RESURSE

BIG BROTHER: EXHIBAREA COJILOR ŞI A ILUZIEI!

Acest articol a apărut în numărul 4 din 2003 din Mesagerul Sf. Anton, după prima serie Big Brother. Reluăm articolul în contextul în care pe Prima TV a demarat a doua serie Big Brother, iar ingredientul pe care mizează spectacolul este tot mai evident: sexul.

Nu ştiu câţi s-au pronunţat critic în 1984 în legătură cu emisiunea Big Brother. După revista «România literară», care acuză prostul gust, ignoranţa şi precaritatea culturală a concurenţilor, aproape că nu mai ai multe de adăugat. Ar fi, totuşi de făcut o paralelă cu emisiunile nemţilor, mai civilizate, mai calme, decât ale românilor şi cu cele ale italienilor, Grande Fratello, mai pline de autenticitatea care nu se confundă cu degradarea de la noi.

Personajul malefic al romanului lui Orwel, un duşman, desigur ironic numit «fratele mai mare», este ochiul totalitarismului supraveghindu-ne neadormit, ca viermele biblic. El, fratele supraveghetor (să fie o aluzie la pilda celor doi fraţi, dintre care unul corect, dar rece) a existat până acum mai bine de un deceniu, cum ştim. Este ciudat cum lumea scăpată de comunism în Est sau cea care l-a cunoscut din cărţi în Vest, transformă în spectacol (doar trăim în lumea imaginilor mai mult decât a cuvântului!) realitatea neagră a antiutopiei. Deriziunea ia locul cumplitei experienţe a infernului cotidian, de atunci, fratele cel neobosit se uită, acum printr-o imaginară vizetă, la cei închişi în casa transparentă. Lumea curioasă se uită prin gaura cheii la cei care au uitat orice pudoare. Curiozitate vinovată pe de o parte, despuiere de intimitatea care conferă demnitate pe de alta.

Ce modele propune emisiunea? Antimodele din punctul de vedere al unui creştin. Tineri care execută comenzile cerute, dar care nu şi-au pus problema efectelor negative asupra spectatorilor şi mai tineri, care ar putea crede că orice este permis dacă se câştigă mulţi bani. Ce uşor se uită cuvintele evanghelistului, «Ce-i va folosi omului să câştige lumea întreagă dacă sufletul său şi-l va pierde»!?

Concurenţii au fost selectaţi după criterii care nouă ne rămân necunoscute. Oricum nu au intrat fiinţe care să se remarce printr-un har special, sau eu nu l-am remarcat. Modele de comportament civilizat, creştinism asumat eroic, delicateţe sufletească, maturitate afectivă, generozitate, nu am văzut, nici prea multă cultură. Consumism contemporan, da, vulgaritatea unor replici, cuvinte care se scriu pe zidurile ferite, da. Să fie chiar imaginea tinerilor de azi grupul de la Big Brother? Nu, cred că România noii generaţii nu este doar Bug Mafia, sau eşantionul de la Big Brother, ci şi corurile de tineri din catedrale, voluntarii, cei cu vocaţii, vizionarii, talentele reale. Pentru cei mai tineri decât concurenţii din casa cu pereţi de sticlă, care se văd pe sticlă, primejdia este de a crede că numai aşa se poate face cunoscut cineva şi că valoarea înseamnă doar mediatizare. Diavolului îi plac tărăboiul, confuzia criteriilor, amestecul cărnii cu visul, voyeurismul, mimarea şi deformarea actelor care generează viaţa şi aduc unui cuplu unit de Creator bucuria împlinirilor fecunde. În Big Brother, tare mă tem că Mincinosul ne ia ochii cu iluziile lui care trec drept calităţi, iar formele şi coaja lucrurilor sunt exhibate în detrimentul miezului sacru.

Adrian Popescu

Mesagerul Sfântului Anton, iulie-august 2003