Revista "Familia creştină" - 01/2005

Cei care se opresc în faţa Bisericii Franciscanilor din Cluj pot vedea, în partea dreaptă a zidului exterior din faţă al bisericii, un bazorelief reprezentând-o pe Sfânta Fecioară cu Isus în braţe, aflaţi deasupra unei case ce pare în flăcări, purtată de îngeri prin aer. O inscripţie în limba latină spune: "Casa din Loreto a Cuvântului Întrupat, născut din Fecioara, se recomandă spre venerarea poporului", cu data 1745.

Loreto este o localitate lângă Ancona, în Italia, unde se află casa din Nazaret unde s-a născut Sfânta Fecioară, unde a avut loc Buna Vestire şi Întruparea Mântuitorului. Dar cum a ajuns o asemenea preţioasă relicvă în Italia?

Pe la 1472, Pietro di Giorgio Tolomei sintetiza istoria casei în felul următor: biserica Sfintei Fecioare din Loreto era camera Mariei transformată de apostoli în biserică şi decorată cu o reprezentare a Mamei Mântuitorului de către Sf. Luca. Când, în 1291, Ierusalimul a fost ocupat de turci, îngerii ar fi luat în chip miraculos casa şi ar fi transportat-o în Tersatto, în fosta Iugoslavie. Dar, datorită modului necorespunzător în care a fost cinstită relicva, casa ar fi fost mutată încă de trei ori, tot în mod minunat de către îngeri, până la locul unde se află şi azi din 1294. În 1296, continuă Tolomei, Sfânta Fecioară i-a apărut într-o viziune unui om pios şi i-a dezvăluit istoria casei. Ca urmare, şaisprezece reprezentanţi ai oraşului au călătorit la Nazaret, unde au descoperit cu uimire fundaţia bisericii, ale cărei dimensiuni corespundeau exact cu ale bisericii cu care s-au trezit în Loreto. Ei au mai găsit şi o inscripţie care atesta prezenţa bisericii şi dispariţia ei inexplicabilă din Nazaret.

Bazilica din Loreto, o biserică măreaţă cu trei nave, construită în secolul al XV-lea, găzduieşte un mic edificiu din marmură, decorat bogat în exterior de un grup de artişti conduşi de A. Sansovino şi care închide, ca într-o cutie, Sfânta Casă. Ea conţine un altar şi o statuie din lemn a Sfintei Fecioare şi are dimensiuni interioare modeste: lungă de 9,52m, lată de 4,1m şi înaltă de 4,3m. Sfânta Casă nu are fundaţie, iar piatra şi mortarul din care este construită nu sunt cunoscute în împrejurimile oraşului Loreto, dar corespund chimic materialelor folosite în mod obişnuit în Nazaret.

Papa Leon al XIII-lea scria în 1894: "Fericita casă din Nazaret este pe drept considerată şi cinstită ca unul dintre cele mai sfinte monumente ale credinţei creştine, iar aceasta se vede prin numeroasele diplome şi acte, daruri şi privilegii acordate de către predecesorii noştri. Abia a fost transportată, după cum dau mărturie analele Bisericii, în chip miraculos în Italia şi expusă spre venerarea credincioşilor pe dealurile din Loreto, că a şi atras la ea devoţiunea fierbinte şi aspiraţiile pioase ale tuturor, şi, cu scurgerea veacurilor, a menţinut de atunci vie această devoţiune."

Sfânta Casă a fost inclusă în Martirologiul Roman în 1669, iar din 1699 i s-a atribuit un oficiu şi o Liturghie specială. În 1728, Papa Benedict al XIII-lea a ridicat biserica din Loreto la rangul de bazilică minoră, iar în 1936 Papa Pius al XI-lea a acordat aceleaşi indulgenţe pentru pelerinii veniţi la Loreto ca şi pentru cei care se duceau în Palestina sau la Lourdes. Sfânta Fecioară din Loreto a fost declarată în 1920 patroana aviatorilor.

Multe vindecări miraculoase s-au înregistrat în biserica din Loreto şi foarte mulţi sfinţi au cinstit acest sanctuar marian, dintre care îi amintim doar pe Sf. Carol Borromeo, Sf. Francisc de Sales, Sf. Ignaţiu de Loyola, Sf. Filip Neri, Sf. Louis de Montfort ori Sf. Maximilian Kolbe.

Dar, în ciuda celor pomenite mai sus, s-au găsit şi critici care să nege că biserica din Loreto ar găzdui Sfânta Casă, precum U. Chevalier care, într-o lucrare din 1906, înşira mai multe dificultăţi ridicate de edificiul din interiorul bazilicii. Ultimele studii însă, aflăm de pe site-ul sanctuarului, afirmă că Sfânta Casă a sosit în Italia în timpul cruciadelor, pe mare, împreună cu alte relicve din Ţara Sfântă. Tradiţia transportului ei de către îngeri este cel mai probabil datorată faptului că cei care au avut un rol principal în aducerea relicvei, regenţii Epirului, făceau parte din familia Angeli (numele înseamnă, în limba latină şi italiană, "îngeri"), după cum arată un document notarial din 1294 descoperit recent. Aceleaşi studii confirmă tradiţia originii palestiniene a pietrelor folosite la construcţia Sfintei Case: Nabateii, un popor prezent în Palestina în vremea lui Isus, foloseau acelaşi tip de materiale de construcţie.

Însă, după cum bine observă autorii articolelor din Enciclopedia Cattolica, The Catholic Encyclopaedia şi New Catholic Encyclopaedia referitoare la Loreto, interesul istoric pentru Casa Sfântă trebuie disociat de devoţiunea pentru Sfânta Fecioară. Chiar dacă edificiul din bazilica lauretană nu ar fi casa Mariei transportată din Nazaret la Loreto, este incontestabil, cum menţiona Leon al XIII-lea, că bazilica din Loreto este unul dintre cele mai importante sanctuare mariane, unde Sfânta Fecioară şi Fiul ei Întrupat sunt cinstiţi de credincioşii din lumea întreagă.

Drept încheiere, câteva din invocaţiile Litaniei Lauretane, folosită la sanctuarul din Loreto şi aprobată definitiv de Papa Sixt al V-lea în 1587: "Maică a bunului sfat, / Tron al înţelepciunii, / Trandafir tainic, / Refugiu al păcătoşilor, / Regină, zămislită fără prihană strămoşească, / Roagă-te pentru noi!"

mai multe informaţii se pot afla vizitând
www.santuarioloreto.it