Revista "Familia creştină" - 02/2006

SCRISORI DE(SPRE) DRAGOSTE - ÎN DIALOG CU ADOLESCENŢII

Idilă prin internet

M-am logodit prin internet cu o fată din Braşov. Eu sunt din Suceava. Părinţii îmi spun că, întrucât nu ne cunoaştem faţă la faţă, ar fi bine să rupem logodna şi chiar să încetăm această relaţie. Vi se pare corect?

Sandu, 17 ani

Dragă Sandule,

O cunoştinţă virtuală şi o logodnă virtuală nu promit prea mult pentru viitor. Nu cred ca relaţia voastră să funcţioneze şi să se dezvolte şi de aceea te sfătuiesc să nu-ţi iroseşti timpul cu ea.

Îţi bănuiesc deja un "De ce?" destul de indispus... Iată de ce: pentru o iubire profundă (şi intenţia de a trece chiar la stadiul de logodnă îmi spune despre tine că nu te mulţumeşti cu puţin, că-ţi doreşti relaţii adevărate şi durabile) e nevoie de mai multă cunoaştere reciprocă.

Ori, atât cât vă spuneţi voi unul altuia despre voi înşivă este doar o parte de adevăr. (De altfel, poţi fi sigur chiar şi numai pe atât? Poţi fi sigur măcar de fotografia pe care ţi-a trimis-o?)

Vechile căi bătătorite - să vorbeşti privindu-te în ochi, să te întâlneşti pe viu, în situaţii diferite, în medii diferite, timp mai îndelungat - îţi descoperă mult mai multe despre cea cu care s-a întâmplat "să te cunoşti" pe internet decât o imagine "virtuală" pentru "uz extern". În fond, ceea ce contează este numai realitatea!

Amintire din vacanţă

De Crăciun şi de Anul Nou am petrecut cu părinţii zece zile de vacanţă la un hotel de munte din Maramureş. Am cunoscut acolo pe un băiat de 26 de ani, foarte drăguţ (leit Tom Cruise!), angajat al hotelului. Privirile pe care le-am schimbat de când am intrat în hotel, până la conversaţiile de după masă în hol sau din timpul celor două dansuri din seara de Revelion mi-au arătat că ne plăcem unul pe altul. În ultima zi ne-am sărutat, iar el mi-a spus că mă va iubi întotdeauna, cu speranţa că ne vom revedea cândva.

Fetele pe care le-am cunoscut acolo în această vacanţă mă socoteau foarte norocoasă. Ele nici nu-şi pun problema că nu ar putea fi sincer... Dar, deşi îmi place mult, am o strângere de inimă şi nu ştiu dacă să-l mai caut la telefon sau nu; sunt şi mai încurcată pentru că nu îndrăznesc să le vorbesc părinţilor despre el.

Ce părere ai?

Măgduţa, 13 ani

Dragă Măgduţa,

Nu da prea mare importanţă sfaturilor acestor "prietene" noi, ci acordă mai multă încredere sentimentului tău de teamă, de stinghereală şi nesiguranţă, confirmat şi de reţinerea de a vorbi despre el cu părinţii, căci, într-un fel, e glasul conştiinţei. El îţi trage un semnal de alarmă şi îţi spune să cumpăneşti bine: ce bază poţi pune pe zâmbetele cuceritoare ale unui băiat cu mult mai mare decât tine, chiar dublul vârstei tale, care a întâlnit multe fete ca tine în fiecare sezon şi a înţeles de mult ce le impresionează. Deţine o experienţă de cuceritor de care cred că nu te îndoieşti.

Prietenele tale sunt nişte naive care cunosc la fel de puţine ca şi tine despre felul de a gândi a acestui tânăr, despre stilul lui de viaţă, despre planurile lui de viitor, dar ar fi flatate că un tânăr, nu un copilandru, le-ar acorda atenţie, făcându-le să se simtă mult mai importante. De aceea, sfaturile lor nu au cum să fie bune.

Sinceră să fiu, mie mi se pare mai curând unul care nu se dă înapoi să profite de naivitatea unor fete tinere. Ai vrea să te expui riscului de a dezvolta legătura cu el? Meriţi mai mult decât să fii un număr oarecare din colecţia lui de gâsculiţe!

Rupe relaţia înainte ca ea să înceapă cu adevărat! Acesta mi se pare cel mai sănătos lucru!

Prietenie sau iubire?

Am 15 ani şi am o problemă. În această iarnă am fost într-o tabără de schi cu grupul de adolescenţi de la parohie. Una dintre fete, de care îmi plăcea şi înainte, dar fără să i-o arăt, mi-a dat unele semne de interes, apoi a devenit tot mai drăguţă cu mine, pentru ca apoi să fie iarăşi distantă, ca faţă de un străin.

Într-o seară, pe când ea dansa în hol cu băiatul de care îi plăcea înainte, eu am ieşit la aer. Nu mică mi-a fost mirarea când, la scurtă vreme, a venit şi ea afară. Ba mai mult, mi-a cerut iertare că m-a făcut să sufăr, s-a apropiat de mine şi m-a sărutat. Am fost foarte emoţionat şi abia aşteptam să ne revedem a doua zi! Dar din nefericire, când ne-am reîntâlnit, mi-a spus că nu e pregătită pentru o relaţie serioasă. Deşi am încercat să mă stăpânesc, mi s-au umplut ochii de lacrimi.

Apoi ne-am promis să fim prieteni buni pe mai departe. Eu însă aş da orice să fie o prietenie ca între un băiat şi o fată! Ce pot face?

Ovidiu

Dragă Ovidiu,

E firesc să fii atras de o fată drăguţă, pe care ai cunoscut-o într-un mediu bun, unde există mai multă siguranţă pentru dezvoltarea unei prietenii ulterioare frumoase, decât la o discotecă oarecare. De asemenea, e firesc să fi fost foarte emoţionat atunci când ea şi-a manifestat simpatia faţă de tine, ba chiar s-a apropiat şi te-a sărutat. Numai o persoană neserioasă, lipsită de gingăşie sufletească ar putea socoti aceste gesturi drept lipsite de semnificaţie. Dar cu toate acestea, nu trebuie să-ţi faci prea multe iluzii.

Iată de ce: tocmai fata despre care vorbeşti a admis că nu este încă pregătită pentru o relaţie serioasă şi că ar vrea să fiţi prieteni buni; cu alte cuvinte, se vede făcând multe lucruri frumoase în grupul de adolescenţi din parohie din care faci parte şi tu, mergând în excursii, făcând sport, activităţi culturale, angajându-vă în activităţi de ajutorare... E greu de înghiţit schimbarea de la o zi la alta (care poate fi şi o lipsă de constanţă, nu doar o nesiguranţă a vârstei) şi sunt sigură că va mai trece o vreme până să nu te mai doară inima când o vei vedea. Totuşi, cred că are stofă bună, fiindcă o neserioasă nu se obosea să-ţi spună cum stau lucrurile şi s-ar fi mulţumit să te joace pe degete, din pură distracţie sau cochetărie. Nu spun că semnele de apropiere din partea ei nu au avut şi ele o doză de cochetărie, fiind probabil motivate de atenţia pe care a observat că i-o acorzi şi nu mai mult. Dar onestitatea trebuie preţuită.

Te sfătuiesc să nu-i cauţi neapărat prezenţa atunci când vă întâlniţi în grup şi să nu insişti pentru noi explicaţii sau lamentări, fiindcă nu-i vor schimba gândurile. Lasă lucrurile să curgă de la sine şi vei vedea că într-un grup de calitate înfloresc însuşiri care formează caracterul şi se clădesc prietenii durabile. Toate acestea sunt pregătiri şi pentru o prietenie aparte, foarte frumoasă, care te aşteaptă, undeva în planul lui Dumnezeu pentru tine. Fii încrezător şi lucrează la caracterul tău!

Nebună după Daniel Radcliffe

Am 12 ani şi urmez un curs intensiv de limba engleză. Prietenele mele mă iau în râs pentru că ştiu că urmăresc să mă perfecţionez în această limbă pentru putea intra mai uşor în legătură cu Daniel Radcliffe. Visul meu este să ne căsătorim.

Sper că nu vei râde şi tu!

Andreea

Dragă Andreea,

Învăţarea limbii engleze îţi va fi de mare, mare folos pe tot parcursul vieţii şi te felicit că nu-ţi pierzi vremea. Sper să le dai un exemplu bun şi prietenelor tale. Când te vor vedea la câte cărţi şi reviste ai acces, cum înţelegi filmele fără să citeşti traducerea, vor râde mai puţin.

Pe atunci cred că vei fi descoperit singură că poţi aprecia un actor şi fără să-ţi pierzi capul şi să visezi la o relaţie care are foarte puţine şanse de realizare din cauza distanţei, a stilului său de viaţă şi a altor aspecte ale existenţei sale despre care nu ştii nimic; căci noi cunoaştem doar rol după rol, personaj după personaj, şi nu adevărata persoană.

Ştiu că un actor talentat creează spectatorului iluzia că îl priveşte în ochi, că i se adresează numai lui. Mi s-a întâmplat şi mie să salut într-o gară pe un actor pe care îl socoteam un adevărat prieten datorită rolurilor lui frumoase. Dar când a alunecat cu privirea pe lângă mine, mi-am dat seama de amăgirea cinematografului care ne păcăleşte că nu doar noi privim, ci suntem şi noi priviţi la rândul nostru de actori.

Dacă vei reuşi să te scuturi de acest vis şi la vremea potrivită îţi vei întoarce ochii spre băieţii în carne şi oase din jurul tău, s-ar putea să ai o surpriză plăcută!

Timi

Nu e un diminutiv, ci prescurtarea cuvântului Timida, care cred că este cel mai potrivit nume pentru prietena mea Rica, de 17 ani. Până acum un an nu a avut nici un prieten, mai bine zis, nu şi-a lăsat inima să bată pentru nimeni. Anul trecut s-a îndrăgostit de un coleg de clasă şi, spre surprinderea mea, chiar ea şi-a deschis sufletul şi i-a spus că-i place de el. Dar reacţia lui nu a fost de loc binevoitoare. A râs şi i-a întors spatele. Biata Rica suferă enorm şi mă tem ca nu cumva să se închidă definitiv în sine. Cum mă sfătuieşti s-o ajut?

Adi

Dragă Adi,

Mă bucur să văd că îi eşti devotată prietenei tale. Dacă o vei susţine cu înţelepciune, va ieşi uşor din această suferinţă şi va putea merge mai departe, căci nu au intrat zilele în sac şi ce-i al ei, e pus de-o parte, vorba veche.

Totuşi, mare atenţie! Nu cumva această timiditate să acţioneze ca un capac deasupra unei oale sub presiune, care ameninţă cu explozia când te aştepţi mai puţin. Destăinuirea pe care i-a făcut-o colegului vostru e o astfel de mică explozie (căci totuşi trebuie lăsată băieţilor iniţiativa...).

Ajut-o să fie pusă în situaţia de a da ce are ea mai bun, la ce se pricepe mai bine, ca să prindă încredere în sine. Facerea de bine, împărtăşirea darurilor primite de la Dumnezeu, care sunt atât de speciale la fiecare, o vor ajuta să aibă stimă faţă de ea însăşi, să devină conştientă că are un rol al ei şi numai al ei, că are ce oferi multora. Atunci nu va acţiona strident, ci doar firesc, când îi va ieşi în cale cel sortit. Spune-i că deja Dumnezeu i-l pregăteşte!

* * *

SCRISORI DE(SPRE) DRAGOSTE - ÎN DIALOG CU TINERII

Cu cine e mai bine să-mi încep viaţa sexuală?

Ce părere ai, e de preferat să-ţi începi viaţa sexuală cu un băiat experimentat în acest domeniu sau cu unul virgin?

Melania, 16 ani

Melania dragă,

În întrebarea ta sunt ridicate mai multe teme decât această alegere.

Prima pe care o descopăr este faptul că până acum ai socotit de bine să te reţii de la acest tip de relaţie; a doua, că resimţi o mare presiune dinafară să faci cum fac mulţi din jur, adică să treci la intimitatea maximă cu băieţii cu care până acum doar mergeai la film, la plimbare, la dans sau te vedeai la şcoală. Vrei poate să nu faci notă aparte şi să fii pusă în categoria copilelor sau aceea a fetelor cu idei depăşite de mentalitatea emancipată a celorlalte. Sau ai auzit teoria potrivit căreia experienţele sexuale te ajută să te maturizezi, să te pregăteşti pentru viaţă? Sau pur şi simplu te simţi atrasă de plăcerea din care par să guste atâtea şi atâtea dintre personajele de film sau de videoclipuri? Sau toate la un loc?

O a treia temă este că marchezi o distincţie foarte importantă între cele două categorii de persoane, între virginitate şi pierderea ei, dar şi îndoiala dacă nu cumva păstrarea virginităţii ar fi o pierdere.

Cel mai serios lucru de care te rog să ţii cont este că nu te referi la o persoană anume, ci la două categorii generale dintre care una ar putea fi mai indicată decât cealaltă pentru atingerea unui anumit deziderat al tău; pe scurt, oare care mi-ar fi mai plăcut şi mai de folos, un băiat experimentat sau un băiat virgin?

Draga mea, dacă laşi să te conducă egoismul, s-ar putea să obţii unele satisfacţii genitale, chiar intense, dar curând de tot acestea se vor risipi. De ce? Fiindcă noi nu suntem făcuţi pentru atât de puţin, doar pentru a-i folosi pe ceilalţi spre propria satisfacţie. Pretenţia de a primi anumite servicii, supunerea celuilalt, tratarea lui nu ca pe o persoană, ci drept un obiect sau instrument sunt jalnice şi nedemne.

Nevoile noastre fundamentale ca oameni sunt să iubim şi să fim iubiţi. Ori iubirea se opune cu totul utilizării unei persoane. Cel care iubeşte este generos, altruist, gata de sacrificiu pentru binele celui iubit. Acesta, dacă iubeşte la fel, răspunde cu aceeaşi dăruire şi nu doar primeşte. Dintr-o asemenea iubire se naşte fericirea.

Cred că pentru a fi fericită merită să aştepţi până îl vei întâlni pe acela pe care îl vei dori să fie singurul, căruia să i te dăruieşti total şi pentru totdeauna, pentru a-l face fericit. Ai plânge amar să îl descoperi atunci când va veni vremea şi să nu-i poţi oferi în locul fiinţei tale întregi decât o biată cârpă de care s-au folosit mulţi să se şteargă pe picioare.

Experienţa sexuală câştigată de-a lungul anilor de doi soţi care se iubesc este profundă şi bogată şi nu are cum să fie egalată de relaţiile întâmplătoare, aflate sub semnul provizoratului, cu persoane cu care nu ai fi dispusă să trăieşti până la moarte. De ce? Pentru că viaţa sexuală nu poate fi ruptă de întreg complexul de aspecte ale vieţii. Inteligenţa, blândeţea, căldura, intensitatea vieţii spirituale, umorul, creativitatea, fineţea, stăpânirea de sine, câte şi mai câte, clădesc de-a lungul timpului acea armonie care se va regăsi şi în plan intim. Să nu te îndoieşti de aceasta.

Iată de ce închei urându-ţi să ţinteşti sus, să nu-ţi doreşti decât iubirea adevărată! Altceva nu merită.

O adevărată febră a Zilei Îndrăgostiţilor!

Prietenul meu Bogdan îmi spune că data de 14 februarie va fi momentul să-i arăt dacă ţin cu adevărat la el, ceea ce pentru el înseamnă dacă accept să avem relaţii sexuale.

Toţi colegii noştri parcă au intrat în febra Zilei Îndrăgostiţilor şi a devenit parcă o "obligaţie să faci dragoste" ca şi ceilalţi. Chiar şi prietena mea cea mai bună are de gând să încerce "căsătoria pentru o zi" cu prietenul ei. Eu nu sunt de loc sigură că face bine.

În ceea ce mă priveşte, nu-mi place să-mi impună alţii stilul lor superficial de a-şi trăi iubirea, nici chiar Bogdan, la care ţin sincer. Nu-mi place nici să-mi dea de înţeles că, fără relaţii sexuale, legătura dintre noi s-ar stinge.

Prietena mea chiar îmi aduce aminte câte cadouri am primit de la Bogdan şi că s-ar cuveni să-i "ofer şi eu ceea ce-şi doreşte." Asta chiar mi se pare culmea degradării într-o relaţie, dar totuşi mă simt oarecum stânjenită! Nu e uşor să mergi împotriva curentului!

Lia, 19 ani

Dragă Lia, fată curajoasă!

Vezi şi tu că sunt iubiri şi iubiri... Pentru tine, e un lucru serios. Tu crezi cu tărie că iubirea adevărată nu se lasă dominată de pornirile egoiste, că este capabilă de sacrificii pentru binele real al celuilalt.

Şi aici Bogdan ar putea spune: "Da, aştept ca Lia să renunţe la părerile ei ca să-mi facă mie plăcere." Dar acesta nu ar fi binele lui real. El ar rămâne cu convingerea că iubirea e cel mult sentimentul de îndrăgostire sau pasiunea, iar iubirea pe care o aşteaptă de la tine ar însemna consimţirea ta să fii folosită. Dar de la o vreme nu i-ar fi de ajuns, fiindcă omul interior îşi cere şi el drepturile, pretinde o relaţie profundă, spirituală.

Apoi, relaţiile sexuale în afara unei angajări pe viaţă, exclusive şi totale, în căsătorie, îi expun pe cei doi unor riscuri fizice, psihologice şi sociale mari. Cine iubeşte nu-l supune pe cel iubit nici unui risc.

Poate Bogdan nu a avut până acum ocazia să-şi pună aşa problema şi s-a lăsat dus de curentul general. Vorbeşte deschis despre aceste lucruri, acum e momentul!

Pe de altă parte, ideea prietenei tale de a încerca o "căsătorie de o zi", oricât te scandalizează, merită discutată serios. Uite de ce: deşi e vorba de un joc, iar căsătoria este chiar opusul unui joc, adică este un angajament responsabil, numele jocului vorbeşte despre o nevoie nemărturisită, poate inconştientă, de a intra, fie şi numai cu numele, în onorabilitate, în rânduială, în normalitate. Dar mai mult, cred că e semnul că şi-ar dori ceva mai profund, mai spiritual, dar s-a obişnuit să se mulţumească cu puţin şi nu face efortul să pornească în căutarea acelui ceva.

Poate că aceste discuţii sunt ultimul lucru la care s-ar aştepta Bogdan şi prietena ta de Ziua îndrăgostiţilor, dar s-ar putea ca ele să fie un cadou pentru ei (şi pentru tine) din partea adevăratului Sfânt Valentin, apărător al iubirii curate. Curaj!