Revista "Familia creştină" - 06/2004

Consiliul Pontifical pentru Familie a fost întemeiat de Papa Ioan Paul al II-lea în ziua în care avea să sufere atentatul comis împotriva sa în Piaţa Sfântul Petru: 13 mai 1981. Acest tribut de sânge, privit în perspectiva anilor care au trecut de atunci, certifică într-un fel caracterul eroic al unora dintre intervenţiile sale pe scena lumii actuale, intervenţii vădit împotriva curentului. Este un act de eroism şi de sacrificiu, astăzi, apărarea familiei tradiţionale şi a dreptului la viaţă pentru orice fiinţă umană, de la concepere până la sfârşitul ei natural.

Cauza familiei şi a vieţii este considerată a fi, cronologic, a doua mare bătălie dificilă a acestui papă, după cea împotriva comunismului. În acea primă bătălie pentru eliberarea umană de agresiunea unui rău făţiş radical, după cum ştim mai ales noi, cei din ţările Estului Europei, rolul Papei Ioan Paul al II-lea a fost decisiv. De data aceasta însă, lupta se duce împotriva unui rău complicat, un rău ce îmbracă aparenţe amăgitoare, înstăpânindu-se astfel asupra mentalităţilor, sub forma unor noi stiluri de viaţă, care în fond distrug valorile tradiţionale şi alcătuiesc o cultură a morţii şi a relativismului, a dezumanizării. Dacă, precum se observă, orice tip de convieţuire este asimilat "familiei", iar embrionul uman devine un obiect de manipulare şi distrugere, în aceste condiţii este atacată o altă dimensiune a libertăţii, dimensiunea profundă a responsabilităţii, însuşi adevărul său antropologic. Şi dacă pentru toată lumea este evidentă criza pe care o traversează umanitatea în actuala cursă a violenţei fără precedent, sunt puţini "vizionarii" care au curajul să arate că o cauză fundamentală a acestui dezechilibru este lipsa de coerenţă în lupta împotriva violenţei, atâta timp cât se admite ca fiind normală agresiunea asupra celor vulnerabili. Cultura morţii începe acolo unde este negat dreptul la viaţă al celui vulnerabil: embrionul uman, copilul nenăscut, bătrânul sau bolnavul în stadiu avansat. După acest început, totul este posibil, cum spunea Maica Tereza de Calcutta.

Am recurs la acest preambul filozofic pentru a explica demersul Papei prin instituirea unui Minister al Familiei. Într-o perioadă a istoriei în care există o puternică criză de sens, un papă filozof este perceput ca o prezenţă providenţială. Bătălia pentru recâştigarea tradiţiilor familiei creştine (împărtăşind multe valori cu instituţia familiei din alte tradiţii religioase) necesită o bună argumentaţie principială, criterii şi motivaţii în toată complexitatea cuvenită. Astfel, Consiliul Pontifical pentru Familie întruneşte colaborarea unor personalităţi de primă mărime, savanţi, cercetători prestigioşi, profesori în domeniul ştiinţelor umane din toată lumea, dar şi oameni politici şi oameni ai Bisericii dedicaţi cauzei familiei. În 1994, cu ocazia Anului Internaţional al Familiei, Ioan Paul al II-lea a întemeiat Academia Pontificală pentru Viaţă, o instituţie care se asociază demersurilor întreprinse de Consiliul Pontifical pentru Familie.

Cardinalul Alfonso López Trujillo prezidează acest Minister al Familiei. Este născut în Columbia, în 1935, şi are o solidă pregătire filozofică, este Doctor al Universităţii "Sfântul Toma de Aquino" din Roma. "Dicasteriul nostru - declara cardinalul într-o confesiune (*) - constituie, fără îndoială, un 'observator' privilegiat al proceselor de amplitudine istorică ce se petrec la acest început de secol XXI şi permite o perspectivă optimă asupra fenomenelor globale referitoare la familie şi viaţă. (...) Ghidaţi de Magisteriul Bisericii şi de orientările Sfântului Părinte, putem observa, urmări, însoţi şi intui dezvoltarea vertiginoasă a ideilor şi evenimentelor, a tensiunilor şi afirmaţiilor."

Lexiconul bătăliei terminologice

Consiliul Pontifical pentru Familie nu este un simplu "observator" al fenomenelor globale. Cardinalul Trujillo recunoaşte: "dicasteriul nostru se află în centrul bătăliei" pentru drepturile familiei şi ale vieţii. "Este o bătălie dură, dar şi pasionantă, plină de învăţăminte şi deschizătoare de speranţe." "În general, misiunea pe care Papa o încredinţează Consiliului Pontifical pentru Familie este dintre cele mai dificile", care "atinge rănile pentru a le vindeca şi astfel trezeşte tensiuni şi diferite reacţii." Dar este o luptă care "încearcă să introducă binele, adevărul şi echilibrul într-o lume de atâtea ori dezrădăcinată."

Conferinţe, dezbateri, recomandări şi interpelări la adresa oamenilor politici, a legislatorilor (când se iau decizii precum manipularea embrionilor, clonarea, legalizarea ca familii a convieţuirilor homosexuale şi acordarea posibilităţii ca acestea să înfieze copii); intervenţii la ONU sau în diferite alte organizaţii internaţionale, în momente delicate, în care se iau decizii de mare impact asupra viitorului familiei, precum o agresivă cultură contraceptivă, manifestată în cadrul Conferinţei de la Cairo, asupra Populaţiei, apoi în reuniunea de la Pekin, asupra drepturilor femeii - sunt foruri în care delegaţia Sfântului Scaun luptă, într-adevăr, contra curentului. Şi chiar dacă rezultatele dezamăgesc aşteptările, există speranţa că germenele de umanitate, normalitate, adevăr, lăsat de aceste contribuţii, va rodi cândva.

De ultimă oră este o operă editorială lansată de Consiliul Pontifical pentru Familie: Lexiconul termenilor ambigui şi discutabili referitori la familie şi viaţă, precum şi chestiuni de natură etică. Lucrarea (care va fi publicată şi în limba română), este coordonată de Cardinalul Trujillo şi reuneşte analize semnate de renumiţi oameni de ştiinţă de pretutindeni, aducând clarificări de ordin terminologic, fiind vorba despre abordarea cu maximum de seriozitate a unei realităţi specifice epocii informaţionale, pe care o traversăm: mulţi termeni care desemnează realităţi noi, influenţează într-o covârşitoare măsură mentalităţi noi, în vremea în care omenirea se află într-o înfrigurată căutare de sensuri pentru existenţă.

Privind în viitor, Cardinalului Trujillo îi place deseori să invoce cuvintele Sfintei Tereza de Avila: "adevărul pătimeşte, dar nu piere; aceasta este speranţa noastră!"

Notă

(*) Citatele din text sunt luate din Familia - vida y nueva evangelización, Ed. Verbo Divino, Navarra, 2000