Revista "Familia creștină" - 05/2006 

PREASFÂNTA INIMĂ A LUI ISUS
Andrei Goția

Povestea unui codobelcCuprinsAude sau nu Dumnezeu rugăciunile noastre?

 

"Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre" (Mt 11, 29). Luna iunie este închinată Preasfintei Inimi a lui Isus a Cărei sărbătoare este vinerea de după sărbătoarea Trupului Domnului (Corpus Christi), în 23 iunie anul acesta (după calendarul latin).

Devoțiunea către Preasfânta Inimă a lui Isus exista din secolele XI-XII, dar nu a luat avânt decât cu Sf. Jean Eudes (1601-1680) care a făcut-o publică, i-a compus un oficiu și i-a fixat o sărbătoare.

Dar "învățăcelul iubit al Preasfintei Inimi", cum a numit-o Isus Însuși, a fost Sf. Margareta Maria Alacoque (1647-1690), o călugăriță vizitandină din Paray-le-Monial, care a avut între anii 1673-1675 numeroase viziuni în care Isus i-a cerut să fie cinstit sub imaginea inimii Sale de carne, spunându-i: "Privește Inima Care i-a iubit atât de mult pe oameni... În loc de recunoștință primesc din partea celor mai mulți doar nerecunoștință." Isus i-a încredințat dorința Sa arzătoare de a fi iubit de oameni și planul Său de a-Și arăta Inima cu toate comorile Ei de iubire și milă, sfințire și mântuire.

Devoțiunea este în esență una reparatorie față de suferința de moarte pe care i-au cauzat-o Mântuitorului toate păcatele lumii. De aceea, Isus ne invită la Sfânta Împărtășanie deasă, mai ales în prima vineri din lună. Sf. Margareta Maria se ruga, inspirată de Isus, cu fața la pământ, de la ora unsprezece până la miezul nopții, o oră de adorație în joia dinaintea fiecărei prime vineri din lună în amintirea nopții când apostolii L-au părăsit în grădina Ghețimani. Tot Isus este Cel Care a fixat data sărbătorii.

Cel care a îndrumat-o pe Sf. Margareta Maria ca părinte spiritual a fost Sf. Claudiu de la Colombiere, din Societatea lui Isus, indicat vizionarei de Însuși Mântuitorul pentru această delicată și importantă misiune. Atât el cât și confrații săi iezuiți au devenit promotori zeloși ai devoțiunii. În 1856 Papa Pius al IX-lea fixează Preasfânta Inimă a lui Isus ca sărbătoare a întregii Biserici, iar în 11 iunie 1899 Leon al XIII-lea consacră solemn toată omenirea Preasfintei Inimi.

Isus nu vorbește nicăieri altundeva în evanghelii despre inima Sa decât în pasajul citat din Sf. Matei. De ce această discreție? Pentru că iubirea adevărată nu este în primul rând declarativă, ci se arată în fapte. Mântuitorul nu ne cere sentimente, ci efort spiritual tradus în fapte concrete în viața zilnică: "Luați jugul Meu asupra voastră." Sf. Tereza mică spunea: "Singura fericire pe pământ constă în a ne strădui să găsim mereu delicioasă partea pe care ne-o dă Isus." Iar Mântuitorul ne asigură în versetul următor al textului citat: "Căci jugul Meu este folositor, iar povara Mea este ușoară" (Mt 11, 30). Adjectivul care descrie jugul, chrestos în grecește (în latinește suave), poate însemna "folositor, bun, potrivit", iar folosul jugului ne este arătat imediat: "[V]eți găsi odihnă pentru sufletele voastre."

Aduce oare această devoțiune vreun element nou de credință? Nu, dimpotrivă: ea ne aduce în fața ochilor cu mai multă putere o realitate esențială a credinței noastre, anume că Isus a fost Dumnezeu adevărat și om adevărat. Ca om adevărat, a avut o inimă de carne, cu care, ca Dumnezeu adevărat, i-a iubit pe toți oamenii, iar dovada supremă a iubirii izvorâte din inima Mântuitorului a fost moartea Sa pe Cruce, când Și-a dat inima să-I fie străpunsă de sulița soldatului roman, iubindu-ne pe toți "până la capăt" (v. Io 13, 1).

Ce chemare înaltă! Isus ne cere colaborarea, ca și cum Împăratul Universului ar avea nevoie de noi! Și totuși, în voința Sa dumnezeiască, El vrea să se servească de noi pentru a-Și arăta iubirea față de toți oamenii. Iar aceasta înseamnă un zâmbet către o față încruntată, o mână de ajutor cu spălatul vaselor, cu curățenia în casă ori cu schimbatul scutecelor, răbdare și înțelegere față de o persoană dificilă... Cât de bogată este fiecare zi în astfel de ocazii de a ne arăta mesageri ai iubirii lui Isus! Sfânta Fecioară, care I-a dat Fiului ei inima Lui de carne, care și-a lăsat inima străpunsă odată cu a lui Isus, să ne ajute să folosim toate ocaziile zilnice de a iubi cum a iubit ea!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire