Revista "Familia creştină" - 01/2005

Ouăle reprezintă simbolul cel mai puternic asociat cu Paştile; vopsite în culori vii, ele sunt un semn al bucuriei. Popoarele est-europene decorează ouăle cu desene foarte complexe şi cu motive religioase. Oul de Paşti simbolizează învierea: aşa cum puişorul ciocăneşte pentru a ieşi din coaja oului la o nouă viaţă, tot astfel Cristos a ieşit din mormânt la o viaţă nouă şi veşnică. Oul nespart simbolizează piatra de pe mormântul Domnului; atunci când este spart, simbolizează faptul că El a înviat din morţi. Străvechii romani aveau o zicală: "Omne vivum ex ovo" ("Orice viaţă vine dintr-un ou"); este uşor de înţeles cum o astfel de zicală i-a inspirat pe primii creştini să folosească oul ca un simbol adecvat pentru noua viaţă veşnică câştigată pentru noi prin patima, moartea şi învierea Domnului.

Conform unei legende populare din Ucraina, în Vinerea Mare, când a fost răstignit Domnul nostru, un sărman vânzător mergea la piaţă în Ierusalim să vândă un coş cu ouă. El l-a văzut pe Isus purtându-şi crucea grea de-a lungul străzilor, chinuit de romani şi batjocorit de mulţime. Romanii l-au pus pe vânzător - care era Simon din Cirene - să îl ajute pe Isus la purtarea crucii. El a lăsat coşul cu ouă pe marginea drumului, iar când s-a întors să şi-l ia, a văzut că ouăle erau pictate în culori vii şi cu desene minunate. Doar după Paşti, odată cu învierea Domnului, a înţeles că aceste ouă erau un semn al renaşterii întregii omeniri.

Mielul are şi el o semnificaţie în celebrările de Paşti. Un fel de mâncare special de Paşti, în unele ţări, este o prăjitură în formă de miel. În Evul Mediu, de Paşti se obişnuia să se mănânce carne de miel, care era principalul fel de carne la cina de Paşti a Sfântului Părinte. Să ne amintim că evreii au sacrificat un miel de Paşti, în timpul lui Moise, şi datorită acestui sacrificiu au fost eliberaţi din sclavia Egiptului şi duşi în Ţara Făgăduită. Cristos este noul Miel pascal, care s-a jertfit pentru păcatele noastre şi al cărui sânge a pecetluit Legământul perfect şi veşnic; Cristos ne-a eliberat de sclavia păcatului şi a deschis porţile către adevărata Ţară Făgăduită a Raiului. Împreună, misterul Cinei de Taină, jertfa din Vinerea Mare, şi învierea Domnului formează noile Paşti.

Hainele noi au de asemenea o semnificaţie specială. În Biserica primară, în timpul Vigiliei Pascale, cei care erau botezaţi atunci purtau o îmbrăcăminte albă, care era purtată mai apoi în întreaga Săptămână Luminată. Aşa cum ritualul actual o indică, această îmbrăcăminte albă este un semn al faptului că persoana care o poartă a fost renăscută prin botez, eliberată de păcat, umplută de har, şi a primit o nouă demnitate şi identitate creştină. Deşi ceilalţi credincioşi, care fuseseră deja botezaţi, nu purtau îmbrăcăminte albă, ei obişnuiau să îmbrace haine noi, pentru a arăta faptul că au înviat la o nouă viaţă prin rugăciune, post şi penitenţă în Postul Mare. Îmbrăcămintea era deci un semn exterior al reînnoirii credinţei în Domnul.

În ceea ce priveşte Iepuraşul de Paşti, el este legat de legenda zeiţei teutonice Eoster (de aici derivă de exemplu numele sărbătorii Paştilor în limba engleză, Easter), a luminii de început a zilei şi a primăverii. Primăvara este un anotimp al fertilităţii, al vieţii şi al abundenţei. În mitologia teutonică, pasărea zeiţei Eoster făcea ouă în coşuri şi le ascundea. Dintr-un capriciu, Eoster a transformat pasărea într-un iepure, care a continuat să facă ouă. Iepurii înşişi erau un simbol păgân al fertilităţii - de aici expresia: "A se înmulţi ca iepurii" -, şi erau adesea ţinuţi ca animale de casă. Povestea populară a "Iepuraşului de Paşti" a fost menţionată pentru prima oară în scrierile germane în secolul al cincisprezecelea. Acesta însă nu are nici o semnificaţie religioasă sau vreun simbolism liturgic.

Crinii albi sunt un adaos recent la celebrarea sărbătorii Paştilor. În iconografia creştină, aceşti crini au fost întotdeauna simbolul frumuseţii, al purităţii şi al sfinţeniei. În Evanghelia după Matei, Domnul nostru face referire la crini: "Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia" (6,28-29). Aceste frumoase, mari flori albe au devenit foarte populare în unele zone pentru decorarea bisericilor de Paşti, simbolizând noua viaţă a Domnului Înviat.

În timp a apărut şi o legendă religioasă cu privire la crini: în seara Joii Mari, când Domnul se afla în Grădina Ghetsimani, toate florile - cu excepţia semeţului, impunătorului, preafrumosului crin - şi-au aplecat capetele de durere, datorită încercărilor prin care trecea Isus Cristos. În final, văzând umilinţa şi jertfa Domnului, crinul şi-a aplecat capul de ruşine, şi face în mod umil acelaşi lucru şi în ziua de astăzi.

* * *

Acestea sunt doar câteva dintre obiceiurile asociate Paştilor. Ele contribuie la celebrarea plină de bucurie a acestei mari sărbători. Familiile pot să integreze aceste obiceiuri în propriile lor celebrări, şi să se folosească de ele pentru a le vorbi copiilor despre credinţă.

Redacţia "Familia creştină",
cu ocazia apropiatei sărbători
a Paştilor, vă doreşte ca Învierea Domnului nostru Isus Cristos
să vă aducă multă bucurie
în suflete şi în familii.