Revista "Familia creştină" - 08/2006

De Crăciun  

Decembrie

A sosit Crăciunul
o, ce bucurie,
Tu ne-aduci Isuse
har şi veselie.
Ce frumos e bradul,
ce frumos e tot
o, ce bucurie,
parcă nu mai pot.

Noi avem hăinuţe
calde şi frumoase;
jucării şi pâine,
case călduroase.
Dar atâţia, Doamne,
n-au nici foc nici casă,
nici măicuţă bună
nici hăinuţă groasă...

Dă-mi inimă bună
Tu Isuse, mie
să-mpart cu săracii
marea-mi bucurie.
Toţi de-ar face astfel
o, ce sărbătoare
n-ar mai plânge nimeni
că-i sărac şi n-are.


În noaptea asta

În noaptea asta când coboară
tăcerea albă-n fulgi de nea,
Isus Iubit, întâia oară
eu Îţi predau inima mea.
Ştiu c-ai venit demult, pe lume
şi vii în orice an şi-acum
s-aduci la oameni bucurie
şi să-i îndrepţi pe bunul drum.
Să-ntorci pe-acei ce fac păcate
ca să se-abată de la rău,
să se iubească şi s-asculte,
Isuse Bun, de glasul Tău.
Ştiu că la cei ce Te ascultă
mergând pe urma Ta mereu
le faci viaţa fericită
şi-i izbăveşti de orice greu...
Şi văd ce bun eşti Tu, Isuse,
de-aceea iată şi eu vin,
Te rog să mă primeşti la Tine
şi-mi vino-n inimă deplin.
Fă-mi sufletul să Te asculte,
fă-mi cugetul mereu curat,
fă-mi paşii mei să umble numai
pe drumul Tău adevărat.
Să fiu în orice zi Isuse
prin vorba mea, prin tot ce fac,
în orice loc, întotdeauna,
cum Tu mă vrei, căci vreau să-Ţi plac.


Zboară, zboară săniuţa

Zboară, zboară săniuţa
Pe zăpada lină,
Dealu-ntreg şi potecuţa
De copii e plină.

Unii zboară ca săgeata
Alţii-n joc se-adună;
Cu obrajii ca muşcata
Râd cu voie bună.

De pe crengi de brad poznaşii,
Neaua-n drum o sfarmă;
Fug în codru iepuraşii
Speriaţi de larmă.

Vântu-aleargă-n munţi pe coame
Sclipet alb să cearnă -
Câte daruri ne-aduci, Doamne,
Chiar şi-n miez de iarnă!