Revista "Familia creştină" - 01/2006

Creştinii sunt cei care fac ca Hollywood-ul să fie profitabil. Aceasta este afirmaţia Barbarei Nicolosi, directoarea unui program creştin pentru scenariştii şi producătorii de film de la Hollywood, într-un recent interviu acordat publicaţiei online Godspy. "Un proiect creştin a salvat box office-ul mondial din 2001 până în 2003: este vorba de trilogia lui Tolkien, Stăpânul Inelelor. Un alt proiect creştin, Patima lui Cristos, a salvat cinematografele în 2004. Iar la sfârşit de 2005 tot o temă creştină a salvat industria cinematografică, fiind vorba acum de Şifonierul, leul şi vrăjitoarea lui C.S. Lewis."

Acesta este filmul lansat la 9 decembrie (în România la 6 ianuarie), realizat după romanul pentru copii al cunoscutului apologet creştin C.S. Lewis, autorul anglican din secolul XX care a atras foarte mulţi oameni la Biserica Catolică, fără ca el să i se alăture oficial vreodată. Nicolosi are dreptate în ceea ce spune, dar nu spune totul: audienţa creştină a fost mereu profitabilă pentru Hollywood. Dacă privim la topul filmelor după veniturile aduse de-a lungul anilor, trei din primele zece au teme catolice: Sunetul muzicii, Cele zece porunci şi Exorcistul. Apoi jumătate din cele zece filme sunt filme de familie.

Dacă privim acelaşi top al veniturilor, dar primele 100 de filme, surprizele continuă. Ben Hur se află mult înaintea unor filme precum Întoarcerea lui Jedi sau Jurassic Park. Clopotele bisericii St. Mary îl bat pe Omul păianjen 2. Iar veniturile încasate de filmul Patima lui Cristos depăşesc succese legendare precum Star Wars III: Răzbunarea Sith sau Harry Potter. La aşa recorduri la încasări, catolicii se pot întreba: "De ce Hollywood-ul nu face mai multe filme pentru noi?" Mai de folos însă ne-ar fi să ne întrebăm: "De ce catolicii nu fac mai multe filme pentru Hollywood?"

La urma urmelor, comunicarea lui Dumnezeu prin artă este o specialitate catolică. Mai mult decât alţi creştini, catolicii apreciază valoarea sunetelor şi a imaginilor pentru a învăţa lecţii spirituale. Biserica se foloseşte de imagini, de istorisiri şi de diverse gesturi pentru a vorbi despre realităţi spirituale. La fel fac şi artiştii. Nu ne miră astfel că în epoca de aur a Hollywood-ului, producători catolici precum John Ford, Frank Capra, Fred Zinnemann şi alţii au dominat noua formă de artă. Ce s-a întâmplat apoi? Mai sunt catolici, dar dizidenţi. Unii s-au întors puternic împotriva Bisericii, cu nervi şi critică acidă. De multe ori spectatorii creştini au fost izolaţi pe o mică insulă în cultura hollywood-iană. Probabil rolul cel mai mare în scăderea influenţei catolice asupra Hollywood-ului vine însă din păcatul omisiunii.

Pentru ca un artist catolic să aibă o carieră artistică fundamentată pe o viziune sacramentală a lumii, ai nevoie în primul rând de catolici care să ştie bine ce sunt sacramentele. Filmele proaste pot să fie deci semnul unui eşec al Bisericii în catehizarea catolicilor. Dar poate acea perioadă este istorie acum. Pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea a produs o modificare seismică în Biserică. Evident, un seism nu este tot una cu un cutremur - este doar o modificare în străfundurile pământului care produce inevitabil schimbări, dar vizibile mai târziu. Atenţia acordată tineretului de Papa Ioan Paul al II-lea a provocat cu siguranţă o schimbare în direcţia Bisericii. Dizidenţii de ieri sunt acum fără energie, iar cateheţii de ieri prea ruşinaţi să le vorbească despre credinţă tinerilor sunt înlocuiţi pe zi ce trece de veterani ai Zilelor Mondiale ale Tineretului.

Pe măsură ce tinerii sunt tot mai catehizaţi, nu numai se schimbă după societate ci şi schimbă societatea. Copiii noştri îl întâlnesc pe susţinătorul Adoraţiei Euharistice, J.R.R. Tolkien, deoarece ocupă locuri fruntaşe în box office. Iar când aud de Mel Gibson se gândesc la Isus Cristos şi la Patima Sa, nu la Mad Max sau la Armă mortală. Pentru copii, senzaţia acestei ierni este alegoria despre Cristos sub chipul leului lui Lewis. Schimbările din cateheză şi cultură sunt mici, dar se adaugă. Şi dacă numărul catolicilor care îşi cunosc credinţa şi şi-o văd confirmată de cultură creşte treptat, într-o bună zi va atinge masa critică şi va cunoaşte o creştere exponenţială. Vom avea surpriza să vedem că schimbările seismice iniţiate de Papa Ioan Paul al II-lea vor muta munţi.

Astăzi creştinii salvează Hollywood-ul în box office. Mâine cinematografele ar putea deveni încă un loc în care creştinii salvează cultura.