Revista "Familia creştină" - 06/2004

Cu aceste cuvinte îşi începea pontificatul Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, acum douăzeci şi şase de ani: "Nu vă temeţi!" Papa venea astfel în întâmpinarea fricilor de tot felul care continuă să ne încerce şi să ne paralizeze şi astăzi, întărindu-ne cu cuvintele lui Isus: "Nu vă temeţi!" În Noul Testament regăsim această poruncă a Mântuitorului, adresată fie unui grup, fie unei persoane, de douăzeci şi una de ori!

Frica ne însoţeşte încă de la căderea lui Adam şi Eva, care se temeau să se întâlnească faţă la faţă cu Dumnezeu după ce Îi neascultaseră porunca, dar parcă în zilele noastre o simţim mai apăsătoare şi mai insidioasă decât oricând altcândva şi, ca sub privirea unui şarpe, nu reuşim să ieşim de sub efectul ei paralizant. A devenit o modă, mai ales în Occident, ca cei înstăriţi să-şi trateze anxietăţile la psihiatru, de la care aşteaptă soluţii salvatoare pentru problemele cu care se confruntă.

Frica este în primul rând efectul felului cum gândim, adevăr intuit şi exprimat cu umor de Ion Creangă în povestirea "Prostia omenească", unde mama şi bunica sunt paralizate la gândul că pisica s-ar putea căţăra să trântească drobul de sare în capul copilului care dormea. Ipoteza pe care o formulaseră s-ar fi putut verifica în fapt, dar cele două femei nu sunt în stare să apere copilul, schimbând poziţia leagănului ori a drobului de sare, pentru că frica le împiedică să gândească clar şi să acţioneze ca atare.

S-a creat astfel un concept numit "gândire pozitivă", propus ca soluţie magică pentru fricile omului modern. Schimbarea felului în care gândim nu este o idee nouă; Sf. Ioan Botezătorul o transformase în moto al predicării lui: "Convertiţi-vă!". (Mt 3, 2). Acest îndemn al Sfântului Ioan, tradus îndeobşte sub forma "pocăiţi-vă", are la bază un verb grecesc, metanoein, care înseamnă "a-ţi schimba felul de gândire, a te converti". Pocăinţa este o manifestare a unei schimbări a felului de a gândi, punctul de plecare pentru schimbarea radicală a vieţii, la care suntem chemaţi în permanenţă cu toţii, până la moarte.

Gândirea pozitivă a devenit un produs foarte vandabil, mânuit de psihiatri iscusiţi ori mai puţin pregătiţi, cinstiţi ori şarlatani, iar cărţile care tratează această temă nu sunt puţine. Un volum face figură aparte între ele, scris de N. V. Peale şi intitulat "Forţa gândirii pozitive", tradus şi în româneşte de L. Gervescu şi publicat de editura Curtea Veche în 1999. Autorul, pastor protestant, fondatorul unei clinici psihiatrice în Statele Unite, dincolo de accentele psihologizante prea apăsate şi de unele afirmaţii discutabile, îşi sintetizează în felul următor gândirea: soluţia la problemele multiple cu care omul modern se confruntă este să se întoarcă la Dumnezeu şi să-şi încredinţeze viaţa în mâinile Lui!

Neaşteptată soluţie, se vor gândi mulţi! Dar nu asta aşteptam, la ce ne poate folosi? Autorul porneşte cu simplitate de la cuvintele lui Isus: "Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!" (Mc 1, 15) şi arată, cu numeroase exemple, cum şi-au schimbat viaţa pacienţi dintre cei mai sceptici care L-au (re)pus pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa lor, lăsându-se pătrunşi de cuvintele Mântuitorului şi aplicându-le în viaţa de fiecare zi.

Premisa lui Peale este deosebită de alte abordări pentru că, sesizând nevoia adoptării unui nou fel de a gândi ca soluţie la gândirea greşită, negativă care creează anxietăţi şi complexe, el nu fundamentează gândirea alternativă, pozitivă, pe surse omeneşti, oricât de strălucite ar fi ele, ci recurge la revelaţia divină din Sfânta Scriptură, sursă de viaţa veşnică (cf. Ioan 7, 38)!

Iată câteva exemple de "gândire pozitivă" aşa cum o găsim în Noul Testament, răspunsuri foarte concrete la diferite dificultăţi cu care ne confruntăm în viaţa cotidiană:

Ne simţim adesea singuri şi părăsiţi şi ni se pare că nimeni nu ne iubeşte. Isus ne mângâie cu aceste cuvinte: "Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Mt 28, 20) şi ne asigură de iubirea Lui: "Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi" (Ioan 15, 13).

Când ne izbim de greutăţi de tot felul şi avem impresia că nu mai putem face nimic, Isus ne spune: "Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu". (Lc 18, 27).

Dacă frica ne copleşeşte şi ne consumă, Isus ne încurajează: "Nu vă temeţi!" (Mt 10, 28) şi ne dă exemplul propriu: "Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!" (Ioan 16, 33).

Multe drumuri ni se deschid în faţa ochilor şi nu ştim pe care să-l alegem. Isus ne ajută spunând: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14, 6).

Exemplele ar putea continua în număr mare, dar ne oprim la acestea. Dacă le vom medita adesea, le vom studia în contextele lor, învăţându-le pe de rost, recurgând la ele în dificultăţi, vom avea puncte de plecare pentru o gândire pozitivă a cărei piatră de temelie este realitatea de nezdruncinat că Dumnezeu este Tatăl nostru!