Revista "Familia creştină" - 02/2003

Dedicăm acest articol
părinţilor copleşiţi de pregătirile
impuse de perioada dinaintea Crăciunului

În paginile acestui număr al revistei "Familia creştină" puteţi citi, dacă nu aţi citit deja, articole care vă vorbesc în special despre componenta spirituală a Crăciunului şi a perioadei de pregătire pentru această mare sărbătoare. Noi, prin articolul de faţă, vă propunem o altă componentă, aceea mai pragmatică. Astfel, fără a ne îndepărta de conţinutul spiritual pe care cu toţii îl căutăm, ne-am propus să vă oferim câteva "instrucţiuni de utilizare", adresate părinţilor, pornind de la premiza, experimentată în primul rând de noi, în familia noastră şi în cercul nostru de prieteni, că prea puţini sunt cei care fructifică această perioadă minunată a anului pentru a construi o relaţie mai profundă cu ceilalţi membri ai familiei, pentru a se apleca şi mai mult asupra copiilor, îmbinând activitatea în familie cu educaţia religioasă.

Acestea sunt deci motivaţiile noastre pentru a prezenta în continuare câteva idei despre cum putem să dăm valenţe spirituale pregătirii materiale în vederea Crăciunului. În loc să trăim frustraţi febra pregătirilor de Crăciun - cu tot ce implică, respectiv curăţenia în casă, amenajarea bradului şi a altor ornamente, pregătirea meniului de sărbători, cadourile şi felicitările - putem să descoperim în toate aceste activităţi oportunităţi de conlucrare în familie, de trăire împreună a unor momente minunate. Iar pentru aceasta e necesar să avem mereu înaintea ochilor simplitatea Betleemului. Dacă astăzi Crăciunul înseamnă fast şi strălucire, înseamnă că ne-am îndepărtat de evenimentul pe care îl celebrăm, de naşterea în paiele unei iesle a Mântuitorului nostru. Să parcurgem deci în continuare "instrucţiunile", rugându-l pe Pruncul Isus să ne lumineze pentru a nu ne abate de la chemarea specifică acestei perioade: "Pregătiţi calea Domnului!"

Aranjarea şi împodobirea casei

Vom începe cu clasica "curăţenie de sărbători", care în aproape toate familiile este sursă de tensiuni, de separare pe "sarcini"; copiii mai mici sunt trimişi la bunici pentru a da spaţiu părinţilor să facă ce au de făcut. Desigur, această curăţenie trebuie să o privim în întreaga ei dimensiune: spirituală şi materială. Atât casa ce ne adăposteşte fizic, cât şi casa sufletului nostru, au nevoie de curăţenie. Cu aceeaşi ardoare trebuie să lucrăm pentru ambele curăţenii. Iar dacă curăţenia sufletului este în primul rând un act personal realizat prin spovadă, curăţenia în casă trebuie să fie un act comunitar, de sărbătoare în pregătirea sărbătorii. După cum vom reveni insistent de-a lungul întregului articol, este fundamental să implicăm întreaga familie, chiar şi pe cei mici. Să dăm copiilor o mică mătură pentru a curăţi un linoleum, o cârpă umedă pentru a şterge uşile, sau să îi punem să facă ordine la propriile jucării: aproape sigur va trebui să revenim peste "curăţenia" făcută de ei (ne referim la cei mici), dar mai important este sentimentul creat în ei de utilitate, de co-participare la freamătul pe care şi ei îl percep, de împărtăşire a responsabilităţilor cu cei mari.

Curăţenia este continuată de decorarea casei, pentru a reflecta în exterior bucuria spirituală interioară a familiei la venirea lui Cristos. Nu există o altă perioadă în an care să ne permită să ne dezlănţuim mai mult ca acum imaginaţia (în special pe cea a copiilor) pentru a amenaja casa de sărbători! Să nu irosim această ocazie. Mai ales că spaţiile sunt multe: pereţi, uşi, dulapuri, etajere, geamuri, lămpi, toate acestea pot fi împodobite având la îndemână câteva lucruri (ieftine) şi multă creativitate. Să nu cedăm ispitei de a cumpăra decoraţiunile din magazine: cele create în familie vor fi mai valoroase şi mai frumoase, atât pentru noi cât şi pentru copii. În plus, ne vor oferi ocazia unor cateheze despre semnificaţia sărbătorilor care se apropie.

Decoraţii deosebite putem realiza folosind plante cu frunze veşnic verzi, ce reprezintă viaţa veşnică pe care Întruparea a adus-o omenirii. Crengi simple de brad le putem aşeza ca fundal pentru ieslea de Crăciun, sau întrebuinţa la aranjamente cu conuri de brad şi panglici colorate, pentru ferestre, sau atârnate de tavan ori de lămpi. Conurile de brad, înainte de a fi incluse în aranjamente, pot fi pictate de către copii, pot fi lăcuite, sau - pentru un efect vizual deosebit - pot fi date cu aracet şi presărate cu bobiţe de polistiren, căpătând un aspect de brăduţ nins. O altă resursă pentru ornamente o constituie hârtia sau cartonul (colorate din fabricaţie, sau dacă nu pictate ori colorate de copii). Se pot crea diferite forme: îngeraşi, steluţe, brăduţi, etc, ce pot fi cu uşurinţă agăţate pe brad sau în diferite locuri din casă. Pentru mai multă strălucire, dacă avem globuri de brad sparte, le putem pisa mărunt şi cu această pudră, lipită cu aracet, se pot decora figurinele. Efecte deosebite se pot obţine şi înlocuind globurile pisate cu diferite produse alimentare pe care le găsim cu uşurinţă în orice bucătărie: făină de mălai, griş, seminţe de mac etc.

Un obicei frumos este confecţionarea unei stele, care să fie aşezată în camera cea mai importantă. Se poate face dintr-un carton mai tare, tăiat în formă de stea, şi acoperit cu hârtie glasată roşie sau albastră. În centrul stelei se pune o icoană de Crăciun, se montează clopoţei şi se lipesc decoraţiuni din hârtie creponată de diverse culori. Steluţele, ca simbol legat de Crăciun, pot fi de altfel folosite pentru decorarea uşilor sau a geamurilor. Putem decupa forme de stea din reviste, din felicitări primite în anii trecuţi, sau din hârtie de împachetat cu diferite modele. Pe geamuri se pot desena, cu spray care imită zăpada, nu doar forme de stele, ci, după imaginaţie, şi alte forme sau figurine specifice perioadei.

Coroana de Advent, ieslea şi bradul

În continuare ne vom opri asupra celor trei mari "ornamente" de Crăciun: coroana de Advent, ieslea şi bradul. Le vom aborda în ordinea cronologică a realizării lor, astfel că prima este coroana de Advent, obicei specific catolicilor de rit latin, dar care pătrunde treptat în tot mai multe familii. Pentru aceasta, trebuie să ne pregătim din timp, cel mai bine chiar din toamnă, când, cu o plimbare prin pădure, putem strânge majoritatea materialelor necesare pentru realizarea ei: crengi şi conuri de brad. Chiar şi mai târziu le putem găsi cu ceva efort. Pe lângă acestea avem nevoie de patru lumânări, pentru a număra cele patru duminici dinaintea Crăciunului (ce formează Adventul la latini), şi de alte mici ornamente: clopoţei, îngeraşi din hârtie, fundiţe din panglici, fructe de pădure viu colorate etc. Coroana de Advent poate fi dată cu spray-ul ce imită zăpada, sau cu făină, pentru a părea ninsă. Când totul este gata, coroana va fi aşezată într-un loc central în casă, sau în colţul de rugăciune al familiei special amenajat, sau suspendată de patru panglici violete de o lampă. Se pot face cununiţe mai mici, fără lumânări, şi pentru ferestre sau uşa de la intrare.

Un proiect mai complex este confecţionarea unei iesle. Este poate un obicei şi mai puţin răspândit la noi în ţară decât cununa de Advent, dar pe care noi îl recomandăm cu mare căldură. În general, bradul este considerat simbolul prin excelenţă al Crăciunului. Să comparăm însă bradul cu ieslea: care dintre cele două simboluri aminteşte mai clar de evenimentul pe care îl celebrăm de Crăciun? care dintre ele ar trebui să aibă un loc central, pentru a nu uita că sărbătorim o zi de naştere - a Mântuitorului însuşi! - şi nu pe moşul gras şi îmbrăcat în roşu? Dacă nu aţi făcut niciodată o iesle, e timpul să încercaţi! În funcţie de vârsta copiilor, putem avea o iesle mai simplă sau mai elaborată. Dacă avem copii mici, putem opta pentru o iesle din carton; pe situl ProFamilia.ro, la secţiunea activităţi, găsiţi câteva exemple: trebuie doar să tipăriţi imaginile, să le daţi copiilor să le coloreze, şi apoi să le montaţi după indicaţii. O altă variantă ar fi să îi îndemnăm pe copii să modeleze personajele ieslei din lut sau din plastilină, sau să le cioplească în săpun. Dacă avem copii mai mari, putem apela la băieţi să construiască un staul din stinghii de lemn, iar la fete să realizeze costumele pentru personaje sau să se ocupe de micile detalii ale amenajării ieslei.

Poate că în final Sfântul Iosif va avea barba pusă strâmb, sau ochii Fecioarei Maria vor fi prea mari, sau poate oile din staul vor avea prea multe picioare... Dar ce importanţă au toate aceste imperfecţiuni când ne gândim că avem o iesle creată de copiii noştri, pentru Isus! Că lucrând la fiecare parte a ieslei am avut ocazia să povestim cu ei despre minunatul eveniment de acum două mii de ani! Că am folosit talentul lor, care se dezvoltă an de an, nefolosind niciodată ieslea de anul trecut, ci încercând să facem de fiecare dată ceva mai frumos! Ieslea va oferi copiilor (şi nu numai lor, desigur) ocazia de a se pune în locul magilor, de a veni la Isus cu cadouri. Şi dacă nu am ajuns să facem o iesle în propria casă, putem vizita bisericile (cele romano-catolice, desigur) unde vom găsi astfel de aranjamente. O plimbare cu copiii pe la biserici, pentru a vedea ieslele, poate oferi ocazia de a-l adora pe Cel născut în paie. Să nu uităm însă să atragem atenţia copiilor că cel mai important lucru în biserică nu este ieslea, ci prezenţa reală a lui Cristos în Tabernacol, în Sfânta Euharistie.

Am ajuns şi la bradul de Crăciun. Legat de împodobirea lui, există două păreri opuse: unii spun că bradul trebuie împodobit de părinţi într-o cameră specială şi arătat copiilor doar în noaptea de Crăciun, pe când alţii insistă ca împodobirea să fie făcută împreună de către părinţi şi copii. În prima variantă, punctul culminant al Crăciunului în familie este aducerea copiilor în faţa bradului împodobit şi luminat şi a ieslei frumos amenajate, pentru a-l "descoperi" pe Isus venit între noi. Mai ales pentru copiii mici, elementul surpriză joacă un rol important în crearea unei atmosfere de uimire şi încântare în faţa Naşterii lui Isus. Cum majoritatea dintre noi nu dispunem însă de prea multe camere pentru a rezerva una pentru brad, în care copiii să nu aibă acces, putem opta pentru a doua variantă, care oferă părinţilor şi copiilor ocazia de a trăi împreună momente minunate pregătind podoabele pentru brad, respectiv împodobind bradul.

Repetăm apelul de a nu ceda ispitei de a apela la podoabe din comerţ. Şi mai mult, să nu recondiţionăm podoabele făcute de copii anul trecut. Puneţi-i să facă altele, an de an, solicitându-le creativitatea. Din nou, fabricarea podoabelor de brad poate fi o ocazie de cateheză: copiii pot, de exemplu, să deseneze figurine reprezentând personaje din Vechiul Testament care au profeţit naşterea lui Cristos (ca model de inspiraţie folosiţi ilustraţiile dintr-o biblie pentru copii). Putem găsi şi alte idei de forme, pe lângă clasicii îngeraşi, clopoţei, steluţe. Vizitaţi din nou atelierul de pe situl ProFamilia.ro, unde veţi găsi adrese de situri ce vă dau idei, chiar şi detalii pas cu pas, pentru ornamente ce pot fi făcute în familie. Iar la împodobit nu uitaţi să îi implicaţi pe toţi. Ce moment frumos este atunci când fiecare membru al familiei, chiar şi cel mai mic, ajută la punerea globurilor, a lumânărilor, a tuturor celorlalte podoabe. Sunt amintiri pe care nu veţi dori să le pierdeţi!

Tot ca ornamente pentru brad se pot folosi şi diferite prăjituri. Cu siguranţă la un moment dat vom folosi aluat pentru o prăjitură. Le putem da copiilor o parte din aluat pentru a modela ei ce forme vor. Mari sau mici, le va place să facă o formă de stea, sau dacă sunt mari artişti pot încerca forme mai avansate; mai simplu, pot face 12 bastonaşe reprezentând toiegele celor 12 apostoli. Peste aceste forme se pot presăra diverse ingrediente care să decoreze şi să dea culoare. După ce au fost făcute la cuptor, daţi-le copiilor să le pună pe brad, iar dacă aţi făcut mai multe (şi sunt şi comestibile :), daţi-le să îi servească cu ele pe bunici: va fi marea lor bucurie! Dacă aveţi fete mai mari, experimentaţi împreună noi reţete tradiţionale de Crăciun, de pe orice meridian ar fi ele. Este o sărbătoare a întregii lumi, aşa că perioada Crăciunului poate fi o ocazie de a intra în contact cu tradiţiile altora, fie ele legate de mâncăruri, fie legate de cântece, poveşti sau dansuri.

Cadourile

După ce am văzut "instrucţiunile" privind curăţenia şi decorarea casei, apoi despre gătit, am ajuns şi la sensibilul subiect al cadourilor. Cadourile pot să dea valoare sărbătorii sau pot să o transforme în ceva total mercantil, în funcţie de modul în care sunt percepute. Şi aici intervine responsabilitatea părinţilor de a transmite imaginea corectă asupra cadourilor de Crăciun. O ştim cu toţii: copiii aşteaptă sărbătorile pentru ca Moşul să le aducă mult aşteptatele cadouri. Aceasta dorim noi să fie dimensiunea Crăciunului? De la câţiva anişori, copiii pot învăţa lecţia dăruirii reciproce, în care ei primesc, dar şi dau daruri. În acest sens, copiii trebuie încurajaţi să confecţioneze ei înşişi cadourile: ele pot fi desene la cei mici, sau lucrări manuale mai avansate, precum broderie în cazul fetelor, sau obiecte din lemn în cazul băieţilor. Favorizând ingeniozitatea şi creativitatea copiilor în pregătirea cadourilor lor de Crăciun, îi vom putea ajuta nu numai să înţeleagă sensul oferirii darurilor, ci şi să dobândească un sentiment de împlinire pe care cumpărarea cadourilor nu îl poate oferi. Mai mult, îşi vor forma conceptul, altfel dificil la această vârstă, de dăruire de sine, prin oferirea de cadouri făcute de ei înşişi.

Şi de aici putem merge mai departe. Dăruirea de sine trebuie orientată nu doar spre cei din familie, ci şi spre săraci. Încă de la vârste fragede, copiii pot să se preocupe de soarta celor mai năpăstuiţi, pregătindu-le cadouri, precum hrană sau haine. Astfel vom avea siguranţa că pentru ei Crăciunului nu va însemna doar ce primesc de Crăciun, ci va însemna o perioadă de generozitate şi dăruire reciprocă. Ar fi de amintit un obicei din alte locuri, conform căruia părinţii îi îndeamnă pe copii, după momentul deschiderii darurilor, să aleagă unul dintre cele favorite pe care îl vor da săracilor. Renunţarea la un cadou cu zâmbetul pe buze va fi dovada că şi-au însuşit în mod corect spiritul Crăciunului. Desigur, copilul nu va face aceasta în mod natural: este de datoria noastră să îi vorbim despre valoarea renunţării la ceva pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, despre iubirea pe care o purtăm pentru semenii noştri, despre importanţa mărturiei personale, a exemplului propriu, despre jertfa personală.

Ar fi poate aici util să abordăm problema legată de identitatea "persoanei" care aduce darurile de Crăciun. Majoritatea dintre noi simţim faptul că evidenţierea exagerată a lui Moş Crăciun distrage mult atenţia de la misterul central al sărbătorii. Ca răspuns, unii le spun deschis copiilor că ei, părinţii, sunt cei care aduc cadourile, în timp ce alţii spun că însuşi Pruncul Isus le-a oferit darurile. Este dificil să iei o decizie într-un sens sau într-altul, în contextul în care la noi Moş Crăciun este atât de "mediatizat". A le spune copiilor altceva decât faptul că Moşul aduce darurile înseamnă a ne asuma mersul împotriva unui curent puternic. Putem cel puţin încerca să reducem rolul lui Moş Crăciun în celebrarea sărbătorii, pentru a fi mai în sintonie cu semnificaţia reală a sărbătorii.

Şi în fine, în toată această febră a cadourilor, să nu uităm că de fapt nu noi suntem cei sărbătoriţi. Este interesant cum naşterea lui Isus Cristos este singura zi de naştere din lume în care oamenii îşi face reciproc cadouri, lăsându-l pe principalul Sărbătorit cel mai lipsit de cadouri! Nu aşa se întâmplă în familiile creştine. Trebuie să îi îndrumăm pe copii să se gândească din timp la cadourile pe care doresc să i le facă lui Isus de ziua sa de naştere, amintindu-le că darurile care îl bucură cel mai mult sunt faptele noastre bune. Când eram mici confecţionam din hârtie "cămăşuţa lui Isus": o foaie îndoită în două, tăiată în formă simplă de cămăşuţă, căreia pe margini îi făceam franjuri. La fiecare faptă bună, îndoiam câte un franjure, străduindu-ne ca până la sfârşitul Postului toţi franjurii să ajungă îndoiţi; puneam apoi cămăşuţa fiecăruia dintre fraţi pe brad. Am regăsit acest obicei cu unele variaţii: pe cămăşuţă se desenează câte o floricică, o inimioară, sau un semn ales de copii, pentru fiecare faptă bună. Avantajul este că încap astfel oricâte fapte bune, nu doar câţi franjuri facem la cămăşuţă.

Un alt mod de a "aduna" faptele bune este acela de a da fiecărui copil câte o iesle goală (poate fi o cutiuţă acoperită cu hârtie colorată). Seara, înainte de culcare, după examinarea conştiinţei, ei trebuie să aşeze sau să deseneze în această iesle câte un fir de pai pentru fiecare faptă bună făcută pentru Pruncul Isus. De Crăciun, fiecare copil va găsi un Copilaş (o mică păpuşă, îmbrăcată frumos, sau o figurină fluorescentă cu Pruncul Isus, cum se găsesc acum în comerţ) în ieslea sa, aşezată lângă patul său. O altă variantă frumoasă este aceea de a planta, în ghivece special decorate cu simboluri de Crăciun, câte o sămânţă de grâu pentru fiecare faptă bună sau sacrificiu făcute în post. Până la Crăciun, grâul va creşte, fiecare firicel amintind de o specială, şi desigur tainică, faptă de iubire faţă de Micul Isus pentru ziua sa de naştere. Grâul va putea fi apoi aşezat lângă iesle până la Epifanie.

Am ajuns şi la ultimul element al pregătirii materiale de Crăciun, care desigur nu trebuie lăsat pe ultima zi: felicitările. Suntem siguri că intuiţi deja recomandarea noastră, de a nu cumpăra felicitări din comerţ, cel puţin pentru rudele apropiate. Bunicii, unchii, mătuşile vor fi mai fericiţi să primească o felicitare care să reflecte imaginaţia, ingeniozitatea, talentul artistic al nepoţilor lor. Felicitările pot fi cartoane îndoite, pe care copiii să deseneze sau să lipească simboluri ce reprezintă temele majore ale Naşterii şi ale Epifaniei. Legat de textele de pe felicitări, să fim mai inventivi decât "Crăciun Fericit şi La Mulţi Ani!" Ne putem îndrepta atenţia spre textele liturgice propuse de Biserică în săptămânile dinaintea Crăciunului, sau în perioada de sărbătoare. Este încă o ocazie de a explora bogăţia de valori spirituale pe care ni le propune Biserica în aceste zile. Ca variantă la textele liturgice, putem să îi îndemnăm pe copii să îşi dea frâu liber talentului poetic sau scriitoricesc pentru a compune texte proprii, originale.

La final de instrucţiuni

Ajunşi la finalul acestor "instrucţiuni de utilizare", ne vom abate de la pregătirea materială, subiectul rândurilor de mai sus, pentru a spune câteva cuvinte despre pregătirea spirituală. Chiar dacă fiecare dintre acţiunile descrise mai sus reuşim să le facem în adevăratul spirit al Crăciunului, aceasta nu elimină necesitatea unei pregătiri exclusiv spirituale. În astfel de perioade, ce preced marile sărbători ale creştinilor, suntem chemaţi să ne unim în rugăciune, în familie. Există numeroase rugăciuni speciale pentru această perioadă liturgică, ce pot reuni familia pentru recitarea lor seara, sau într-un alt moment al zilei. Comuniunea în activităţi trebuie susţinută de comuniunea în rugăciune. Nu vom insista însă, pentru că nu suntem în măsură să ţinem predici. Oferim însă mărturia noastră asupra frumuseţii momentelor în care toată familia se roagă la un loc.

Am încercat deci în acest articol, pornind de la materiale culese din diferite surse şi îmbinate cu câte ceva din experienţa noastră, să vă oferim sugestii de activităţi în comun ale familiei, care să favorizeze o mai bună înţelegere şi trăire a perioadei de aşteptare a venirii lui Isus şi a sărbătoririi Naşterii Lui. Desigur, rămân multe alte activităţi despre care nu am vorbit aici, şi, totodată, celor propuse aici li se pot adăuga şi alte idei de realizare. Sperăm însă ca articolul, dacă este cazul, să vă dea impulsul şi ideile pentru a vă organiza mai bine perioada rămasă până la Crăciun.

Primiţi, odată cu acest articol, urările noastre ca Pruncul Isus să vă umple inimile de bucurie şi iubire, care să se reverse şi asupra celor din jur, în primul rând asupra familiei fiecăruia; ca acest Mic Copilaş să unească familiile în jurul ieslei Sale, în contemplarea chipului Său curat; ca fiecare dintre noi să acceptăm în viaţa noastră prezenţa acestui Copil, a cărui privire revarsă pace în suflete.