Revista "Familia creştină" - 05/2006

Salut! În redactarea scrisorii pe această temă am fost inspirat de unul dintre săptămânalele catolice, care cu ceva timp în urmă a publicat mărturii ale tinerilor pe tema curăţiei. Întrebarea era: "De ce să păstrezi curăţia înainte de căsătorie?" Nişte răspunsuri foarte interesante, frumoase şi înţelepte! Te-ai gândit vreodată care sunt argumentele poruncilor a VI-a şi a IX-a? Această scrisoare este un rezumat al meditaţiei mele. Câteva dintre cele mai importante gânduri.

Vreau să fiu liber

Chiar aşa! Nu altfel. Chiar dacă unii spun că sunt liberi pentru că se uită la pornografie, schimbă fetele una după alta, dacă nu în realitate atunci în fanteziile lor, se masturbează şi aşa mai departe... dar ce libertate este aceasta? Crezi că pot să înceteze? Dacă cineva în acest fel înţelege libertatea, poate deveni foarte repede sclav. Răul înrobeşte. "Oricine săvârşeşte păcatul, este rob al păcatului", a spus Domnul Isus (Ioan 8,34). Nu poate să fie altfel. Înţeleptul Sirah scrie: "Nu te lăsa copleşit de poftele tale, pentru ca să nu fii frământat ca un bivol de către ele" (Sirah 6,2-4). Ştii deja despre ce e vorba? Daca te uiţi la televizor după ora 20:00, poţi să fii sigur că vei vedea nişte ilustrări ale acestei sentinţe sugestive. Şi cu cât te uiţi mai târziu, cu atât mai des apar indivizi care sunt fremătaţi de pofte ca acei bivoli. Ei sunt - nu este greu de observat - "eroii" preferaţi ai regizorilor din zilele de astăzi (nu ai tuturor). Acest tip de erou nu este idealul meu. Vreau să-mi călăuzesc singur viaţa, şi nu să fiu stăpânit de nişte instincte oarbe. Nu, robia nu este scopul vieţii mele! Curăţia este o îndemnare de a controla aceste instincte. Păstrarea curăţiei este o afirmare a libertăţii.

Curăţia duce la o convieţuire fericită

Legăturile sexuale înainte de căsătorie îl subjugă pe om, iar în căsnicie nu? Din ce cauză oare?, ai putea să întrebi. Timpul dinaintea căsătoriei este o perioadă când învăţăm să fim curaţi, adică dobândim abilitatea de a stăpâni poftele noastre trupeşti, gândurile rele. Aceste lucruri trebuie învăţate (trebuie să o facă mai ales băiatul), aşa cum trebuie învăţate şi celelalte virtuţi, de exemplu, răbdarea, hărnicia, amabilitatea, blândeţea, generozitatea, să ne gândim la alţii cu grijă, şi aşa mai departe. Dacă cineva a învăţat să fie curat înainte de căsătorie, în căsnicie relaţiile sexuale vor exprima iubire, dăruire de sine, încredere, vor confirma legătura dintre soţi. Însă dacă cineva nu a învăţat acest lucru, relaţiile sexuale vor satisface doar poftele trupeşti, instinctele, sau de cele mai multe ori viciile, cu ajutorul trupului soţiei. Este un aspect prea puţin interesant, nu crezi? Nu trebuie să distrugi rapid sexualitatea ta prin aţâţare şi provocare. Trebuie să te îngrijeşti de ea prin înfrângerea poftelor trupeşti.

Chiar şi în căsnicie trebuie să munceşti pentru a păstra libertatea interioară, pentru ca să poţi iubi trupul soţiei, şi nu ca să-l pofteşti. În acest fel poţi să o pierzi. Perioada de abstinenţă, pe care o impun metodele naturale de planificare a familiei, ajută la păstrarea libertăţii.

Curăţia înainte de căsătorie pregăteşte pentru păstrarea fidelităţii conjugale

Pentru ca o căsnicie să fie reuşită, soţii trebuie să fie fideli. Este o regulă de bază, bineînţeles. Dar dacă cineva a învăţat să încalce aceste reguli (ale lui Dumnezeu) înainte de căsătorie, atunci este logic că va avea înclinaţia de a le încălca şi după căsătorie. Dacă îşi găseşte o justificare pentru legături sexuale înainte de căsătorie, atunci va găsi şi pentru trădare. Va spune, de exemplu, "A face sex este un lucru natural" sau "Noi ne iubim". Dacă cineva a învăţat să facă ce vrea înainte de căsătorie, va face la fel şi în căsnicie. Înainte de căsătorie a învăţat să fie egoist, la fel va fi şi în viaţa conjugală. Dacă înainte de căsătorie a fost subjugat, va fi şi după. Ceea ce fac astăzi, va creşte în ziua de mâine. Astăzi îmi clădesc viitorul. Dacă cineva crede că după căsătorie totul se va schimba ca sub atingerea unei baghete magice, este naiv, nu-i aşa?... Şi invers, fiecare ispită de desfrâu biruită înainte de căsătorie întăreşte abilitatea de a păstra fidelitatea conjugală.

Păstrez curăţia, pentru că vreau să le tratez cu respect pe fete

Învăţătura despre curăţie ne învaţă cum să le tratăm pe fete cu respect. Doar nu vei spune că un fan playboy le priveşte pe femei la fel ca un bărbat curat, cumpătat? Un fan playboy este un tip care se uită la femei ca un iepuraş la iepuroaică în perioada de împerechere... Ei bine, eu nu vreau să văd în femeie doar trupul său şi să mă excit cu acest trup. Nu vreau să mă gândesc tot timpul cum să o seduc pe una sau pe alta, iar după aceea să o conving să facă ce vreau eu. Nu vreau ca ţelul meu să fie să o aduc în pat şi să o folosesc până găsesc o altă "piesă de schimb". Pe mine mă interesează alt tip de relaţii cu fetele; vreau să admir frumuseţea lor, mai ales cea interioară, de care bărbatul are o nevoie deosebită; căldura lor, tandreţea, sensibilitatea, blândeţea, amabilitatea. Vreau să vorbesc cu ele într-un mod normal, să le împărtăşesc gândurile şi stările sufleteşti, fără ademeniri, fără intenţii ascunse, vreau pur şi simplu să le tratez ca pe nişte prietene. Acest fel de a privi la o femeie, adică o privire plină de iubire, trebuie învăţat. Această abilitate este direct proporţională cu abilitatea de a învinge în sine poftele trupeşti.

Păstrez curăţia pentru că vreau să-mi trăiesc viaţa din plin

Nu aş vrea să trăiesc fără să realizez nimic în viaţă, ci aş vrea să trag foloase din potenţialul de bine care mi-a fost dat, din ocazii, talente. Unii spun că a trăi din plin înseamnă a te preocupa de tot felul de aiureli: deviaţii, pornografie, "a face sex" în moduri neobişnuite, a te îmbăta, a lua narcotice, sau toate astea deodată... Nimic mai greşit! Acest mod de viaţă este contradictoriu trăirii vieţii din plin, este un mod de degradare a vieţii "din plin". Trebuie întrebaţi erotomanii, narcomanii, alcoolicii, dacă au reuşit să ajungă la idealul lor, dacă îşi trăiesc viaţa 100%. Să trăieşti din plin, dar în bine. Domnul Dumnezeu spune: "Cei, care păcătuiesc... sunt duşmanii vieţii lor" (Tobit 12,10). (Convingător!) Iar în altă parte: "S-au depărtat de Mine şi s-au dus după deşertăciune şi au devenit ei înşişi deşertăciune" (Ieremia 2,5). Prin păcat se devine deşertăciune... Eu nu vreau să devin deşertăciune! Vreau să cresc, dar fără Cristos nu voi creşte. El a venit în lume, pentru ca oamenii să aibă viaţă "şi să o aibă din belşug" (Ioan 10,10). Vlăstarul de viţă de vie sau creanga de copac tăiată de pe trunchi se uscă, devin lipsite de valoare. A trăi în păcat înseamnă a te usca, a-ţi pierde valoarea, iar în sfârşit a muri.

Fii atent ce scrie sf. Pavel către creştinii din Efes: "Voi eraţi morţi din cauza greşelilor şi a păcatelor voastre, în care umblaţi odinioară potrivit obiceiului lumii acesteia" (Efeseni 2,l). "Eraţi morţi" - ce vrea să spună? Cu siguranţă ai auzit de oameni care trăiesc numai biologic. Creierul lor a suferit un accident şi nu mai funcţionează. Psihologul ar spune: "Din punct de vedere psihic a murit. Trăieşte ca o legumă." Însă corpul mai trăieşte. Organele interioare mai funcţionează. Omul este format din trei sfere principale: biologică, psihică şi spirituală. Şi tocmai această sferă spirituală poate fi distrusă prin "greşeli şi păcate" - putem deveni morţi spiritual. Tocmai de aceea sf. Pavel le scrie prietenilor săi că erau morţi. Şi tot de aceea vorbeşte despre păcatul de moarte. Vezi, eu nu vreau să fiu mort spiritual... Sau folosind o altă comparaţie, nu vreau să trăiesc (din proprie iniţiativă, ceea ce este şi mai grav) la nivel spiritual ca un măgăruş, chiar dacă acest animal este foarte simpatic. Vreau să am viaţă "şi să o am din belşug" (Ioan 10,10).

Încă un citat foarte sugestiv din scrisoarea sf. Iacob: "Fiecare este ispitit de propria lui poftă care îl atrage şi îl seduce. Apoi pofta, odată încolţită, dă naştere păcatului, iar păcatul, odată săvârşit, provoacă moartea" (Iacob 1,15).

Păstrând curăţia, primim ceva de preţ

Acest capitol are legătură cu cel anterior. Sf. Francisc din Assisi, unul dintre sfinţii mei preferaţi, a compus cândva o rugăciune foarte frumoasă. Se adresează în ea către Dumnezeu cu următoarele cuvinte:

"Tu eşti mare Părinte Sfânt,
Rege al cerului şi al pământului...
Tu eşti binele, tot binele,
Binele cel mai de preţ,
Tu eşti iubire,
Tu eşti înţelepciune...
Tu eşti Cel care ne apără,
Tu eşti linişte,
Tu eşti bucurie şi veselie,
Tu eşti bogăţie şi bunăstare,
Tu eşti speranţa noastră,
Tu eşti fericirea noastră."

Cum aş putea să primesc bunurile de care vorbeşte sf. Francisc, dacă aş fi despărţit prin păcat de Dumnezeu - izvorul tuturor acestor bunuri? Este singurul izvor al binelui, al oricărui bine, nu-i aşa? Cum ar fi iubirea pe care o am în mine, dacă aş fi despărţit de Izvorul iubirii? Aş rămâne doar cu o caricatură a iubirii şi cu un dor de iubirea adevărată. Aş avea şansa de a primi înţelepciunea dacă aş fi departe de izvorul ei? Mi-ar rămâne atunci doar o inteligenţă rece, fără nici o valoare, şi ştiinţa pe care am adunat-o. Ce bucurie ar fi în mine? Sau poate ar rămâne doar un gol dureros şi aş căuta doar plăcere, pentru a nimici durerea. Dacă m-aş lepăda de Dumnezeu, unde aş fi în siguranţă? Având putere, poziţie socială? Având cunoştinţe, influenţă, avere? Unde aş căuta ajutor în necaz? În alcool, narcotice, sex? În ce aş avea speranţa? În psihoterapie, ideologie? Să mă lepăd de Cristos? Pentru ce? Să mă lepăd pentru o clipă de plăcere, pentru o promisiune de "iubire"? Perlele să le schimb pe nişte sclipituri fără valoare?

Păstrez curăţia, pentru că vreau să am adevărata bucurie, plăcere

Gândeşte-te că tocmai de aceea îmi păstrez curăţia. Dacă cineva are relaţii cu fetele bazate pe prietenie, şi nu pe sex, nu se uită nici la poze pornografice, nici la filme... şi atunci ce-i rămâne? Nimic? Crezi că nu mai sunt alte lucruri plăcute? De o sută de ori mai multe! La început o idee. Sunt diferite plăceri. Chiar şi cei care fură, care înşeală, care vând narcotice, etc., au plăcerile lor. Cu cât mai mare este portofelul care a fost furat, cu cât mai multe narcotice au fost vândute, cu atât mai mare este satisfacţia, ba chiar plăcerea. La fel este cu plăcerea sexuală. Plăcerile celui desfrânat sunt asemănătoare cu cele ale celui care înşeală. În afară de asta "multe sunt suferinţele păcătosului" (Psalmul 32,10).

Mai bun este un câştig cinstit. O bucurie adevărată o aduc banii pe care i-ai câştigat cinstit, nu-i aşa? O plăcere adevărată din relaţiile sexuale se poate avea doar în căsătorie. Când renunţi de bunăvoie la poftele trupeşti, vei primi altceva în schimb. Relaţiile curate cu fetele nu aduc plăcere? Şi încă ce fel de plăcere! Crezi că dacă faci bine nu vei avea parte de bucurie? Doar atunci când faci bine vei avea parte de o bucurie curată şi de lungă durată! Ascultă ce spune Psalmistul: "Cei drepţi se bucură şi se veselesc înaintea lui Dumnezeu şi se desfată de bucurie" (Psalmul 37, 11). "Tu Doamne ai dat veselie în inima mea mai mare decât veselia pentru rodul de grâu şi de vin" (Psalmul 4,8). Poţi avea aceste plăceri sau pe celelalte. Nu le poţi avea pe toate deodată. Ori una, ori alta. Eu aleg bucuria lui Dumnezeu, bucuria curată!

Dar fericirea? Ce este aceasta? În ce constă? Aş vrea să fiu fericit. Fericire înseamnă mult mai mult decât plăcere. Poţi avea multă plăcere dar nu trebuie neapărat să fii fericit. Păcatul aduce fericirea? Niciodată! Poate doar să o nimicească! "Necazul îi urmăreşte pe păcătoşi, iar fericirea este răsplata pentru cei drepţi" (Proverbe 13,21). "Va găsi fericirea cel care păzeşte poruncile. Cine are încredere în Domnul este fericit" (Proverbe 16,20). "Fericiţi cei fără prihană care umblă în legea Domnului. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-l caută cu toată inima lor" (Psalmul 119,1-2). Nu crezi?

Păstrez curăţia, pentru că în acest fel realizez civilizaţia iubirii

Uite, dacă toţi ar păstra curăţia înainte de căsătorie şi ceea ce depinde în mare măsură de ea, adică fidelitatea, cât de altfel ar fi fost lumea. Ar fi dispărut toate bolile care sunt transmise pe cale sexuală (unele dintre ele, nu doar SIDA, sunt mortale). În ultimul timp, nu doar că nu au dispărut, dar au mai apărut şi altele noi. Cel mai recent raport al Institutului Naţional despre Alergii şi Boli Infecţioase din America relatează că prezervativul nu protejează eficient împotriva bolilor menţionate mai sus. În unele cazuri îi protejează pe bărbaţi, dar nu şi pe femei. Protejează ineficient împotriva infectării cu HIV. Aceste informaţii vor fi ţinute în secret faţă de voi de către diferiţi "educatori sexuali ai tinerilor", de către revistele atee pentru tineri, care se ocupă de propagarea aşa numitei "iubiri libere", adică a desfrâului. Ei spun că nu vor ca "tinerilor să le fie frică de sex". Mincinoşii! Câţi tineri se vor îmbolnăvi grav, câţi vor muri infectaţi de SIDA şi de alte boli în urma acestei propagande şi a acestor minciuni?

Dacă toţi bărbaţii ar păstra curăţia, ar dispărea pornografia şi prostituţia. Câte dintre fetele noastre "lucrează" în diferite agenţii şi în afaceri pornografice? Multe dintre ele au ajuns acolo fără voia lor. Au fost momite de către cei care le-au promis că vor putea câştiga bani. Dacă încearcă să se împotrivească, sunt bătute, închise, violate, vândute ca o marfă dintr-o casă de prostituţie în alta. Câte dintre ele au dispărut fără urmă? Este cea mai rea sclavie. Este de necrezut că asemenea lucruri se întâmplă în secolul al XXI-lea şi încă în ţări civilizate. Dacă ţi-aş vorbi (cred că ştii deja) despre "turismul sexual", "pornografia minorilor", afacerile cu minori, ai vedea şi mai clar că poftele trupeşti nestăpânite, sau mai mult, stimulate, pot face din bărbat nu doar un animal, dar şi un demon. Dacă s-ar păstra curăţia înainte de căsătorie şi fidelitatea în căsnicie, adică dacă viaţa ar fi trăită potrivit poruncilor lui Dumnezeu, nu ar fi boli transmise pe cale sexuală, nu ar fi sclavi ai sexului, nu ar fi copii abuzaţi sexual, femei violate şi înşelate, trădări în căsnicie, mame şi taţi care trebuie să crească copiii singuri, căsătorii în grabă, pentru că deja se "aşteaptă un copil", o mulţime de avorturi, adică ucideri de copii care încă nu s-au născut. Nu ar fi, de asemenea, mulţimea de morţi din punct de vedere spiritual care sunt în zilele de astăzi peste tot.

Uite câtă durere, umilire şi moarte în jur. Nu crezi că pentru a evita toate acestea trebuie să-i convingem pe oameni să păstreze curăţia şi să-i învăţăm să o păstreze? Cu cât mai multe îndemnuri la aşa numita "iubire libertină" (care nu exprimă nici libertate nici iubire), cu cât mai mult se proclamă poftele trupeşti printr-o modă senzuală, prin nuditate, erotism, pornografie, cu atât mai multă durere? Logic! Bineînţeles! În acest fel se realizează "civilizaţia morţii", a violenţei, a umilirii. Aşadar păstrez curăţia, pentru a da bun exemplu altora. Tot ceea ce fac şi spun are o influenţă asupra celor ce sunt în jurul meu. Aş vrea să fiu pentru alţii un exemplu de împotrivire la propagarea "civilizaţiei morţii" - propagare diabolică. Vreau să realizez civilizaţia vieţii şi a iubirii. De aceea păstrez curăţia!

Păstrez curăţia, pentru că nu vreau să ratez veşnicia

Cel mai important lucru l-am păstrat la final. Domnul Isus spune: "Fericiţi cei cu inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5,8). Iar în altă parte a Sfintei Scripturi citim că nici desfrânaţii, nici adulterii, nici cei cu perversiuni sexuale, nici homosexualii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (1Corinteni 6,9). Mulţi încă se mai amăgesc! "Prinţul lumii acesteia", adică satana, cu ajutorul adepţilor săi, se străduieşte neîncetat ca toţi să creadă că desfrâul este ceva neînsemnat. Şi într-adevăr unii dintre cei care au fost botezaţi şi miruiţi încep să creadă nu în ceea ce ne învaţă Sf. Scriptură, ci în nişte reviste colorate. Nu cred în Dumnezeu, dar cred în ceea ce spun sexologii, unele vedete sau prietenii, cărora "li se pare că"... aşa şi pe dincolo. Din păcate, dacă cineva stăruie în necurăţie şi renunţă la luptă pentru a fi curat, se îndepărtează de împărăţia lui Dumnezeu. Atâta timp cât cineva luptă, nu poate să-şi rateze veşnicia, chiar dacă va fi învins. SIDA nu este cea mai gravă consecinţă a păcatului de necurăţie. SIDA este ceva neînsemnat în comparaţie cu iadul.

Ajunge pentru astăzi. Am scris destul de mult, dar multe aş mai vrea să vă spun. De exemplu, despre cum curăţia vă poate ajuta să alegeţi bine persoana cu care vreţi să vă petreceţi viaţa, cum poate să vă ajute să vă dezvoltaţi spiritual, dar şi emoţional şi intelectual, cum poate să vă ajute să evitaţi rănile emoţionale, cum poate să vă facă nişte oameni puternici cu un caracter statornic, cum poate să vă protejeze împotriva trivializării sexului şi degradării sensibilităţii voastre. Curăţia ne îmbogăţeşte în multe feluri. Necurăţia distruge. Pur şi simplu este mai rentabil - ca să spun aşa - să o păstrăm. Nu este un lucru uşor... Dar tot ceea ce are o valoare costă. Iar cu cât mai valoros, cu atât mai preţios, nu-i aşa?

La revedere - salut!

Preluat cu acordul revistei "Iubiţi-vă"