RESURSE

BLESTEMATELE DE DROGURI, ELE TE-AU DISTRUS

"Folosirea drogurilor aduce daune foarte grave sănătăţii şi vieţii umane. În afara indicaţiilor strict terapeutice, constituie o greşeală gravă. Producerea clandestină şi traficul de droguri sunt practici scandaloase; ele sunt o cooperare directă, prin incitare, la practici care contravin în mod grav legii morale". (Catehismul Bisericii Catolice, 2291)

În după-amiaza aceea liniştită de decembrie nu mă gândeam că o plimbare prin parc avea să mă facă să fiu martora unei scene dureroase şi, din nefericire, atât de ancorată în realitatea românească. Pe o bancă, într-o zonă destul de circulată, zăcea un bărbat a cărui vârstă era greu de apreciat. În treacăt, m-am uitat la faţa lui schimonosită de suferinţă. Poate că această imagine nu m-ar fi surprins foarte tare, pentru că în jurul nostru întâlnim destul de des oameni bolnavi şi fără adăpost, dar mi-a atras atenţia o femeie căruntă care stătea lângă bancă şi-l implora pe cel întins să-şi revină, să facă un efort să se ridice în picioare. Comentariile binevoitoare ale trecătorilor lăsau impresia că cel de pe bancă este un alcoolic care nu reuşeşte să se trezească după o noapte de beţie. Dar realitatea era alta. "Chemaţi o Salvare!", s-a auzit timid glasul femeii care nu îndrăznea să-i deranjeze pe ceilalţi. Dar cine să ţină seama rugămintea ei ? Cine să cheme Salvarea pentru un om beat? Trecătorii priveau. Unii cu dispreţ, alţii zâmbind ironic. însă ce a urmat a arătat tuturor că nu era loc nici de dispreţ, nici de ironie. Femeia s-a aplecat spre cel întins pe bancă gesturile ei lăsau să se înţeleagă că nu poate să-l ajute în nici un fel. "Blestematele de drogurile, ele te-au distrus!". Strigătul acela plin de durere mocnită vorbea limpede despre motivul suferinţei celor doi.

După mai mult timp o Salvare s-a oprit la intrarea în parc. La întoarcere am ales acelaşi drum. Banca care fusese martora acelei suferinţe era goală. Poate că epilogul acestei întâmplări a fost unul dramatic sau poate unul fericit. Asta a depins de puterea celui încătuşat, de voinţa şi de dorinţa lui de a fi din nou liber, de susţinerea şi ajutorul pe care le-a primit de la cei din jur.

Ne convine sau nu, trebuie să recunoaştem că drogurile sunt o provocare tot mai puternică cu care se confruntă societatea noastră. Efectele acestui flagel, aşa cum a fost numită dependenţa de droguri, îl transformă într-un fenomen îngrijorător care afectează toate categoriile sociale şi toate vârstele, dar mai ales pe tineri. Este un rău care distruge vieţi şi aduce multă suferinţă.

Totdeauna omul a încercat să-şi aline suferinţa sau să-şi diminueze starea de disconfort apelând la diferite mijloace. Drogurile modifică imaginea asupra realităţii înconjurătoare, fac să dispară - cel puţin aşa lasă impresia - durerea fizică sau suferinţa psihică, iar cel care le foloseşte are iluzia că trăieşte o continuă reverie. Acesta ar fi unul dintre motivele care duc la folosirea drogurilor. Teribilismul, curiozitatea, dorinţa de a încerca senzaţii necunoscute, lipsa unor alternative sănătoase de petrecere a timpului liber, aşa-numitul efect de turmă (dacă ei fac, trebuie să fac şi eu), tentaţia fructului oprit teama de a nu fi exclus din grup - toate acestea duc la creşterea disponibilităţii de experimentare a drogurilor.

Sondajele pe marginea acestei probleme arată că în ultima perioadă consumul de droguri afectează îngrijorător foarte mulţi tineri cu vârste din ce în ce mai mici. Adolescenţa este perioada în care trebuie să se facă anumite alegeri. Dar este şi vârsta instabilităţii afective şi a dorinţei de independenţă, de aceea o alegere greşită care nu ia în calcul şi consecinţele negative poate afecta viitorul adult pentru tot restul vieţii.

Mulţi dintre tinerii care consumă droguri şi au început pentru a nu se lăsa mai prejos faţă de prieteni sau colegi cred că ei sunt mai puternici şi pot renunţa oricând. Dar mărturiile celor care au trecut prin astfel de experienţe arată că nu e chiar aşa. Cel care începe să se drogheze, devine dependent fără să-şi dea seama. Persoana dependenta vede ca pe ceva imposibil renunţarea la substanţa toxica cu care s-a obişnuit şi a carei lipsa îi produce o suferinţa fizica şi/sau psihica chinuitoare. Se trezeşte că starea de normalitate nu mai este cea pe care vrea s-o trăiască. Trebuie să-şi procure marfa indiferent prin ce mijloace. Atunci începe să fure, să vândă lucruri personale sau care aparţin familie sau chiar să comită fapte periculoase şi grave. Tânjeşte după acea falsă stare de bine pe care i-o dă elixirul letal. şi cade tot mai adânc în abisul drogurilor.

Foarte mulţi dintre tinerii care se droghează provin din familii înstărite, unde li s-a oferit tot confortul, nelipsindu-le niciodată nimic. Nimic din punct de vedere material. Pentru că părinţii, acaparaţi probabil de mecanisul procurării banilor, au crezut că este suficient ca fiii lor să aibă întotdeauna buzunarul şi frigiderul plin. Moştenire insuficientă pentru viaţă!

Tocmai pentru că adolescenţa este vârsta la care dialogul devine tot mai dificil, iar autoritatea este negată sau refuzată, părinţii trebuie să găsească noi modalităţi pentru a fi cât mai prezenţi în viaţa fiilor lor, cât mai mult cu putinţă. Trebuie să aibă multă răbdare, să îmbogăţească dialogul cu copiii lor, să ştie să asculte şi să poată explica pericolele la care se expun cei care recurg la droguri. Trebuie să-i ajute să înţeleagă că problema drogurilor reprezintă un pericol real şi nu trebuie tratată cu superficialitate, să-i ajute ajute să ia decizii corecte pentru sănătatea şi viaţa lor. Chiar dacă grija bunăstării materiale îi preocupă şi le răpeşte mult prea mut timp, atitudinea de abandon din partea părinţilor este o greşeală ale cărei consecinţe le vor resimţi alături de fiii lor. Pentru a-i ajuta pe copii să nu cadă în capcana morţii albe, părinţii trebuie să cunoască cu orice preţ regulile acestui joc, pentru că lumea drogurilor este crudă şi necruţătoare!

Este mult mai uşor să previi decât să tratezi! şi lucrul acesta este valabil şi, sau cu atât mai mult, în cazul drogurior. De aceea este indicat să se evite începerea consumului de droguri. şi acest lucru depinde de fiecare în parte, de puterea, de voinţa şi de anturajul lui, dar şi de atenţia pe care i-o acordă familia.

Cristina Soican

Actualitatea creştină, februarie 2004 (ARCB.ro)