RESURSE

Reguli de "ceartă" pentru cupluri

1. Când "începe", faceţi un pas curajos, greu şi neaşteptat: să vă prindeţi de mână pentru o clipă. Dacă este posibil, să nu daţi drumul mâinii un timp. Între timp să vă uitaţi în ochi cât se poate de des.

2. Este de ajuns o mică stăpânire de sine, ca să învăţaţi să localizaţi cearta. Câteva exemple:
   Nu pe stradă - ci acasă.
   Nu în prezenţa altora, ci între voi.
   Nu în faţa copiilor, ci între patru ochi.
   Nu înainte de Liturghia de duminică sau imediat după ea, ci, să spunem, de exemplu, marţi după-masă între orele 4-5.
   Nu în timpul prânzului.

3. Să vorbească doar unul, iar celălalt să fie atent, cu iubire, pentru a putea înţelege punctul de vedere al partenerului.

4. Dacă partenerul tău vorbeşte, stăpâneşte-te, chiar dacă simţi altfel: ascultă-l până la capăt fără a-l întrerupe.

5. Să nu reproşezi partea negativă a celuilalt ("tu eşti aşa!" - acest lucru îl numim mesaj de "Tu"), ci să vorbeşti în numele tău, despre sentimentele tale ("pe mine mă doare faptul că în fiecare seară vii atât de târziu acasă" - acest lucru îl numim mesaj de "Eu").

6. Certăreţii imaturi şi periculoşi ating întotdeauna partea negativă a partenerului şi rămân fixaţi pe aceasta. Cel care discută (se ceartă) într-un mod matur, acela vede totul prin ochelarii relaţiei, şi nu prin prisma propriului interes (întrebarea nu este aceasta: "oare sunt acum înţeles? reuşesc să-mi impun punctul de vedere, despre care cred că este adevărat şi sfânt?", ci mai degrabă: "ce înseamnă aceasta pentru relaţia noastră?").

7. Dacă se poate să vă certaţi despre lucruri proaspete, să zicem din ultimele 24 de ore sau cel mult din ultimele 168 ore. Rănile vechi, rămase din trecut, le poate vindeca doar Duhul Sfânt. Cearta permanentă asupra vechilor răni pregăteşte, încetul cu încetul, sicriul relaţiei. "Şi dacă vă mâniaţi, să nu păcătuiţi. Soarele să nu apună asupra mâniei voastre, să nu lăsaţi spaţiu diavolului" (Ef 4,27).

8. Cei care cred în Cristos ştiu că "fără Mine nu puteţi face nimic". Doar relaţia plină de iubire şi cultivată spiritual a perechilor care se roagă împreună poate fi o matcă sigură pentru certurile care se ivesc. Majoritatea prieteniilor şi a căsniciilor unde se ceartă "fără Dumnezeu" se termină cu despărţire. Dacă nu cel Drept învinge, atunci va învinge dreptatea fiecăruia şi astfel unitatea spirituală nu se mai poate menţine.

9. Rugaţi-vă des unul pentru celălalt, şi împreună pentru voi, ca Duhul Sfânt să vă înveţe să treceţi peste conflicte personale. Citiţi des Ef 4,1-32.

(după cursul pentru logodnici, pr. Szenegeto Istvan)

Vita Catholica Banatus, martie 2004