Revista "Familia creștină" - 02/2005 

DESPRE STAȚIILE ÎN DRUMUL SPRE SEX
Radu Capan

Rețete de varăCuprinsDespre memorie și poezie cu Ana Blandiana și Romulus Rusan

 

Inițial aș fi dorit să îi spun acestui articol "Lungul drum spre relațiile sexuale"... dar mi-am dat seama că ar fi fost un titlu care ar fi smuls zâmbete: astăzi drumul spre pat (sau toaleta școlii, bancheta din spate a mașinii...) numai lung nu este. Cream și CRBL atestă aceasta într-un recent hit de-al lor, în al cărui refren se spune: "Băieții vor așa, deodată, / Părem o pradă prea ușoară, / Fetelor, nu cedați din prima seară". Dar nu numai băieții se grăbesc, "așa, deodată". Într-un alt hit, al fetelor de la Trident - le știți cu siguranță, cel puțin după croiul blugilor -, acestea le spun băieților: "Ai să te îndrăgostești / După o noapte de iubire". Am rămas confuz după ce am auzit prima oară piesa: mai nou te culci cu cineva și apoi te îndrăgostești de acea persoană? Hmmm... Am putea face lungi analize pe marginea versurilor hiturilor pe care le auzim de zeci de ori pe zi: multe nu spun nimic, dar unele oglindesc cu fidelitate mentalitatea de astăzi. Prefer să revin însă la drumul despre care am vorbit la început, pentru a sublinia că el este necesar să fie lung. Pe acest parcurs există o serie de "stații", în care trebuie să te oprești și să stai o vreme, stații a căror ignorare la modă astăzi este cauza unor serioase probleme. Așa cum drumul spre facultate începe cu clasa I și trece prin clasele a II-a, a III-a, ș.a.m.d., la fel și drumul spre unirea conjugală presupune o succesiune.

 

Doisprezece pași, patru stadii

Acum câteva decenii, Desmond Morris publica lucrarea "Intimate behavior", în care oferea perspectiva sa asupra intimității umane. În acea lucrare, el a descris procesul gradual de dezvoltare a relației dintre un bărbat și o femeie, un proces constând din 12 pași și 4 stadii. Merită amintit faptul că Morris își formulează concluziile după studierea a peste 500 de culturi, cei 12 pași fiind regăsiți în peste 80% din cazurile analizate.

Primul stadiu este cel "Fără atingeri". În pasul 1 are loc contactul ochi către trup, când el de exemplu o descoperă pe ea într-o mulțime, și o măsoară cu privirea. Este etapa acumulării unor informații de bază: vârstă, înălțime, fizionomie, ș.a. În acest pas se stabilește dacă persoana prezintă interes sau nu. Dacă da, se trece la pasul 2, în care se caută contactul ochi către ochi. Acum se caută privirea persoanei, iar când are loc contactul, bătăile inimii se accelerează și poate apărea îmbujorarea. Dacă răspunsul din ochi al celuilalt nu este afirmativ, relația poate muri în acest punct. Dacă însă privirea celuilalt indică interes, acest contact se va repeta, adăugându-se noi elemente: un zâmbet, un tras cu ochiul... Oricum, acest contact este de scurtă durată. Dacă pasul 2 a înregistrat succes, se poate trece la al 3-lea, voce către voce. Între cei doi are loc un prim dialog în care se prezintă. Acest pas poate continua luni întregi, cei doi discutând despre o varietate de subiecte, multe de suprafață, dar și unele despre propria persoană, despre hobby-uri, gusturi, proiecte de viitor, speranțe... Specialiștii recomandă un minim de o mie de ore de astfel de discuții, de acumulare de informații despre celălalt, de experiență de dialog.

Al doilea stadiu este cel al "Primelor atingeri". Pasul 4 este de regulă mersul de mână, o atingere nevinovată și fără conotație sexuală. El este precedat de atingeri "întâmplătoare" ale mâinilor, urmate de alegerea voluntară a împreunării mâinilor, a strângerii pumnilor ei în căușul palmelor lui. Mersul de mână dă mărturie că nu mai sunt persoane singure, ci au pe cineva. Următorul pas, al 5-lea, este brațul după umeri, un gest care denotă mai multă intimitate, dar tot non-sexuală. Contactul vizual este tot redus, dar contactul fizic crește. Ajungerea în acest pas dă speranțe că relația conduce undeva, are viitor. Pasul 6 duce mâna pe talie, un gest care, când este făcut de amândoi, creează parcă un trunchi comun din cele două trupuri. Ochii privesc înainte, parcă preocupați de pietrele de pe jos, în timp ce trupurile stau lipite, absorbite de dialogul care devine tot mai veritabil, ajungându-se la confesiuni, la deschideri ale sufletului. Specialiștii spun că acesta este punctul în care trebuie luată o hotărâre serioasă - desigur, nu finală - despre viitorul relației. Până în acest punct relația se poate desface fără mari traume.

Cel de-al treilea stadiu este cel al "Contactului intim". În pasul 7 cei doi nu mai stau umăr lângă umăr, ci față în față. În această etapă apar îmbrățișările, săruturile pe buze. Este pasul începând cu care comunicarea verbală se reduce. Cei doi se privesc mai mult timp ochi în ochi, studiindu-se, citindu-se. Săruturile și îmbrățișările pornesc motorul dorinței sexuale, iar cei doi trebuie să dea dovadă de stăpânire. Pasul 8, mâna pe cap, denotă un gest deosebit de tandru, pe care nu îl permitem oricui. Pasul 9, mâna pe trup, aduce primele explorări pe brațe, picioare, gât, talie. Contactul fizic poate desigur întări relația dintre cei doi, atâta timp cât rămâne o exprimare a tandreței, și nu un răspuns la hormoni. Relația se află într-un punct de echilibru instabil, în care se poate aluneca foarte ușor spre cel de-al patrulea stadiu.

Acesta este numit generic "Un singur trup". Pașii identificați de Desmond Morris sunt: 10. gura pe sân; 11. mâna pe organe genitale; 12. contactul sexual direct. Aceștia sunt pași deosebit de frumoși, de expresivi, de ziditori ai relației... dacă sunt în cadrul căsătoriei. Din păcate adesea se sare foarte rapid la acest stadiu, o grabă nocivă pentru parteneri și pentru relația lor.

 

Graba strică treaba

Într-o societate care pune accentul pe viteză, răbdarea este o virtute tot mai rară. Și totuși, cum ar fi dacă brutarul nu ar lăsa pâinea să se coacă bine, atât timp cât este nevoie? Și dacă în cazul brutarului vorbim de un aluat irosit sau de bani pierduți pe un produs de calitate inferioară, în cazul relației dintre două persoane vorbim despre vieți... Răbdarea în construirea relației este un factor determinant pentru calitatea și temeinicia ei. Nu poți avea pâine bine coaptă în cinci minute, nici relație pe viață în câteva săptămâni sau luni.

Morris vorbește în lucrarea sa despre consecințele negative ale parcurgerii în grabă sau săririi unor pași. Astăzi tot mai mulți tineri decolează într-o relație cu pătimașe săruturi și strângeri în brațe fără a avea la bord nici măcar o zecime din timpul obligatoriu de investit în comunicarea verbală. Motorul sexual este pornit adesea odată cu primii pași ai relației, și este menținut așa după puteri. Dacă primilor șase pași nu li se acordă timp suficient, legătura dintre cei doi va fi inevitabil slabă. Gradul de pasiune din relație nu are nici o legătură cu stabilitatea ei. Doi tineri care trec rapid la mângâieri senzuale, la explorarea trupurilor, vor rămâne cu deficitul de comunicare, ce va fi resimțit mai rapid sau mai târziu. Cursa în care au pornit are toate șansele să se termine rapid și, mai grav, prost, cu răni pentru amândoi.

A doua observație a lui Morris atrage atenția asupra faptului că atunci când un cuplu se desparte, tendința fiecăruia dintre cei doi este să accelereze itinerarul celor 12 pași cu viitorul partener. Dacă el a ajuns de exemplu în relația anterioară la sărutul pe buze, va căuta să aducă noua relație cât mai rapid în acest punct, fără a mai aștepta trecerea naturală prin "stațiile" anterioare. Iar dacă ea pornește de la pasul 1, se va simți inevitabil trasă cu o viteză pe care nu o dorește. Desigur, cele mai triste cazuri apar când partenerii au ajuns în stadiul al patrulea, al relațiilor sexuale, după care s-au despărțit. În acest caz, fiecare, odată angajat într-o nouă relație, nu se va simți iubit decât dacă partenerul se manifestă prin gesturile stadiului patru. Fără să mai aibă răbdarea angajării din nou pe drumul lung spre unirea intimă, partenerii cu "experiență" vor căuta să împingă relația rapid spre punctul maxim, găsind plictisitoare discuțiile lungi, plimbările prin parc, gesturile delicate, romantice.

* * *

Îmi amintesc că atunci când am cunoscut-o pe cea care acum îmi este soție, eram amândoi implicați în niște proiecte în Biserică. Ne întâlneam foarte des, și discutam ore în șir. După ce relația noastră a devenit una de prietenie serioasă, discuțiile au continuat, nu de puține ori spre exasperarea părinților noștri, care exclamau: "Nu știu ce aveți atâta de povestit!" Mai apoi ne-am logodit, și am rămas așa pentru mai bine de un an. "Logodnă lungă, moarte sigură!", ne-au spus unii și alții. Nu a fost așa. Investiția în acei ani o simțim astăzi ca un valoros capital aflat la baza căsniciei noastre. Desigur, nu a fost ușor. Să aștepți, să ai răbdare, nu este deloc ușor, mai ales în contextul presiunilor la care ești expus în societatea de astăzi. Dar merită!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire