RESURSE

"DUPĂ CHIPUL SĂU I-A CREAT; BĂRBAT ŞI FEMEIE I-A CREAT..."

"Şi a zis Dumnezeu: 'Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră...'. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.... Şi Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: 'Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi...'. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau foarte bune." (Gen 1, 26-31)

Bărbatul şi femeia nu au fost creaţi la voia întâmplării, ci cu înţelepciune divină. Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia pentru a-i coopta în planul său de creaţie, pentru a-i face colaboratori la opera Sa. De la început, femeia şi bărbatul au fost creaţi unul pentru celălalt ("Nu e bine ca omul să fie singur"), diferiţi dar egali în demnitate, şi complementari. Creându-i bărbat şi femeie, Dumnezeu sădeşte în natura lor şi vocaţia la căsătorie. Deci, autorul căsătoriei nu este omul, ci Dumnezeu: Comunitatea intimă de viaţă şi de iubire conjugală a fost întemeiată de Creator şi înzestrată de El cu legi proprii. Dumnezeu însuşi este Autorul Căsătoriei (Gaudium et spes, 48).

În Cartea Genezei ni se spune că şi la sfârşitul celei de-a şasea zile, zi în care a fost creat omul, Dumnezeu îşi priveşte rodul muncii şi concluzionează: "...toate erau foarte bune". Tot ceea ce creează Dumnezeu în Univers este foarte bun, dar vine omul nemulţumit de ordinea firească stabilită de Creator şi aduce câteva "amendamente" care, crede el, îl avantajează. Sau, şi mai rău, nu mai ţine deloc seama de această ordine. Şi astfel, anormalul devine normal şi nu mai deranjează pe nimeni.

Şi totuşi deranjează când afli că uniunile dintre homosexuali sunt recunoscute drept căsătorii. Şi te superi şi mai tare când vezi că membrii unui astfel de cuplu pot fi "mamă şi tată". Imaginile de la oficierea aşa-ziselor căsătorii dintre homosexuali aduceau în prim plan doi proaspăt căsătoriţi (doi bărbaţi), fiecare dintre ei având în braţe câte un bebeluş. Este o atitudine strigătoare la cer! Cum poate un copil pentru care dragostea de mamă este la fel de trebuincioasă ca aerul pe care-l respiră, să trăiască şi să se dezvolte normal într-o astfel de familie?! Cum poate societatea mileniului al III-lea, care se bucură de cele mai avansate şi sofisticate descoperiri ale tehnicii, să privească indiferent sau să accepte astfel de anomalii, astfel de gesturi care sunt împotriva naturii umane şi devieri de la ordinea firească a lucrurilor?

Copilul este rodul iubirii dintre soţ şi soţie, este rezultatul dăruirii reciproce a bărbatului şi a femeii. Dumnezeu a binecuvântat prima familie umană, pe Adam şi Eva, cu aceste cuvinte: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul". De aceea, numai căsătoria sacramentală dintre bărbat şi femeie oferă spaţiul potrivit naşterii şi creşterii copiilor: " în sânul familiei, părinţii sunt pentru copiii lor, prin cuvânt şi exemplu, primii vestitori ai credinţei... Căminul este, astfel, prima şcoală de viaţă creştină...". (CBC)

Homosexualitatea presupune o atracţie anormală către o persoană de acelaşi sex. Tendinţele şi actele homosexuale sunt nenaturale şi dezordonate. Homosexualitatea, stimularea şi practicarea acestor tendinţe au fost întotdeauna considerate o dezordine imputabilă: "De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu o femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să fie omorâţi, că sângele lor asupra lor este" (Lev.20,13).

Homosexualitatea este un fenomen a cărui existenţă nu poate fi ignorată şi nici nu poate fi aprobată. Nu judecăm pe nimeni şi nu criticăm, pentru că nu este nici dorinţa nici scopul nostru. Ne gândim doar încotro se îndreaptă omenirea dacă o deviaţie sexuală este ridicată la rang de căsătorie? Ne întrebăm care este viitorul copiilor noştri într-o societate care sfidează ordinea lăsată de Dumnezeu? Ne întrebăm ce se va alege de societatea care denaturează imaginea familiei, celula originară a oricărei societăţi? La noi nu se oficiază şi nu se recunosc drept căsătorii uniunile dintre homosexuali. Dar dacă acceptarea ţării noastre în diferite organisme internaţionale va depinde de aprobarea unei legi favorabile acestui fenomen, cine ştie...?

Ceea ce rămâne de făcut în faţa acestei anomalii care tinde să devină stare de normalitate este să dăm exemple. Exemple de familii creştine cu viaţă creştină. Exemple de trăire autentică a căsătoriei şi a vieţii de familie, aşa cum a fost orânduită de Dumnezeu. Exemple de bărbaţi şi femei care au descoperit prin căsătorie şi familie vocaţia lor umană şi creştină, dimensiunea "omului interior".

Cristina Şoican

Actualitatea creştină, martie 2004 (ARCB.ro)