exprima aceste valori includ ceremonia religioasă şi locul celebrării ei - o biserică.

4. La ce texte din Vechiul Testament fac creştinii referire în definirea căsătoriei?

Vechiul Testament nu are o secţiune specială dedicată căsătoriei. Trebuie de aceea să privim la diferite pasaje răspândite în diferite cărţi, pasaje referitoare la căsătorie. De exemplu, în Cartea Genezei ni se spune că bărbatul şi femeia au fost creaţi egali (1,27-28). Sexualitatea umană şi unirea sexuală în căsătorie (Geneză 2,24) sunt parte a creaţiei bune a lui Dumnezeu. Unirea sexuală este pentru procreaţie precum şi pentru exprimarea iubirii în cadrul unităţii căsătoriei (cf. Pilde 5,15-19). Întreaga Cântare a Cântărilor este un dialog de iubire între un bărbat şi o femeie. Cartea lui Rut descrie cu gingăşie căsătoria între un israelit şi un ne-israelit.

Adulterul violează angajamentul propriu căsătoriei (Ieşirea 20,14). Deşi idealul biblic este acela al căsătoriei care durează întreaga viaţă, legea mozaică permitea unui bărbat să divorţeze de soţia sa, dându-i acesteia o carte de despărţire (Deuteronom 24,1). În general în Vechiul Testament soţiile aveau grijă de casă în timp ce bărbaţii lucrau şi puteau fi lideri în societate. Au existat şi excepţii însă, precum Debora, care a fost judecător (Judecători 4-5). Chiar şi soţia ideală din Pilde 31 dă dovadă de creativitate şi iniţiativă considerabile în proiecte ample (Pilde 31,15-16): "Ea se scoală dis-de-dimineaţă şi împarte hrana în casa ei şi dă porunci slujnicelor. Gândeşte să cumpere o ţarină şi o dobândeşte; din osteneala palmelor sale sădeşte vie". Deşi poligamia a fost menţionată în perioada de început a Israelului, în timpul lui Isus era practicată monogamia.

5. De ce Isus nu s-a căsătorit? Se poate ca Isus să fi fost căsătorit?

Deşi în Noul Testament nu se dă nici un motiv pentru care Isus să nu se căsătorească, teologii sunt în general de acord că Isus a dorit să se dedice în întregime misiunii Sale. Unii susţin că Isus trebuie să fi fost căsătorit, altfel mesajul Său nu ar fi fost primit cu deschidere de audienţa lui iudaică. Nimeni nu ar fi ascultat un om necăsătorit, afirmă ei. Noul Testament nu ne spune nimic despre ce a făcut Isus între vârsta de doisprezece şi aproape treizeci de ani. Pe de altă parte, nu există nici o dovadă clară că ar fi fost căsătorit, doar ipoteze. Tradiţia şi dovezile biblice arată că El a rămas necăsătorit şi cu toate acestea mesajul Său a fost primit de un număr mare de oameni.

6. Ce ne spun Evangheliile despre căsătorie? Apostolii lui Isus au fost căsătoriţi?

În timpul vieţii Sale pământeşti, Isus a susţinut tradiţia iudaică, dar a provocat la respectarea idealului legii. De exemplu, El a subliniat că în planul lui Dumnezeu căsătoria trebuie să fie un angajament pe viaţă: "Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă" (Marcu 10,9). A subliniat de asemenea cu claritate că planul lui Dumnezeu îl constituie monogamia (Matei 19,4-5). Adulterul nu trebuie săvârşit nici măcar în inimă (Matei 5,27-28). Deşi Isus nu a minimalizat păcate precum adulterul, pentru El mai important decât să condamne a fost să îi ajute pe oamenii care au comis astfel de păcate să înceapă o viaţă nouă (Ioan 4,1-42). Divorţul este împotriva planului lui Dumnezeu pentru căsătorie, ca fiind pe viaţă (Matei 5,32; 19,9).

Singurul apostol despre care se spune explicit că ar fi fost căsătorit este Petru. Isus i-a vindecat soacra: "Soacra lui Simon zăcea la pat având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea. El s-a apropiat şi, prinzând-o de mână, a ridicat-o. Atunci febra a lăsat-o şi ea a început să-i slujească" (Marcu 1,30-31). Putem presupune că şi alţi apostoli ar fi fost căsătoriţi, dar Noul Testament nu spune nimic clar despre starea lor de căsătoriţi sau necăsătoriţi.

7. Am auzit că Paul ar fi fost nefavorabil căsătoriei. Este adevărat?

În timp ce Evangheliile au fost toate scrise după moartea lui Isus şi sub influenţa Bisericii care apărea atunci, alte lucrări ale Noului Testament, în special scrisorile lui Paul, au fost scrise înaintea Evangheliilor şi ne arată cum privea Biserica primară căsătoria. Pentru a-l înţelege pe Paul, cititorul trebuie să îl aşeze în context. În vremea când a scris primele sale scrisori (de exemplu 1Tesaloniceni şi 1Corinteni), el aştepta ca sfârşitul lumii să vină în curând. Vedem clar aceasta în 1Corinteni 7. Dată fiind această situaţie, Paul îi îndeamnă pe creştini să rămână în starea în care erau atunci - căsătoriţi sau necăsătoriţi. Dacă însă o persoană doreşte să se căsătorească, Paul nu găseşte că ar fi greşit. În acest context este dificil să afirmăm că Paul ar fi fost "împotriva căsătoriei".

Ştim că Isus a subliniat intenţia lui Dumnezeu ca legătura căsătoriei să fie pe viaţă (Marcu 10,5-9; Matei 19,4-9). Învăţătura paulină reafirmă acest lucru. În Scrisoarea către Efeseni subliniază importanţa dăruirii de sine în căsătorie (5,28). Relaţiile sexuale trebuie să exprime unitatea căsătoriei (1Corinteni 6,12-20). Imoralitatea este un comportament inacceptabil pentru creştini (1Corinteni 5,1-13; 6,12-20). Creştinii sunt îndemnaţi să se căsătorească cu creştini (1Corinteni 7,39); prin căsătorie, o persoană poate să îşi sfinţească partenerul (1Corinteni 7,12-16): "Bărbatul necreştin este sfinţit prin femeie, iar femeia necreştină este sfinţită prin bărbat". Paul permitea divorţul dacă o căsătorie între un creştin şi un necreştin ajungea la dezacorduri. Nici Isus şi nici Paul nu au prezentat căsătoria sau celibatul ca o stare secundară sau mai puţin sfântă decât cealaltă. Într-o viguroasă declaraţie către Galateni, Paul vorbeşte despre egalitatea dintre bărbat şi femeie atunci când spune că pentru un creştin "nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus" (3,28).

8. Oamenii de astăzi vorbesc despre egalitatea în căsătorie. Nu înclină oare viziunea lui Paul - şi a Noului Testament - mai mult înspre bărbat, favorizând rolul lui?

Oricât de mult ne-ar place să negăm orice greşeală la Paul, dovezile că adesea a acceptat standarde ale societăţii primului secol ca norme pentru viaţa de zi cu zi sunt copleşitoare. Acest lucru este valabil şi pentru alţi autori ai Noului Testament. Un exemplu este interdicţia ca femeile să vorbească în public: "femeile să tacă în adunări [...] dacă doresc să înveţe ceva, să îi întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşinos pentru o femeie să vorbească în adunare" (1Corinteni 14,34-35). Un alt exemplu este afirmaţia că femeile trebuie să se supună soţilor lor (Efeseni 5,22), să accepte autoritatea lor şi să nu poarte podoabe exterioare (1Petru 3,1-3). Aceste afirmaţii sociologice trebuie considerate în legătură cu alte afirmaţii, precum cea a lui Paul citată mai sus despre egalitatea tuturor (Galateni 3,28). Creştinismul de astăzi nu este condiţionat de normele sociale ale primului secol. Vedem aceasta foarte clar când este se vorbeşte în Scriptură despre sclavie - "Sclavilor, ascultaţi de stăpânii voştri cu teamă şi respect" (Efeseni 6,5) -, în evident conflict cu viziunea de astăzi despre răul intrinsec al sclaviei.

Excerpts from 101 Questions & Answers on Catholic Marriage Preparation, by Daniel Kendall, SJ and Rebecca Nappi, Copyright © 2004, Paulist Press, Inc., New York/Mahwah, N.J. Used with permission of Paulist Press.
www.paulistpress.com