Revista "Familia creştină" - 01/2005

Succesiunea anotimpurilor ce ritmează viaţa familiei poate fi o idee inspirată şi pentru apariţia revistei noastre, de-a lungul anului, în patru ediţii: de primăvară, vară, toamnă şi iarnă.

Şi pentru că revista prinde viaţă în măsura în care este citită, nu ne rămâne decât să sperăm că va reuşi să intereseze, să fie de actualitate.

Un cardinal francez observa într-o recentă meditaţie că ceea ce trăieşte omenirea astăzi este uşor de recunoscut în "sfârşitul timpurilor", despre care ne vorbeşte Isus: catastrofe, cutremure, războaie, foamete... Cultura morţii s-a înstăpânit şi ameninţă orizonturile. În mijlocul acestei realităţi, identitatea creştină se distinge prin credinţa că viaţa nu se sfârşeşte, ci continuă dincolo de cele văzute. Viaţa este sacră, moartea nu poate să o distrugă. Iubirea, dorinţa de absolut, generozitatea sunt nepieritoare şi au puterea să transfigureze realitatea, într-o civilizaţie a vieţii.

Primăvara din Grădina Paradisului

Ce imagine vă sugerează expresia "civilizaţia vieţii"? La această întrebare mai multe persoane ne-au răspuns: Arborele din Grădina Paradisului, fecunditatea ca dar al Creatorului.

În nostalgia Arborelui Vieţii, ca expresie a fecundităţii, dăinuie misteriosul Arbore genealogic al familiei. El rezistă timpului, celulele care îl alcătuiesc fiind de "esenţa tare" a fidelităţii. Contemplându-l, vedem că Familia nu este o realitate întâmplătoare, ci spaţiul în care fecunditatea rodeşte, soţii îşi găsesc bucuria slujind iubirea ce se dăruie, iar fiecare nouă viaţă este primită ca un dar divin. O privire mai stăruitoare asupra firii noastre ne descoperă că diferenţele sexuale care ne fac complementari, unic trup, bărbat şi femeie, ne deschid orizonturi de o frumuseţe spirituală nebănuită.

Dar rodnicia familiei este şi un bine social, în "grădina" ei se educă cel mai bine iubirea, dăruirea de sine, generozitatea, comunicarea. O pregătire pentru căsătorie mai aprofundată - de care este atâta nevoie - aduce mult bine viitoarei familii, soţii înţelegând că drumul pe care pornesc e un drum al împlinirii în măsura în care libertatea se conjugă cu responsabilitatea.

Tradiţia creştină contemplă Arborele Vieţii în Crucea lui Cristos. Crucea este un lemn mort, dar pe el Isus şi-a dat viaţa, "trezindu-ne" gândul: "Ce fel de viaţă ducem?" O viaţă care rodeşte?

Mesajul "primăverii familiei" este un răspuns fecund la aceste întrebări. Este un mesaj al Învierii.