Revista "Familia creștină" - 05/2006 

SCRISOARE CĂTRE BĂIEȚI
DESPRE CEEA CE VĂ OFERĂ PĂSTRAREA CURĂȚIEI
ÎNAINTE DE CĂSĂTORIE
din revista Iubiți-vă

Eu și MartaCuprinsImpactul modului în care ne creștem copiii

 

Salut! În redactarea scrisorii pe această temă am fost inspirat de unul dintre săptămânalele catolice, care cu ceva timp în urmă a publicat mărturii ale tinerilor pe tema curăției. Întrebarea era: "De ce să păstrezi curăția înainte de căsătorie?" Niște răspunsuri foarte interesante, frumoase și înțelepte! Te-ai gândit vreodată care sunt argumentele poruncilor a VI-a și a IX-a? Această scrisoare este un rezumat al meditației mele. Câteva dintre cele mai importante gânduri.

 

Vreau să fiu liber

Chiar așa! Nu altfel. Chiar dacă unii spun că sunt liberi pentru că se uită la pornografie, schimbă fetele una după alta, dacă nu în realitate atunci în fanteziile lor, se masturbează și așa mai departe... dar ce libertate este aceasta? Crezi că pot să înceteze? Dacă cineva în acest fel înțelege libertatea, poate deveni foarte repede sclav. Răul înrobește. "Oricine săvârșește păcatul, este rob al păcatului", a spus Domnul Isus (Ioan 8,34). Nu poate să fie altfel. Înțeleptul Sirah scrie: "Nu te lăsa copleșit de poftele tale, pentru ca să nu fii frământat ca un bivol de către ele" (Sirah 6,2-4). Știi deja despre ce e vorba? Daca te uiți la televizor după ora 20:00, poți să fii sigur că vei vedea niște ilustrări ale acestei sentințe sugestive. Și cu cât te uiți mai târziu, cu atât mai des apar indivizi care sunt fremătați de pofte ca acei bivoli. Ei sunt - nu este greu de observat - "eroii" preferați ai regizorilor din zilele de astăzi (nu ai tuturor). Acest tip de erou nu este idealul meu. Vreau să-mi călăuzesc singur viața, și nu să fiu stăpânit de niște instincte oarbe. Nu, robia nu este scopul vieții mele! Curăția este o îndemnare de a controla aceste instincte. Păstrarea curăției este o afirmare a libertății.

 

Curăția duce la o conviețuire fericită

Legăturile sexuale înainte de căsătorie îl subjugă pe om, iar în căsnicie nu? Din ce cauză oare?, ai putea să întrebi. Timpul dinaintea căsătoriei este o perioadă când învățăm să fim curați, adică dobândim abilitatea de a stăpâni poftele noastre trupești, gândurile rele. Aceste lucruri trebuie învățate (trebuie să o facă mai ales băiatul), așa cum trebuie învățate și celelalte virtuți, de exemplu, răbdarea, hărnicia, amabilitatea, blândețea, generozitatea, să ne gândim la alții cu grijă, și așa mai departe. Dacă cineva a învățat să fie curat înainte de căsătorie, în căsnicie relațiile sexuale vor exprima iubire, dăruire de sine, încredere, vor confirma legătura dintre soți. Însă dacă cineva nu a învățat acest lucru, relațiile sexuale vor satisface doar poftele trupești, instinctele, sau de cele mai multe ori viciile, cu ajutorul trupului soției. Este un aspect prea puțin interesant, nu crezi? Nu trebuie să distrugi rapid sexualitatea ta prin ațâțare și provocare. Trebuie să te îngrijești de ea prin înfrângerea poftelor trupești.

Chiar și în căsnicie trebuie să muncești pentru a păstra libertatea interioară, pentru ca să poți iubi trupul soției, și nu ca să-l poftești. În acest fel poți să o pierzi. Perioada de abstinență, pe care o impun metodele naturale de planificare a familiei, ajută la păstrarea libertății.

 

Curăția înainte de căsătorie pregătește pentru păstrarea fidelității conjugale

Pentru ca o căsnicie să fie reușită, soții trebuie să fie fideli. Este o regulă de bază, bineînțeles. Dar dacă cineva a învățat să încalce aceste reguli (ale lui Dumnezeu) înainte de căsătorie, atunci este logic că va avea înclinația de a le încălca și după căsătorie. Dacă își găsește o justificare pentru legături sexuale înainte de căsătorie, atunci va găsi și pentru trădare. Va spune, de exemplu, "A face sex este un lucru natural" sau "Noi ne iubim". Dacă cineva a învățat să facă ce vrea înainte de căsătorie, va face la fel și în căsnicie. Înainte de căsătorie a învățat să fie egoist, la fel va fi și în viața conjugală. Dacă înainte de căsătorie a fost subjugat, va fi și după. Ceea ce fac astăzi, va crește în ziua de mâine. Astăzi îmi clădesc viitorul. Dacă cineva crede că după căsătorie totul se va schimba ca sub atingerea unei baghete magice, este naiv, nu-i așa?... Și invers, fiecare ispită de desfrâu biruită înainte de căsătorie întărește abilitatea de a păstra fidelitatea conjugală.

 

Păstrez curăția, pentru că vreau să le tratez cu respect pe fete

Învățătura despre curăție ne învață cum să le tratăm pe fete cu respect. Doar nu vei spune că un fan playboy le privește pe femei la fel ca un bărbat curat, cumpătat? Un fan playboy este un tip care se uită la femei ca un iepuraș la iepuroaică în perioada de împerechere... Ei bine, eu nu vreau să văd în femeie doar trupul său și să mă excit cu acest trup. Nu vreau să mă gândesc tot timpul cum să o seduc pe una sau pe alta, iar după aceea să o conving să facă ce vreau eu. Nu vreau ca țelul meu să fie să o aduc în pat și să o folosesc până găsesc o altă "piesă de schimb". Pe mine mă interesează alt tip de relații cu fetele; vreau să admir frumusețea lor, mai ales cea interioară, de care bărbatul are o nevoie deosebită; căldura lor, tandrețea, sensibilitatea, blândețea, amabilitatea. Vreau să vorbesc cu ele într-un mod normal, să le împărtășesc gândurile și stările sufletești, fără ademeniri, fără intenții ascunse, vreau pur și simplu să le tratez ca pe niște prietene. Acest fel de a privi la o femeie, adică o privire plină de iubire, trebuie învățat. Această abilitate este direct proporțională cu abilitatea de a învinge în sine poftele trupești.

 

Păstrez curăția pentru că vreau să-mi trăiesc viața din plin

Nu aș vrea să trăiesc fără să realizez nimic în viață, ci aș vrea să trag foloase din potențialul de bine care mi-a fost dat, din ocazii, talente. Unii spun că a trăi din plin înseamnă a te preocupa de tot felul de aiureli: deviații, pornografie, "a face sex" în moduri neobișnuite, a te îmbăta, a lua narcotice, sau toate astea deodată... Nimic mai greșit! Acest mod de viață este contradictoriu trăirii vieții din plin, este un mod de degradare a vieții "din plin". Trebuie întrebați erotomanii, narcomanii, alcoolicii, dacă au reușit să ajungă la idealul lor, dacă își trăiesc viața 100%. Să trăiești din plin, dar în bine. Domnul Dumnezeu spune: "Cei, care păcătuiesc... sunt dușmanii vieții lor" (Tobit 12,10). (Convingător!) Iar în altă parte: "S-au depărtat de Mine și s-au dus după deșertăciune și au devenit ei înșiși deșertăciune" (Ieremia 2,5). Prin păcat se devine deșertăciune... Eu nu vreau să devin deșertăciune! Vreau să cresc, dar fără Cristos nu voi crește. El a venit în lume, pentru ca oamenii să aibă viață "și să o aibă din belșug" (Ioan 10,10). Vlăstarul de viță de vie sau creanga de copac tăiată de pe trunchi se uscă, devin lipsite de valoare. A trăi în păcat înseamnă a te usca, a-ți pierde valoarea, iar în sfârșit a muri.

Fii atent ce scrie sf. Pavel către creștinii din Efes: "Voi erați morți din cauza greșelilor și a păcatelor voastre, în care umblați odinioară potrivit obiceiului lumii acesteia" (Efeseni 2,l). "Erați morți" - ce vrea să spună? Cu siguranță ai auzit de oameni care trăiesc numai biologic. Creierul lor a suferit un accident și nu mai funcționează. Psihologul ar spune: "Din punct de vedere psihic a murit. Trăiește ca o legumă." Însă corpul mai trăiește. Organele interioare mai funcționează. Omul este format din trei sfere principale: biologică, psihică și spirituală. Și tocmai această sferă spirituală poate fi distrusă prin "greșeli și păcate" - putem deveni morți spiritual. Tocmai de aceea sf. Pavel le scrie prietenilor săi că erau morți. Și tot de aceea vorbește despre păcatul de moarte. Vezi, eu nu vreau să fiu mort spiritual... Sau folosind o altă comparație, nu vreau să trăiesc (din proprie inițiativă, ceea ce este și mai grav) la nivel spiritual ca un măgăruș, chiar dacă acest animal este foarte simpatic. Vreau să am viață "și să o am din belșug" (Ioan 10,10).

Încă un citat foarte sugestiv din scrisoarea sf. Iacob: "Fiecare este ispitit de propria lui poftă care îl atrage și îl seduce. Apoi pofta, odată încolțită, dă naștere păcatului, iar păcatul, odată săvârșit, provoacă moartea" (Iacob 1,15).

 

Păstrând curăția, primim ceva de preț

Acest capitol are legătură cu cel anterior. Sf. Francisc din Assisi, unul dintre sfinții mei preferați, a compus cândva o rugăciune foarte frumoasă. Se adresează în ea către Dumnezeu cu următoarele cuvinte:

"Tu ești mare Părinte Sfânt,
Rege al cerului și al pământului...
Tu ești binele, tot binele,
Binele cel mai de preț,
Tu ești iubire,
Tu ești înțelepciune...
Tu ești Cel care ne apără,
Tu ești liniște,
Tu ești bucurie și veselie,
Tu ești bogăție și bunăstare,
Tu ești speranța noastră,
Tu ești fericirea noastră."

Cum aș putea să primesc bunurile de care vorbește sf. Francisc, dacă aș fi despărțit prin păcat de Dumnezeu - izvorul tuturor acestor bunuri? Este singurul izvor al binelui, al oricărui bine, nu-i așa? Cum ar fi iubirea pe care o am în mine, dacă aș fi despărțit de Izvorul iubirii? Aș rămâne doar cu o caricatură a iubirii și cu un dor de iubirea adevărată. Aș avea șansa de a primi înțelepciunea dacă aș fi departe de izvorul ei? Mi-ar rămâne atunci doar o inteligență rece, fără nici o valoare, și știința pe care am adunat-o. Ce bucurie ar fi în mine? Sau poate ar rămâne doar un gol dureros și aș căuta doar plăcere, pentru a nimici durerea. Dacă m-aș lepăda de Dumnezeu, unde aș fi în siguranță? Având putere, poziție socială? Având cunoștințe, influență, avere? Unde aș căuta ajutor în necaz? În alcool, narcotice, sex? În ce aș avea speranța? În psihoterapie, ideologie? Să mă lepăd de Cristos? Pentru ce? Să mă lepăd pentru o clipă de plăcere, pentru o promisiune de "iubire"? Perlele să le schimb pe niște sclipituri fără valoare?

 

Păstrez curăția, pentru că vreau să am adevărata bucurie, plăcere

Gândește-te că tocmai de aceea îmi păstrez curăția. Dacă cineva are relații cu fetele bazate pe prietenie, și nu pe sex, nu se uită nici la poze pornografice, nici la filme... și atunci ce-i rămâne? Nimic? Crezi că nu mai sunt alte lucruri plăcute? De o sută de ori mai multe! La început o idee. Sunt diferite plăceri. Chiar și cei care fură, care înșeală, care vând narcotice, etc., au plăcerile lor. Cu cât mai mare este portofelul care a fost furat, cu cât mai multe narcotice au fost vândute, cu atât mai mare este satisfacția, ba chiar plăcerea. La fel este cu plăcerea sexuală. Plăcerile celui desfrânat sunt asemănătoare cu cele ale celui care înșeală. În afară de asta "multe sunt suferințele păcătosului" (Psalmul 32,10).

Mai bun este un câștig cinstit. O bucurie adevărată o aduc banii pe care i-ai câștigat cinstit, nu-i așa? O plăcere adevărată din relațiile sexuale se poate avea doar în căsătorie. Când renunți de bunăvoie la poftele trupești, vei primi altceva în schimb. Relațiile curate cu fetele nu aduc plăcere? Și încă ce fel de plăcere! Crezi că dacă faci bine nu vei avea parte de bucurie? Doar atunci când faci bine vei avea parte de o bucurie curată și de lungă durată! Ascultă ce spune Psalmistul: "Cei drepți se bucură și se veselesc înaintea lui Dumnezeu și se desfată de bucurie" (Psalmul 37, 11). "Tu Doamne ai dat veselie în inima mea mai mare decât veselia pentru rodul de grâu și de vin" (Psalmul 4,8). Poți avea aceste plăceri sau pe celelalte. Nu le poți avea pe toate deodată. Ori una, ori alta. Eu aleg bucuria lui Dumnezeu, bucuria curată!

Dar fericirea? Ce este aceasta? În ce constă? Aș vrea să fiu fericit. Fericire înseamnă mult mai mult decât plăcere. Poți avea multă plăcere dar nu trebuie neapărat să fii fericit. Păcatul aduce fericirea? Niciodată! Poate doar să o nimicească! "Necazul îi urmărește pe păcătoși, iar fericirea este răsplata pentru cei drepți" (Proverbe 13,21). "Va găsi fericirea cel care păzește poruncile. Cine are încredere în Domnul este fericit" (Proverbe 16,20). "Fericiți cei fără prihană care umblă în legea Domnului. Fericiți cei ce păzesc poruncile Lui și-l caută cu toată inima lor" (Psalmul 119,1-2). Nu crezi?

 

Păstrez curăția, pentru că în acest fel realizez civilizația iubirii

Uite, dacă toți ar păstra curăția înainte de căsătorie și ceea ce depinde în mare măsură de ea, adică fidelitatea, cât de altfel ar fi fost lumea. Ar fi dispărut toate bolile care sunt transmise pe cale sexuală (unele dintre ele, nu doar SIDA, sunt mortale). În ultimul timp, nu doar că nu au dispărut, dar au mai apărut și altele noi. Cel mai recent raport al Institutului Național despre Alergii și Boli Infecțioase din America relatează că prezervativul nu protejează eficient împotriva bolilor menționate mai sus. În unele cazuri îi protejează pe bărbați, dar nu și pe femei. Protejează ineficient împotriva infectării cu HIV. Aceste informații vor fi ținute în secret față de voi de către diferiți "educatori sexuali ai tinerilor", de către revistele atee pentru tineri, care se ocupă de propagarea așa numitei "iubiri libere", adică a desfrâului. Ei spun că nu vor ca "tinerilor să le fie frică de sex". Mincinoșii! Câți tineri se vor îmbolnăvi grav, câți vor muri infectați de SIDA și de alte boli în urma acestei propagande și a acestor minciuni?

Dacă toți bărbații ar păstra curăția, ar dispărea pornografia și prostituția. Câte dintre fetele noastre "lucrează" în diferite agenții și în afaceri pornografice? Multe dintre ele au ajuns acolo fără voia lor. Au fost momite de către cei care le-au promis că vor putea câștiga bani. Dacă încearcă să se împotrivească, sunt bătute, închise, violate, vândute ca o marfă dintr-o casă de prostituție în alta. Câte dintre ele au dispărut fără urmă? Este cea mai rea sclavie. Este de necrezut că asemenea lucruri se întâmplă în secolul al XXI-lea și încă în țări civilizate. Dacă ți-aș vorbi (cred că știi deja) despre "turismul sexual", "pornografia minorilor", afacerile cu minori, ai vedea și mai clar că poftele trupești nestăpânite, sau mai mult, stimulate, pot face din bărbat nu doar un animal, dar și un demon. Dacă s-ar păstra curăția înainte de căsătorie și fidelitatea în căsnicie, adică dacă viața ar fi trăită potrivit poruncilor lui Dumnezeu, nu ar fi boli transmise pe cale sexuală, nu ar fi sclavi ai sexului, nu ar fi copii abuzați sexual, femei violate și înșelate, trădări în căsnicie, mame și tați care trebuie să crească copiii singuri, căsătorii în grabă, pentru că deja se "așteaptă un copil", o mulțime de avorturi, adică ucideri de copii care încă nu s-au născut. Nu ar fi, de asemenea, mulțimea de morți din punct de vedere spiritual care sunt în zilele de astăzi peste tot.

Uite câtă durere, umilire și moarte în jur. Nu crezi că pentru a evita toate acestea trebuie să-i convingem pe oameni să păstreze curăția și să-i învățăm să o păstreze? Cu cât mai multe îndemnuri la așa numita "iubire libertină" (care nu exprimă nici libertate nici iubire), cu cât mai mult se proclamă poftele trupești printr-o modă senzuală, prin nuditate, erotism, pornografie, cu atât mai multă durere? Logic! Bineînțeles! În acest fel se realizează "civilizația morții", a violenței, a umilirii. Așadar păstrez curăția, pentru a da bun exemplu altora. Tot ceea ce fac și spun are o influență asupra celor ce sunt în jurul meu. Aș vrea să fiu pentru alții un exemplu de împotrivire la propagarea "civilizației morții" - propagare diabolică. Vreau să realizez civilizația vieții și a iubirii. De aceea păstrez curăția!

 

Păstrez curăția, pentru că nu vreau să ratez veșnicia

Cel mai important lucru l-am păstrat la final. Domnul Isus spune: "Fericiți cei cu inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5,8). Iar în altă parte a Sfintei Scripturi citim că nici desfrânații, nici adulterii, nici cei cu perversiuni sexuale, nici homosexualii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu (1Corinteni 6,9). Mulți încă se mai amăgesc! "Prințul lumii acesteia", adică satana, cu ajutorul adepților săi, se străduiește neîncetat ca toți să creadă că desfrâul este ceva neînsemnat. Și într-adevăr unii dintre cei care au fost botezați și miruiți încep să creadă nu în ceea ce ne învață Sf. Scriptură, ci în niște reviste colorate. Nu cred în Dumnezeu, dar cred în ceea ce spun sexologii, unele vedete sau prietenii, cărora "li se pare că"... așa și pe dincolo. Din păcate, dacă cineva stăruie în necurăție și renunță la luptă pentru a fi curat, se îndepărtează de împărăția lui Dumnezeu. Atâta timp cât cineva luptă, nu poate să-și rateze veșnicia, chiar dacă va fi învins. SIDA nu este cea mai gravă consecință a păcatului de necurăție. SIDA este ceva neînsemnat în comparație cu iadul.

Ajunge pentru astăzi. Am scris destul de mult, dar multe aș mai vrea să vă spun. De exemplu, despre cum curăția vă poate ajuta să alegeți bine persoana cu care vreți să vă petreceți viața, cum poate să vă ajute să vă dezvoltați spiritual, dar și emoțional și intelectual, cum poate să vă ajute să evitați rănile emoționale, cum poate să vă facă niște oameni puternici cu un caracter statornic, cum poate să vă protejeze împotriva trivializării sexului și degradării sensibilității voastre. Curăția ne îmbogățește în multe feluri. Necurăția distruge. Pur și simplu este mai rentabil - ca să spun așa - să o păstrăm. Nu este un lucru ușor... Dar tot ceea ce are o valoare costă. Iar cu cât mai valoros, cu atât mai prețios, nu-i așa?

La revedere - salut!

Preluat cu acordul revistei "Iubiți-vă"
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire