Revista "Familia creştină" - 02/2006

În Legea Veche, Dumnezeu a poruncit ca o mamă să meargă la templu pentru purificare după naştere. În Noua Lege nu există o purificare ca în cea Veche (deoarece naşterea unui copil este ceva minunat şi plăcut lui Dumnezeu), dar există o "consacrare şi binecuvântare" specială. Această ceremonie are loc în biserică după ce mama este în stare să vină aici şi constă în rugăciuni ale Bisericii exprimând recunoştinţă şi bucurie.

Maria a mers la templu

În amintirea vizitei Mariei la templu, se obişnuieşte ca mama să vină la biserică după ce s-a născut copilul pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru naştere, şi pentru a primi o binecuvântare specială a Bisericii. Maria L-a adus la templu pe Acela care urma să fie bucuria lumii şi desfătarea Tatălui ceresc. Cu această ocazie, ea a adus la templu şi o pereche de turturele, ofranda celor săraci.

Maica Biserică îşi exprimă grija adresându-se mamei: "O, mamă creştină, Dumnezeu te-a binecuvântat cu un copil şi a schimbat durerea ta în bucurie. Acum poţi, cu copilul tău, să adori şi să aduci mulţumire Numelui preasfânt al Dumnezeului celui mare. Da, mulţumeşte-i lui Dumnezeu şi bucură-te în El. Adu-ţi aminte că bucuria ta va fi împlinită doar când copilul tău va creşte spre gloria lui Dumnezeu. Întipăreşte-ţi adânc în inima ta cuvintele înţelepciunii divine: 'Ai copii? Învaţă-i pe ei şi încovoaie din pruncie grumazul lor'. Învaţă-ţi copilul să rostească numele lui Isus, întipăreşte în inima lui începutul înţelepciunii, învaţă-l să aibă mare veneraţie faţă de Dumnezeu. Mustră şi instruieşte, pedepseşte dacă este necesar pentru ca copilul să evite pericolele păcatului. Din fragedă pruncie copilul trebuie să înveţe să îl iubească pe Dumnezeu cu toată inima sa, cu tot cugetul său, cu toată puterea sa, şi să îl iubească pe aproapele ca pe sine însuşi. Roagă-te lui Dumnezeu ca să îşi reverse harurile Sale asupra lui. Roagă-te ca să crească copilul în înţelepciune, vârstă şi har, în adevărată înţelepciune a inimii şi în iubire autentică faţă de Dumnezeu. Copilul să fie pentru tine o bucurie, mângâiere şi apărare. Acestea sunt binecuvântările pentru care ne rugăm, prin Cristos Domnul nostru, căruia să îi fie lauda şi mărirea în vecii vecilor."

Cât de curând posibil, mama trebuie să se încredinţeze pe sine şi copilul ei Bisericii, pentru a-l prezenta pe acesta Domnului, pentru a adora, a aduce mulţumire şi a cere binecuvântări şi haruri pentru ea însăşi şi pentru copilul ei. Ea trebuie să îl adore pe Dumnezeu, deoarece, cu ajutorul Lui, ea a fost indispensabilă pentru a da viaţă copilului. Ea trebuie să fie recunoscătoare, aşa cum trebuie să fim recunoscători fiecare dintre noi chiar şi pentru un pahar cu apă. În fond, copilul este cu adevărat un dar divin, de aici necesitatea recunoştinţei. Mai mult, oricât de mare ar fi iubirea ei maternă, rămâne totuşi o iubire limitată şi umană. Boala şi sărăcia pot să vină asupra familiei şi mama să nu poată face nimic în această privinţă. Creşterea copilului, vocaţia lui viitoare şi fericirea lui eternă stau în mâinile Domnului; mama trebuie să se roage lui Dumnezeu pentru a-i păzi copilul. Şi mai apoi este reparaţia. Oare pentru ce ar trebui o mamă să aducă reparaţie? Atunci când îşi purta copilul sub inimă a trebuit să fie atentă să nu îşi piardă cumpătul şi să îşi păstreze sufletul echilibrat şi paşnic pentru a nu dăuna copilului. A fost ea întotdeauna fidelă acestei obligaţii? Cine poate spune că este fără păcat? Acesta este motivul pentru care noi toţi trebuie să aducem reparaţie, şi mamele au această obligaţie într-un mod special.

Astfel mama trebuie să îşi reînnoiască hotărârea de a veghea asupra bunăstării spirituale şi trupeşti a copilului cu o grijă cu adevărat maternă. Nu va trece mult timp până când copilul va învăţa să rostească numele sfinte ale lui Isus şi Maria. Deoarece a venit la ea de la Dumnezeu, copilul trebuie să aparţină în întregime lui Dumnezeu. Această vizită la biserică poate fi o zi mare, începutul unei mari binecuvântări pentru mamă şi copil.

Pelerinaj la Dumnezeu

Există mame care, conduse de consideraţii umane, neglijează această primă vizită la biserică. Însă femeile care au o credinţă adevărată, care înţeleg măreţia credinţei, nu pot fi împiedicate să o facă. Ele însele au fost odată duse la biserică de către mamele lor. Copiii lor nu vor fi mai săraci după această vizită, ci mai bogaţi din punct de vedere spiritual.

Această vizită are o semnificaţie aparte. Îi aduce aminte mamei despre o mamă înţeleaptă, Maica Biserică, cel mai mare ajutor în educarea copilului. Este emoţionant atunci când preotul aşează stola asupra mamei şi o conduce la altar. Fie ca într-o zi, însoţită de copiii ei, ea să intre pe porţile raiului în sunetul orgii şi al cântului îngerilor. O regină a Angliei şi-a adus copilul la picioarele altarului, l-a aşezat pe treapta altarului, şi l-a consacrat lui Dumnezeu, în 1003. Acest copil a devenit mai apoi piosul rege Edward, care a murit în 1066.

În 1227, când Sf. Elizabeta a născut-o pe preaiubita ei fiică Gertrude, a cerut ca aceasta să fie botezată imediat. După ce şi-a revenit în puteri a făcut vizita la biserică. Îmbrăcată într-o rochie simplă de lână, şi-a dus copila în braţe, mergând desculţă pe drumul pietruit de la castel la biserica Sf. Ecaterina din Eisenach. Acolo a aşezat copila pe altar, oferind un miel şi o lumânare mare de ceară. Apoi s-a rugat: "Ţie, Doamne Isuse, şi ţie Preasfântă Maică, vă ofer acest scump şi minunat rod al pântecelui meu. Îţi dau înapoi, Doamne, cu inimă plină de fericire, ceea ce Tu mi-ai dat mie. Tu eşti Domn şi Dumnezeu, Domn al vieţii mamei şi copilului. Nu am decât o rugăminte: ia această copilă, scăldată în lacrimile mele, şi număr-o între slujitorii şi prietenii Tăi, şi binecuvânteaz-o". Rochia pe care a purtat-o cu această ocazie a dat-o săracilor.

Atunci când Maria, Maica Preasfântă, a făcut vizita ei la templu, s-a întâlnit cu bătrânul Simeon, care a spus: "Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel... iar ţie, o sabie îţi va străpunge sufletul". Cine poate spune care va fi viitorul unui prunc ce doarme liniştit atunci când mama lui îl aduce înapoi de la biserică la casa sa, sanctuarul familiei?

(Materialul de faţă reprezintă capitolul X din cartea "Mama". Pentru traducere s-a folosit ediţia în limba engleză din 1949. Joseph Mindszenty s-a născut în Ungaria în 1892, fiind creat Cardinal de Papa Pius al XII-lea în 1946. Venirea regimului comunist a însemnat suferinţă îndelungată pentru prelatul catolic, care în 1971, la cererea Papei Paul al VI-lea şi-a părăsit ţara natală, retrăgându-se în Austria. Aici a murit patru ani mai târziu, în 1975.)