Revista "Familia creştină" - 01/2005

La Timişoara, catolicii şi ortodocşii se roagă şi acţionează împreună pentru apărarea vieţii, în cadrul Asociaţiei "Darul Vieţii". Vă invităm să cunoaştem această asociaţie, prin intermediul interviului solicitat dnei Gerda Chişărău, membru fondator şi secretar.

- Cum a apărut această Asociaţie?

- Mai întâi s-a născut ideea necesităţii de a întreprinde ceva pentru apărarea vieţii şi a familiei. Cum eu lucram pe vremea aceea la Organizaţia Kolping, unde învăţam deprinderea de a lucra cu oamenii în scopul formării lor ca buni creştini în slujba societăţii, am început să-mi doresc mai multă "eficienţă spirituală" prin atacarea răului de la rădăcini. Adolph Kolping a spus: "semnele timpului vă vor învăţa ce aveţi de făcut"! Pentru mine personal, semnele timpului, şi în primul rând priorităţile, erau altele decât estima acea organizaţie internaţională - cu o prestanţă socială însemnată şi lăudabilă de altfel.

Mai târziu mi-am regăsit atitudinea în cuvintele părintelui Frank Pavone de la Organizaţia Priests for Life (Preoţi pentru Viaţă), care demonstrează susţinut faptul că dreptul la viaţă este un drept fundamental, din care derivă toate celelalte drepturi ale omului; nu putem vorbi sau milita pentru alte drepturi, fără a ne asigura mai întâi de cel primordial - dreptul la viaţă al fiecărui om, fie el slab sau puternic, sărac sau bogat, influent sau lipsit de apărare; nu există egalitate de valori în privinţa aceasta, ci o ierarhie clară şi indubitabilă stabilită de Dumnezeu însuşi.

- Reprezintă această problemă o prioritate stringentă în România?

- Este ştiut că răul se amplifică şi s-a amplificat mereu în istorie, acolo unde cei buni au tăcut, unde Biserica a păstrat distanţa şi neimplicarea. După unele statistici, românii sunt primii la avorturi în lume. După Revoluţie românii au căzut în greşeala fatală de a socoti că li se cuvine dreptul la avort - din simplul motiv că acest drept le fusese interzis de către comunismul ateu. Chiar dacă motivaţia interdicţiei comuniste relativ la avort nu a fost creştină, ci a fost întemeiată pe considerente demografice şi populiste, odată cu această lege în 1966 au început să se nască de trei ori mai mulţi copii în România (!). Câţi dintre noi, dintre fraţii sau copiii noştri nu ar fi fost pe lume în ziua de astăzi fără această lege? Cât de uşor uităm de datoria recunoştinţei faţă de o simplă lege - dar care se referă la viaţă şi la moarte! Iubirea faţă de aproapele ne învaţă un lucru simplu, dar eficient: ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Trebuie să recunoaştem că suntem extrem de avantajaţi în această luptă.

Poate nu mulţi ştiu că susţinătorii avortului şi ai contracepţiei recomandă învăţăceilor lor să evite disputele deschise şi publice cu cei pro-life! De ce? Pentru că ştiu că argumentele lor nu pot sta în picioare în faţa tuturor datelor sociale, medicale, demografice, politice şi juridice pro-life. Mai există un motiv important pentru care ne-am constituit: în România deja s-au răspândit asociaţiile pro-life neoprotestante, care din păcate nu au o linie de învăţătură precisă şi promovează contracepţia, în timp ce ajută femeile însărcinate, sporind astfel confuzia. Biserica Catolică însă respinge în toate circumstanţele folosirea contracepţiei (cel mai explicit în Enciclica Humanae Vitae, 1966) ca fiind imorală şi nedemnă de om - o hotărâre care a fost confirmată în ultimele trei-patru decenii de evoluţia consecinţelor...

Arhiepiscopul polonez Stanislaw Rylko, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Laici, a atras atenţia că trebuie trezit uriaşul care doarme - creştinul laic din Balcani, din fostele ţări comuniste. Zace o putere nebănuită în laicii creştini, care pot contribui esenţial la modificarea feţei lumii acesteia. În toate timpurile, mai ales Biserica Catolică a fost avangarda culturală a unei societăţi. De aceea, mizez exclusiv şi în primul rând pe forţa ascunsă şi nebănuită care zace în Biserica noastră, atât în cea catolică cât şi în cea ortodoxă - Bisericile apostolice care păstrează intact tezaurul credinţei şi tradiţiei creştine. Spun aceasta pentru că sunt conştientă de resursele noastre umane extrem de limitate, care nu ne permit o strategie amplă de informare pe toate căile mass-media. Sunt convinsă că problema primordială în ceea ce priveşte aparenta inerţie a creştinilor faţă de flagelul avortului şi al contracepţiei o constituie lipsa de informaţie. Datele ştiinţifice, experienţele celorlalte ţări care au asimilat deja consecinţele amplificării culturii morţii în toate aspectele ei, sunt evidente. Joseph Meaney de la Human Life International formulează în mod răsunător această realitate, atunci când spune: "Chiar şi un păgân raţional îşi poate da seama" de minciuna legată de prevenirea SIDA prin prezervativ. Este evidentă dacă privim cifrele de răspândire a acestei epidemii, acolo unde s-a introdus contracepţia în şcoli, pentru a fi la îndemâna celor vulnerabili şi dezinformaţi.

- Care este activitatea Asociaţiei Darul Vieţii în sensul apărării acestui dar?

- Activitatea Asociaţiei noastre încearcă să acopere o vastitate de necesităţi. În primul rând îi cerem ajutorul lui Dumnezeu prin acţiuni comunitare şi publice pentru apărarea vieţii. Lunar mergem în faţa Spitalelor de Maternitate din Timişoara, unde se practică o bună parte din avorturi, şi ne rugăm acolo Rozariul, rugăciuni bizantine de pocăinţă şi ispăşire şi cântăm cântece. Acţiunea se desfăşoară după modelul inaugurat de Mons. Phillip Reilly din SUA şi care s-a răspândit în multe ţări din America, Europa şi Australia. Episcopii din SUA conduc deseori personal aceste procesiuni şi Vegheri de Rugăciune ("Prayer Vigils"). În urma acestor manifestări, ritmul avorturilor încetineşte, oamenii ies afară din clinici şi se alătură manifestanţilor şi, în multe locuri "bombardate" cu astfel de rugăciuni, avortul nu se mai practică deloc, dintr-un motiv sau altul. La biserica greco-catolică "Sf. Maria Regina Păcii" avem adoraţie euharistică trei ore zilnic în scopul apărării vieţii. De Bunavestire sărbătorim Ziua Copilului Nenăscut şi oferim diverse devoţiuni în acest scop.

În al doilea rând, lucrăm în domeniul formării şi informării. Organizăm cursuri pro-life (de cunoaştere a "Faptelor vieţii" - după manualul dr. Brian Clowes), de pregătire pentru căsătorie, de reglare naturală a concepţiei şi mergem în licee pentru educaţie la abstinenţă. Aducem argumente din toate perspectivele care să le arate elevilor posibilitatea şi viabilitatea trăirii abstinenţei până la căsătorie. Mizăm mult pe colaborarea profesorilor de religie, în a căror arie de responsabilitate intră această temă, şi le oferim materiale informative în acest sens. Apoi edităm ziarul lunar Darul Vieţii, care nu doreşte decât să aducă o informare elementară asupra realităţii luptei pentru apărarea vieţii pe plan mondial şi să stimuleze angajamentul individual al fiecărui creştin în această luptă. Scopul său este mai degrabă pragmatic decât documentar. Aducem aici suficiente sugestii şi trimiteri, astfel încât oricine poate să intre în angrenajul acestei nobile lupte. Destinatarii ziarului sunt desigur în primul rând creştinii, mai ales preoţii, atât cei catolici cât şi cei ortodocşi, care pot uşor să multiplice eforturile noastre.

De asemenea, contăm pe site-ul www.darulvietii.cnet.ro pentru răspândirea acestei cauze în România - internetul constituind un instrument miraculos de lucru pentru creştinii mileniului trei. Nu în ultimul rând, dorim să creăm o reţea de întrajutorare pentru femei cu sarcină în criză, oferind consiliere pre- şi post-avort. Recomandăm această acţiune tuturor parohiilor: să adune şi să distribuie ajutoare femeilor însărcinate şi familiilor cu copii mulţi, punând accent pe o protecţie şi promovare continuă a vieţii umane.

- Cum reuşiţi să duceţi la îndeplinire toate aceste activităţi?

- Împărţind în mod judicios ariile de responsabilitate. Totuşi, nu reuşim să facem decât o parte din ceea ce ar fi de dorit. Din punct de vedere material ne ajută cei de la Human Life International - cea mai amplă organizaţie internaţională catolică pro-life. În urma unei întâlniri providenţiale cu ei am regăsit o similitudine neaşteptată de preocupări şi interese şi mai ales am avut şansa să beneficiem de experienţa şi de cunoştinţele lor în domeniul luptei pentru apărarea vieţii. Ca orice asociaţie, trebuie să ne bazăm mult pe voluntari, chiar dacă sunt câteva ore pe săptămână. Cunoştinţele de specialitate ale acestora sau chiar simpla mână de lucru ne sunt de un ajutor nepreţuit. Apoi avem resursa noastră fundamentală care este Spiritualitatea Crucii, prezentă aici în Timişoara, care ne dă suflul necesar pentru a supravieţui din punct de vedere spiritual în această tristă bătălie. Fără armătura spirituală necesară, lupta pro-life poate deveni destul de deprimantă, motiv pentru care mulţi activişti se retrag după mai puţin de un an de angajament (experienţă confirmată şi de dr. Brian Clowes).

- Ce planuri şi speranţe de viitor aveţi?

- Pentru a avea resursele financiare necesare pentru activitatea noastră, avem o iniţiativă în curs de desfăşurare. Vom oferi picturi în ulei pe pânză, în stil bizantin sau latin, reprezentând sfinţi, scene biblice, inclusiv la comandă, contra unei donaţii sugerate pentru folosul asociaţiei. Unele exemplare vor putea fi văzute în curând pe www.darulvietii.cnet.ro, site-ul Asociaţiei noastre.

În altă ordine de idei, ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea darul perseverenţei în puţina muncă pe care reuşim noi să o facem, rămânând desigur receptivi la semnele timpului. Iar restul i-l încredinţăm LUI să-l facă. Am început pe toate fronturile esenţiale şi acum deja este prudent să ne limităm la o cantitate de activitate pe care să o putem cuprinde, pentru a-i lăsa loc lui Dumnezeu să desăvârşească munca noastră, lucru pe care-l va face fără îndoială.