Revista "Familia creştină" - 01/2005

Acum câţiva ani circula la televizor un videoclip al unei formaţii din spaţiul muzicii hip-hop, care spunea ceva de genul "unu şi cu unu face doi / unu şi cu una fac întotdeauna sex". Această piesă, de o calitate îndoielnică, este însă întrucâtva emblematică la capitolul versuri pentru mentalitatea unor tineri: ce pot face un el şi o ea, decât să aibă relaţii sexuale!? Atâta timp cât aceste relaţii au loc în afara spaţiului căsătoriei, ele sunt condamnate ferm de Biserică - este un lucru bine ştiut, dar şi ignorat de mulţi. Şi dacă o argumentaţie împotriva relaţiilor sexuale înainte de căsătorie bazată pe Magisteriul Bisericii îi "lasă rece" pe majoritatea tinerilor, vă propunem în cele ce urmează să trecem pe scurt în revistă câteva probleme pe care le ridică începerea prematură a vieţii sexuale, folosind observaţii din spaţiul studiilor psihologice, sociologice şi nu numai.

Înainte de a ne întreba cât, pardon, ce fac unu şi cu una, să vedem însă dacă între cele două "părţi" putem pune un egal. Feministele vor spune un "da" categoric. Noi însă vom spune un "da" nuanţat. Adică? Desigur, bărbaţii şi femeile sunt egali în drepturi, precum şi în alte privinţe; din păcate însă în secolul trecut egalitatea a fost dusă prea departe, până la identitate. Scoţând din ecuaţie trupul, unii au ajuns la concluzia că bărbatul şi femeia sunt identici. Diferenţele dintre ei ar fi doar de ordin anatomic, de suprafaţă, adică diferenţe superficiale; în interior însă, spun aceştia, bărbatul şi femeia sunt perfect identici. Pe cât de abstractă pare afirmaţia, pe atât de practice şi triste sunt consecinţele ei. În realitate bărbatul şi femeia sunt foarte diferiţi, fără ca aceasta să implice vreo superioritate a unuia asupra celuilalt. Negarea acestor diferenţe este o dramă a lumii contemporane, şi nu ne jucăm cu cuvintele când facem o astfel de afirmaţie.

Aţi văzut că "raţionamentul" de mai sus a pornit de la separarea trupului de suflet (voinţă, sentimente). Doar că omul nu poate fi om fără trup. Corpul nostru este parte a existenţei noastre, parte a fiinţei noastre, care determină puternic ceea ce suntem. Şi iată o primă diferenţă între femei şi bărbaţi: pentru primele, legătura suflet-trup este mai puternică decât pentru cei din urmă. Observaţi fetele când se întâlnesc: se strâng în braţe, se sărută pe obraz una pe alta, iar prietenele bune merg adesea de mână. Trupurile, gesturile, exprimă, exteriorizează ceea ce ele simt. În schimb la băieţi, spunea un psiholog, "trupul este un scut în spatele căruia aceştia îşi ascund emoţiile". La fete, legătura dintre suflet şi trup se strânge şi mai mult odată cu apariţia ciclurilor menstruale, care vor dicta o anumită ritmicitate a existenţei lor, a stărilor lor sufleteşti. Această legătură mai strânsă pe care persoana de sex feminin o are cu trupul său o face ca ea să acorde o mai mare atenţie îngrijirii corporale, ceea ce nu se prea poate spune întotdeauna despre persoana de sex masculin (excepţie perioadele în care vrea să atragă "femelele").

Şi diferenţele merg mai departe! Atunci când viziunea asupra sexualităţii nu este corectă, nu este integrală, bărbaţii şi femeile văd radical diferit problema: în general, primii caută în sex satisfacţia fizică, pe când ele caută satisfacţia emoţională. Această realitate a condus la următoarea formulă sintetică: bărbaţii se folosesc de iubire pentru a face sex, iar femeile se folosesc de sex pentru a primi iubire. Mai ales la vârste fragede, tinerii nu sunt foarte conştienţi de aceste devieri ale înţelegerii sexualităţii (devieri care îşi au originea în păcatul strămoşesc, în gândirea lumească, în mesajul deformator al mass-media - teme largi, ce nu le putem trata aici) şi de aici izvorăsc multe drame.

Să ne întoarcem acum la ce fac unu şi cu una. Relaţiile sexuale la vârsta şcolară au devenit din păcate tot mai răspândite, chiar şi la noi în ţară. Pe vremea când mergeam noi la şcoală, toaletele aveau pereţii plini de vulgarităţi... şi atât. Astăzi, toaletele au devenit locul de practicare a ceea ce pe vremuri se scria pe perete. Şi cel mai mult au de pierdut în urma acestor acte sexual-teribiliste în primul rând fetele. Nu dorim să afirmăm că pentru băieţi totul este OK, doar că dimensiunea dramei pe care fetele o resimt ulterior este mult mai mare. Iar acest fapt, atestat de psihologi, îşi are explicaţia în viziunea diferită cu care fata şi băiatul se implică în actul sexual. Ea o face din dragoste (aşa cum o înţelege ea) şi crede că participarea băiatului are aceeaşi motivaţie. Pentru el însă este o chestiune fiziologică, adesea o simplă victorie, ca şi marcarea unui gol la fotbal. Pentru persoana de sex feminin, actul sexual înseamnă o dăruire, cu trupul, celuilalt. Pentru persoana de sex masculin, distanţarea specifică faţă de trup face ca actul sexual să fie - în condiţiile imaturităţii înţelegerii sexualităţii - ceva impersonal, nu neapărat expresia vreunui sentiment sau a vreunui angajament.

O fată este puţin probabil să aibă relaţii sexuale cu un băiat dacă nu simte ceva deosebit pentru el. Invers însă, se întâmplă adesea. Şi de aceea, pornind de la premisa greşită că şi celălalt are aceleaşi motivaţii ca şi ea, fata se aruncă într-o dăruire care, cu cât este mai profundă, cu atât va lăsa ulterior un gust mai amar. Descoperind că au fost "folosite" pentru satisfacerea unor pofte, fetele care au avut relaţii sexuale îşi dezvoltă aproape întotdeauna un simţ cinic legat de sexualitate, de căsătorie în general. Pentru băieţi însă nu apare nici o dezamăgire: au intrat în hora relaţiilor sexuale pentru a obţine satisfacţie fizică, şi aceasta au obţinut. De aceea, odată începută viaţa sexuală, la băieţi ea continuă, în timp ce pentru fete pot să treacă şi ani până când vor mai face acest pas.

Chiar dacă pentru băieţi relaţiile sexuale par - subliniem, par! - a fi cu consecinţe mai puţin serioase decât asupra fetelor, pe termen lung consecinţele sunt grave pentru oricine, indiferent de sex. Sărind peste etapa cunoaşterii sufletului partenerului şi a asumării unor angajamente unul faţă de celălalt, doi tineri care au relaţii sexuale trec direct la cunoaşterea... părţilor anatomice. Cu fiecare nouă relaţie, viziunea fiecăruia despre sexualitate devine mai deformată. Pentru fete apare întrebarea sfredelitoare dacă vor cunoaşte pe cineva care să înţeleagă iubirea ca şi ele, sau vor trece permanent printr-un ciclu îndrăgostire-dezamăgire. Pentru băieţi sexualitatea devine o chestiune de performanţă, o căutare de noi aventuri, care să producă mai multă satisfacţie fizică. În ambele cazuri, actul sexual îşi pierde misterul, frumuseţea, pasiunea, pentru a deveni un element dezgolit, sărac, plat.

Interesant, multe cupluri îşi încep viaţa sexuală invocând că vor să vadă dacă se potrivesc. Statisticile arată însă că cele mai multe divorţuri apar în chiar cuplurile care au trăit împreună înainte de căsătorie. Mai stă în picioare atunci motivul? În nici un caz. Relaţiile sexuale premaritale se supun expresiei "graba strică treaba". Iarna, păcăliţi de o săptămână de căldură, unii copaci înmuguresc, pentru ca apoi să îngheţe la revenirea frigului. Alţii însă se "păstrează" pentru primăvară, înflorind spre bucuria ochilor noştri, iar peste vară dau fructe, pe care le culegem toamna. Este un ciclu de la care copacii nu se pot sustrage. La fel şi unii tineri, la căldura a ceea ce ei numesc iubire, se deschid relaţiilor sexuale, neînţelegând că tinereţea este o "iarnă", în care trebuie să îşi ţină hainele pe ei. Vine însă şi un timp al înfloririi - se numeşte căsătorie -, când sexualitatea explodează, devenind izvor de bucurie şi de viaţă.

Un consilier catolic povesteşte într-un articol că, la discuţiile despre sexualitate şi castitate, îşi începe întâlnirile cu tinerii întrebându-i: "Dacă vă veţi căsători, doriţi ca partenerul vostru să vă fie fidel întotdeauna?" Răspunsul este un "da" unanim. Următoarea întrebare pe care le-o pune este: "Dar voi, doriţi în schimb să fiţi fideli partenerului vostru?" Răspunsul este din nou unanim pozitiv. "Atunci de ce să nu începeţi de acum fiţi fideli partenerului vostru?" Este o întrebare pe care o propunem şi noi tinerilor care doresc să întemeieze o familie, chiar dacă nu ştiu de pe acum numele partenerului. Nu întâmplător, Biserica vorbeşte despre o "pregătire îndepărtată" la căsătorie. Nu îndepărtată în kilometri, ci o pregătire din timp pentru căsătorie, din timpul adolescenţei, şi chiar mai rapid. A te păstra pentru cel care îţi va fi soţ sau soţie nu este un lucru demodat, ci de fapt unul dintre cele mai deştepte lucruri pe care le poţi face pentru viitoarea ta familie.

Am trecut în revistă, în rândurile de mai sus, câteva idei care reies din studii ale unor persoane care nu au nici o legătură cu Biserica. Dacă spaţiul ne-ar fi permis, am fi prezentat mai multe. Concluzia lor este însă aceasta: relaţiile sexuale înainte de căsătorie nu fac bine pe termen lung, chiar dacă produc pe moment o anumită împlinire emoţională sau satisfacţie fizică. Doar în căsătorie - o relaţie unică şi stabilă - sexualitatea îi ajută pe parteneri să se împlinească. Astfel, studii seculare susţin ceea ce şi Biserica, cu limbajul ei, spune de două mii de ani. Oare să fie o coincidenţă această suprapunere de viziune? În nici un caz. Faptul că şi studiile psihologice şi sociologice afirmă acelaşi mesaj cu al Bisericii - că relaţiile sexuale îşi au locul doar în căsătorie - este de fapt o dovadă în plus că avem de-a face cu un adevăr profund uman.