RESURSE 

Colectorul de articole

"FAMILIE, DEVINO CEEA CE EȘTI!"

O realitate de neînlocuit

Un îndemn, o chemare, un apel, un slogan!? Poate toate la un loc. "Familie, devino ceea ce ești!" sunt chiar cuvintele cu care Păstorul Bisericii Catolice se adresează familiilor creștine de pretutindeni în exortația apostolică Familiaris consortio (nr. 17). Sunt un îndemn și o chemare prin care Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea pune în atenția lumii de astăzi importanța instituiției familiale. Sunt un apel si un slogan, dar cu următoarea lămurire. Un apel prin care se amintește că familia este o realitate de neînlocuit, un slogan prin care se recunoaște că la temelia Bisericii și a societății se află familia, loc al unor valori pe care numai ea le poate păstra și împărți. Ca apel deci, cuvintele nu pot conține nici pe departe umbra vreunei disperări, ceea ce ar fi, de altfel, contrar spiritului celui care a început pontificatul său cu "Nu vă fie teamă!". Ca slogan, ne aflăm departe de tentația oricărei comercializări. Desigur, familia nu poate fi confundată cu o agenție căreia i se promovează « produsele » făcându-i-se reclamă. Valoarea familiei stă în ea însăși, de aceea preferăm apelului și sloganului, îndemnul și chemarea prin care, de fapt, Papa invită familia să descopere în ea însăși rostul ființării sale. Doar prin cunoașterea și recunoașterea sensului său interior familia poate să se împlinească în ea însăși și să devină un motor al Bisericii și al societății.

Familia în România

Schimbările la care este supusă societatea românească sunt o provocare ce atinge tocmai acest sens interior al vieții de căsătorie și de familie. Nu ne propunem și nici nu este competența noastră să analizăm factorii care le produc. Ne mulțumim doar să-i încadrăm în două categorii și să-i enumerăm pe cei care, în opinia noastră, au o pondere mai însemnată.

În primul rând amintim categoria persoanelor care au de înfruntat nesiguranța zilei de mâine, datorată în principal precarității economice de care se leagă implicit și creșterea sărăciei; goana după nou, alimentată de instanțele mass-media, ce crează noi necesități seducătoare, de multe ori false, și care de cele mai multe ori se îmbină cu un sentiment de neputință în a le satisface.

Din a doua categorie fac parte acele persoane ce reușesc să se afirme pe plan social și să încropească ceva pe plan economic dar care, confundându-se până la identificare cu "slujba" lor, se supun într-o mare măsură riscului de a pierde esențialul vieții. Așadar, se asistă la împletirea unei nesiguranțe și angoase pentru viitor cu o mentalitate consumistă, factori ce duc la o îndepărtare de valorile umane în general și de cele propuse de învățătura creștină în special.

Între două iubiri

Făcând o succintă analiză a situației familiei în lumea de astăzi Sfântul Părinte ne spune în Familiaris consortio: "Istoria nu este un simplu progres necesar spre mai bine, dar o instanță de libertate, ba mai mult o luptă între libertăți opuse între ele; iar conform cu acea cunoscută afirmație a Sfântului Augustin, e vorba de un conflict între două iubiri: iubirea de Dumnezeu împinsă până la disprețul de sine și iubirea de sine împinsă până la disprețul de Dumnezeu (De Civitate Dei XIV, 28). De aici rezultă că doar printr-o educație la iubirea ce-și află rădăcinile în credință se poate dobândi acea capacitate de a interpreta "semnele timpurilor" ca expresie tipică a acestor două iubiri" (FC 6).

Sensul interior al familiei constă în faptul că este o "comunitate intimă de viață și de iubire" (Gaudium et Spes 48). De aici naște și misiunea familiei: de a deveni din ce în ce mai mult ceea ce este: comunitate de viață și iubire. în Familiaris consortio misiunea familiei este desemnată prin cuvintele: "a păzi, a arăta, a comunica iubirea" (nr. 17). Tocmai în această misiune se înscrie și misterul libertății persoanelor care compun familia. Autenticitatea libertății se verifică în măsura respectării comuniunii și promovării ei. O libertate care neagă misiunea familiei nu poate fi decât ipocrizie, deoarece aceasta ar interpreta rolul său doar în funcție de exigențe externe. în cazul în care cineva, de exemplu, ar pune pe primul loc munca sau dorința de afirmare pe plan profesional, dorința de putere, în detrimentul propriei familii falsează sensul propriei libertății. Alături de acest exemplu, aș aminti unul care face măcel în societatea zilelor noastre: alcoolismul. Refugiul în alcool se constituie nu doar într-o modalitate de abdicare de la responsabilitățile zilnice, de falsă înstrăinare față de dificultăți, dar este un atentat împotriva comuniunii și iubirii.

Să nu uităm însă că, înainte de toate, Dumnezeu însuși este iubire (1In 4,16), că este comuniune de persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, că omul a fost creat după chipul și asemănarea sa, "bărbat și femeie i-a creat" ( cf. Facerea 1,27). Prin îndemnul "Familie, devino ceea ce ești", Sfântul Părinte învață că modelul iubirii treimice se oglindește cel mai bine în viața de familie. Ea este prima instanță istorică în care se revarsă natura intimă a Dumnezeului treimic: comuniunea de iubire. Iar dacă Dumnezeu se expune în acest fel, asta înseamnă că prima și cea mai însemnată misiune a familiei este tocmai conservarea și împărtășirea acestei iubiri.

pr. Fabian Mariut

Actualitatea creștină, martie 2004 (ARCB.ro)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire