Revista "Familia creştină" - 04/2006

«Nu sunt Paşti fără ouă roşii!»

«Dar nici fără miel nu se poate!»

«Eu ştiu că sunt Paştile când îl aud pe părintele că strigă: Veniţi de luaţi lumină! iar noi toţi ne aprindem lumânările de la lumânarea lui.»

Alţii sunt poate mai mult cu gândul la cozonac sau alte bunătăţi ori la o ieşire la iarbă verde.

Din vitrinele cofetăriilor ne fac cu ochiul iepuraşi de zahăr sau de ciocolată, iar de pe tarabe ne zâmbesc felicitări cu aceiaşi iepuraşi simpatici ascunşi printre ouăle colorate!

Vorba că le aduce Iepuraşul, nu e doar pe la noi. În Anglia, în Germania, în Alsacia şi în Lorena copiilor li se spune povestea unui iepure mare, alb, care lasă ouăle de Paşti în iarbă; în schimb, celor din Austria, că ouăle le-ar aduce barza sau, pur şi simplu, găina, celor din Elveţia li se spune despre cuc, iar copiilor francezi povestea că ouăle de Paşti sunt dăruite de clopote!

Cucii care-şi exersează cântecul în pădurile de-abia înverzite, berzele care clămpăne vesel în cuiburile lor mari, iepuraşii care se zbenguie ghiduş prin iarbă sau mieii care, vorba cântecului, zburdă pe câmpii şi ne cheamă: hai să ne jucăm copii! sunt simpatice, vesele şi ne spun toate câte ceva despre bucuria noastră că a venit în sfârşit primăvara, că ne e dor să ieşim din case, să respirăm aerul proaspăt, să ne bucurăm de soare! Să fie Paştile doar o sărbătoare a primăverii?

Hai să ne gândim! Când luăm în mână un ou, nimic nu pare să spună că dincolo de suprafaţa lui netedă pulsează viaţa, dar când e vremea potrivită, puişorul dinăuntru sparge coaja şi iese la lumină! Pentru multe neamuri, şi între ele şi vechii evrei, oul era semnul vieţii.

O dată cu Învierea lui Cristos, creştinii văd în oul de Paşti mai mult. Când sparg oul şi spun Cristos a înviat! înseamnă amintirea ieşirii lui Isus din mormânt: El a biruit moartea, a trecut la viaţă, la viaţa care nu se va sfârşi niciodată! Este viaţa pe care ne-a câştigat-o şi nouă!

Dar mielul de Paşti? Evreilor din vechime, ca şi celor de astăzi, le aduce aminte de mielul care trebuia jertfit şi consumat înainte de ieşirea lor din robia egipteană. Sângele lui, cu care şi-au însemnat uşile, era acela care avea să-i apere de pedeapsa lui Dumnezeu, care s-a abătut asupra egiptenilor.

Pentru creştini, mielul este semnul lui Isus, Mielul lui Dumnezeu, Care prin Jertfa Sa pe cruce şi prin învierea Sa, îi scoate pe oameni din robia păcatului. Trupul Său s-a frânt şi Sângele Său s-a vărsat pentru noi şi pentru mulţi, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa veşnică.

Vedem la biserică o lumânare mare, aşezată lângă altar, care se aprinde în noaptea de Paşti şi rămâne aprinsă în timpul Sfintei Liturghii în fiecare duminică, până la sărbătoarea Înălţării. Este lumânarea de Paşti. Şi ea este un semn al lui Isus Cel Înviat, Care este lumina lumii întregi, a tuturor timpurilor, de la început şi până la sfârşit.

De aceea vedem pictate pe această lumânare specială prima literă din alfabetul grecesc, alfa, şi ultima, omega; de asemenea, Crucea Lui biruitoare, care arată că iubirea este mai tare ca moartea.

Lumina lui Cristos şi iubirea Lui fierbinte pentru noi o reprezintă şi focul pe care creştinii din unele regiuni îl aprind înainte de Paşti, se roagă şi veghează în jurul lui.

Tu, ca şi copil creştin, îi poţi ajuta pe toţi cei cărora vrei să le trimiţi o felicitare de Paşti să nu uite de înţelesul adânc al acestor semne ale sărbătorii Învierii Domnului.

În locul felicitărilor de cumpărat, de multe ori drăgălaşe, dar fără legătură cu Învierea, poţi desena, picta sau lipi chiar tu pe o foaie frumos colorată, cu un chenar decorativ imaginea ouălor roşii, a lumânării de Paşti, a focului aprins, a mielului... Iar ca text, poţi scrie unul dintre textele din Sfânta Scriptură de mai jos, după ce vei fi descoperit cu care semn al Paştilor se potrivesc.

Apoi, desigur, «Cristos a înviat!», adevăratul salut de Paşti.