Revista "Familia creștină" - 01/2005 

TEMELII TIMPURII ALE FIDELITĂȚII
Maria Goția

Ingrediente pentru o iubire fidelăCuprinsCea de-a treia dorință

 

  1. Ajutați-i pe copii să-și dezvolte voința, răbdarea și stăruința și să ducă la bun sfârșit lucrul început; să-și depășească tendința de superficialitate, dorința de a sări de la una la alta. Această temeinicie va marca și relațiile cu persoanele din viața lor de adulți.

  2. Învățați-i pe copii de mici valoarea cuvântului dat, a onoarei, și vor avea două arme eficiente la îndemână atunci când vor fi ispitiți de infidelitate.

  3. Mai ales în familiile cu un singur copil, dar și în cele cu mai mulți, părinții constată că apare individualismul, tendința de a nu ține cont decât de propriile dorințe și interese, pe care copilul și le vrea satisfăcute imediat.

    Societatea și cultura contemporană sunt orientate mai mult spre individ decât spre familie și comunitate, și mai mult spre stoarcerea clipei de maximum de plăcere ce poate fi obținut decât spre un plan de viață generos și cu simț de răspundere, așa că nu de aici va afla copilul să țină cont de nevoile și dorințele celorlalți, să vrea binele acestora în aceeași măsură în care își vrea propriul bine, să aibă răbdare și să se stăpânească. Acestea trebuie învățate acasă, pentru ca apoi să aibă șansa de a-și construi armonia în propria familie, în loc să nu-i pese de celălalt și să-și caute satisfacerea dorințelor cu orice preț, chiar în afara familiei sau cu sacrificarea binelui acesteia.

    În favoarea individualismului lucrează excesul de cadouri, de laude, flatarea, tolerarea lipsei de respect față de adulții din familie sau din afara ei. Acestea vor crește odată cu copilul, și în noua lui familie, dacă nu va fi tratat la fel, își va căuta repede răsfățul în altă parte, unde va beneficia de satisfacerea acestor nevoi aberante, fără să-și asume nici o răspundere față de binele altuia.

  4. Pudoarea firească și decența în îmbrăcăminte și atitudine, cultivate de la cele mai mici vârste, în primul rând prin exemplul părinților, sunt alte arme foarte bune cu care îi puteți înzestra pe copii "din mers" pentru vremea când vor resimți mai tulburător presiunea comportamentelor provocatoare de la tot pasul.

    Tot "din mers" și tot prin propriul exemplu mai întâi, formați-le reflexul de a-și întoarce privirea de la ceea ce este necuviincios, de a schimba canalul de televiziune dacă imaginile, limbajul sau mesajul rănesc curăția, de a părăsi un grup în care se vorbește deșănțat, de a nu accepta glumele în doi peri etc. Mai mult, rostiți câteva cuvinte prin care vă motivați purtarea: "Este îmbrăcată necuviincios", "E prea dezbrăcată", "Vorbește murdar", "Așa fac desfrânații / desfrânatele", "Dacă se poartă așa, îi face și pe ceilalți să se poarte la fel", "Sunt gesturi urâte" etc.

    Copilul să aibă în schimb în familie exemplul manifestărilor constante, delicate, de tandrețe dintre părinți, ceea ce îl va învăța că există nenumărate feluri frumoase de a-ți exprima dragostea față de cineva, pe lângă expresia sexuală a acesteia. Ca adult, va ști să primească semnele de dragoste și să le dăruiască și nu va fi frustrat de absența acestui element de nelipsit, după care să tânjească și poate să-l caute în afara familiei. Va ști să prețuiască timpul petrecut cu cineva pentru a-l cunoaște tot mai bine, pentru a-i cunoaște mintea și inima și pentru a crește treptat în intimitate fizică, în opoziție cu supunerea oarbă la dorințele sexuale, propovăduită astăzi, care elimină din start șansele cunoașterii reciproce. Fără aceasta însă, nu există prietenia fără de care fidelitatea rămâne doar înfrânare și nu construcție comună a celor doi soți, trupească și sufletească.

    Copilul intuiește încă de mic faptul că părinții au o viață numai a lor, intimă, fie și numai după faptul că au cameră separată și pat separat. Această separare - chiar în spațiu - a vieții conjugale de restul vieții de familie le spune copiilor că relația dintre mama și tata este unică, cu totul deosebită de orice altă relație și nu privește pe nimeni altcineva, ceea ce reprezintă o piatră solidă în construcția fidelității sale de adult.

  5. Stimulați-le copiilor dorința de a aborda problemele cu care se confruntă și de a căuta soluții, susținându-le curajul, atunci când ar vrea să fugă de dificultăți. În timp și cu ajutorul dumneavoastră, își vor da seama că situațiile se schimbă în bine, iar oamenii devin mai buni după ce luptă cu greutățile, după ce găsesc soluții pentru a se pune de acord etc. Arătați-le, în contrast, ce păguboasă e alternativa: închiderea în sine, cearta, indiferența, răceala, evadarea...

    Pe lângă propriile experiențe de viață, și cele reflectate în filme sau cărți pot prilejui mici dezbateri în familie, ajutate de întrebări despre urmările faptelor personajelor asupra vieții lor și a celor din jur, de aprecierea unor soluții drept bune sau slabe, de propunerea altor soluții, mai fericite, și de anticiparea efectelor lor. Modelele frumoase de fidelitate sunt mai grăitoare decât exemplele negative, de infidelitate, deoarece fac dovada că "se poate, chiar și în lumea de astăzi!"

  6. Trecând peste o anumită stânjeneală sau frică de a nu fi judecați de copii, părinții pot valorifica spre învățătură chiar și unele greutăți din viața lor de cuplu, mai ales dacă copiii vor înțelege efortul pe care îl fac părinții pentru a se înțelege, micile sau mai marile sacrificii îmbrățișate din dragoste, pentru unitatea familiei. Demonstrarea pe viu a faptului că blândețea, generozitatea, răbdarea, inima curată, căutarea celor spirituale și a păcii îi fac într-adevăr fericiți pe oameni, după cuvântul Evangheliei, căci își împlinesc astfel condiția de fii ai lui Dumnezeu, în comuniune cu El, este cea mai eficientă pedagogie a fidelității.

    De cele mai multe ori este vorba de mărturia fidelității de toate zilele, de la munca pentru câștigarea pâinii familiei la truda în bucătărie, de la îngrijirea reciprocă la menajarea slăbiciunilor și întărirea reciprocă în bine, de la conștiinciozitatea lucrului făcut bine și la timp la dorința de împărtășire a toate, fidelitate în lucrurile mărunte, de refăcut mereu, cu muncă, și pe care se bazează fidelitatea în momentele de răscruce.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire