 |
Recenzii jocuri
NEVERWINTER NIGHTS vs. DUNGEON SIEGE
Revoluția introdusă în domeniul artelor vizuale de către jocurile electronice a constat, în primul rând, în multiplele posibilități oferite utilizatorilor de a interacționa cu lumea virtuală. Dacă înainte de apariția acestora consumatorii de fantasme erau doar niște spectatori pasivi, care - după cum arăta Greg Costikyan într-un influent articol publicat în 1994 de revista britanică Interactive Fantasy - atunci când priveau filme, imagini televizate sau spectacole de teatru stăteau, vedeau și ascultau scene în care nu puteau interveni deoarece "arta era creată de alții", acum ei pot participa, interactiv, alături de personajele favorite la nenumărate aventuri. Elementul care permite acest lucru este așa-numitul gameplay, "jucabilitatea" facilitând imersiunea în universuri paralele unde eroi mai vechi sau mai noi par a-și trăi propria viață.
ÎNCHISORI VRĂJITE
În Baldur's Gate
magicienii și arta lor sunt la mare cinste
|
Prezentând particularități conforme fiecărui gen în parte, gameplay-ul este complet dependent de îmbunătățirile de ordin tehnic aduse calculatoarelor personale și perifericelor utilizate: tastaturi, joystick-uri, console etc. Aici se ascunde însă și marea slăbiciune a jocurilor electronice. Lipsite de un concept inteligent, derivat dintr-un story dens și atractiv, ele pot deveni simple teste de dexteritate manuală, așa cum se întâmplă în majoritatea shooterelor. Vom numi toate aceste jocuri ce pun la încercare abilitățile manuale, "jocuri mecaniciste", sau, mai exact, jocuri cu un gameplay mecanicist, ce nu solicită mai deloc resursele intelectuale ale gamer-ului. Apariția unui Role Playing Game ca Baldur's Gate a dovedit că se poate și altfel. Inspirat de complexul univers și respectând laborioasele reguli Dangeons & Dragons (joc practicat cu creionul pe hârtie, care se bazează pe dezvoltarea abilităților caracterelor însușite de fiecare jucător, în funcție de probele pe care le depășește), el solicită, în primul rând, intelectul gamerilor, care trebuie să înțeleagă în profunzime atât story-ul cât și regulile titlului observat. Asemenea produse gameristice pot fi numite "jocuri conceptuale", sau, jocuri bazate pe un gameplay conceptual.
VIN PĂIANJENII
Dungeon Siege, un joc unde gamer-ul
nu are timp să răsufle
|
Distincția în cauză se aplică perfect (și) celor două titluri pe care le vom discuta în continuare: Dungeon Siege(DS), produs de Gas Powered Game, și Neverwinter Nights(NN), produs de Bio Ware. Primul dintre cele două titluri nu presupune cunoașterea unui story de mare amplitudine, nici însușirea a zeci de reguli care de care mai detaliate. Simpla apăsare pe clapele mouse-ului este suficientă pentru a lăsa acțiunea să curgă. Gameplay-ul mecanicist dezvoltat de echipa celor de la Gase Powered Game se desfășoară fără complicații, într-o lume virtuală - "Kingdom of Ehb" - a cărei principală calitate o constituie continuitatea rezultată din eliminarea ferestrelor intermediare și a plictisitorilor timpi de încărcare. Așa cum s-a semnalat deja, slăbiciunea majoră din DS este însă tocmai prea marea sa simplitate, caracterele nepresupunând o evoluție complexă și detaliată. Abia Neverwinter Nights a venit în întâmpinarea cunoscătorilor de literatură fantasy și reguli Dungeons & Dragons. Ne reîntâlnim aici cu fastuoasa complexitate a poveștilor cu palladini, gnomi, magicieni și balauri de temut. Grafica, prelucrată până la perfecțiune de game-designerii de la BioWare, nu este doar pretextul unor lupte interminabile. Necesitând cunoașterea detaliată a întregii povești, cât și a skills-urilor fiecărui personaj în parte, NN corespunde categoriei numite de noi "jocuri cu un gameplay conceptual".
LUPTĂTOAREA ELFĂ
O grafică impresionantă
adăugată frumuseții caracterelor
dau savoare scenelor din Neverwinter Nights
|
Opoziția dintre cele două tipuri de jocuri, diferite prin gameplay-urile lor, camuflează de fapt un alt conflict, cu mult mai vechi: cel dintre cuvânt și imagine. Dacă în NN povestea este un element foarte important al jocului, fără cunoașterea ei soluționarea corectă a numeroaselor situații ivite pe parcurs nefiind posibilă, în DS story-ul ocupă un loc minim, cam atât cât se vede pe site-ul său oficial. Fapt ce se poate constata și după direcția pe care o au exclamațiile noastre în fața celor două titluri: orientate spre engine și grafica excelentă din DS, orientate spre conținut și complexitatea narațiunii în NN.
Riscul major pe care-l implică ambele jocuri este timpul îndelungat petrecut în fața calculatorului. Captivat de aventurile (aparent) interminabile ale eroilor din Dungeon Siege sau Never Winter Nights, jucătorul riscă să uite de lumea din jur, de obligațiile familiale, de responsabilitățile sociale. O problemă asupra căreia vom reveni curând!
Robert Lazu
|
|
