Revista "Familia creştină" - 07/2004

Povestea colindului "Noapte de vis" începe în oraşul austriac Salzburg. În splendoarea acestui oraş baroc, trăia o femeie pe nume Anna Schoiber, ce se ocupa cu ţesutul. Singură pe lume, Anna trăia modest şi nu se gândea că vreodată va fi luată de soţie. Dar într-o zi s-a îndrăgostit de un soldat, Franz Joseph Mohr, detaşat pentru o perioadă în Salzburg. În urma fulgerătoarei lor poveşti de dragoste a apărut un copil, care s-a născut la 11 decembrie 1792. Bărbatul însă nu şi-a asumat responsabilitatea de tată şi a lăsat-o pe Anna singură cu copilul. Mama i-a dat numele tatălui: Joseph Mohr.

Anna s-a îngrijit ca băiatul să fie botezat, iar mai apoi să primească o educaţie aleasă, sperând că va avea parte de un viitor bun. Preotul paroh l-a remarcat pentru inteligenţa şi vocea pe care o avea. S-a ocupat ca Joseph să urmeze cursurile faimoasei şcoli a mănăstirii din Kremsmunster. Aici, tânărul Joseph s-a afirmat ca un elev strălucit. Mai apoi şi-a conştientizat vocaţia la preoţie şi a intrat în seminar la vârsta de 16 ani. După absolvirea cursurilor, la 21 august 1815, a fost hirotonit preot, fiind trimis vicar la parohia Sf. Nicolae din Oberndorf, la aproape 10 mile nord-vest de Salzburg, pe râul Salzach. Parohia era foarte modestă, iar preotul foarte sever.

Aici pr. Mohr s-a împrietenit cu Franz Gruber. Acesta, în tinereţe, a refuzat să urmeze cariera tatălui său, şi s-a apropiat de muzică. A urmat o şcoală în care şi-a perfecţionat talentul, stăpânind foarte bine chitara şi orga. După şcoală s-a stabilit în Oberndorf, unde şi-a întemeiat o familie şi a avut 12 copii. Împreună, Mohr şi Gruber sunt "părinţii" celebrului colind "Stille Nacht! Heilige Nacht!" După atâţia ani, adevărul este greu de desluşit din legendă, dar se ştie că povestea colindului a început la 23 decembrie 1818, când Mohr a fost în vizită la o mamă ce tocmai născuse. Întorcându-se spre parohie, s-a oprit pe malul râului şi a meditat la primul Crăciun, scriind un poem în care a încercat să prindă esenţa misterului inefabil al întrupării şi naşterii Domnului.

Ajuns în parohie, pr. Mohr a aflat că orga se stricase, şoarecii rozând sistemul de ventilaţie. Cum Crăciunul bătea la uşă, şi nu mai era timp pentru a repara orga, pr. Mohr se temea că va urma un Crăciun tăcut. El a mers atunci la prietenul său, Gruber, pe care l-a rugat să compună la chitară o melodie pentru poemul tocmai scris. Unii spun că orga nu s-ar fi stricat de fapt, doar că Mohr şi Gruber doreau să introducă chitara ca instrument în biserică. Oricare ar fi adevărul, este însă cert că la 24 decembrie 1818, în bisericuţa din Oberndorf, s-a auzit pentru prima oară colindul cu versurile scrise de pr. Mohr şi cu melodia compusă de Gruber.

Pr. Mohr a activat mai apoi şi în alte parohii. La 4 decembrie 1848 a murit, la fel de sărac precum intrase în această lume. A rămas însă pentru totdeauna în istorie. Colindul său a cucerit rapid inimile austriecilor. Regele Frederick Wilhelm al IV-lea, auzindu-l, a dat ordin să fie cântat în tot Imperiul Prusac, de Crăciun. Astăzi, colindul scris de Mohr şi Gruber este tradus în sute de limbi, şi ne încântă auzul şi inima în fiecare sfârşit de an.