RECENZII

Pus pe jar (2004)
Man on Fire

Regia: Tony Scott Roluri principale: Denzel Washington, Christopher Walken Gen: Acţiune, Dramă, Thriller Durata: 146 Rating: O (R) Producător: Fox 2000 Pictures Premiera în România: 01.10.2004 Sit oficial: http://www.manonfiremovie.com/ IMDB: info imdb

Recenzie

Un fost membru al forţelor speciale devine bodyguard profesionist, dezlănţuindu-şi furia pe mexicanii responsabili de răpirea fetiţei pe care trebuia să o păzească. Toate acestea se petrec în întunecatul şi sângerosul thriller "Pus pe jar" (Fox Pictures).

Filmul apare pe fundalul unor alte filme violente recente precum "Kill Bill - Vol. 2" sau "The Punisher", fiind la fel de violent, cel mai reprobabil fapt fiind încercarea de a justifica violenţa în contextul unei mânii drepte, invocându-se Romani 12,21. Denzel Washington îl interpretează pe John Creasy, un fost soldat pe care peregrinările l-au adus în Mexic. Creasy pare a nu fi foarte interesat de viaţă. Prin intermediul unui prieten de luptă, Rayburn (Christopher Walken), el este angajat de o familie bogată din Mexico City (Marc Anthony şi Radha Mitchell) ce se tem pentru fiica lor, Pita (Dakota Fanning). Filmul tratează o problemă tristă a Mexicului: a copiilor răpiţi pentru răscumpărare. O problemă tristă şi violentă, reflectată într-un film trist şi violent.

O introducere lungă stabileşte pretextul carnagiului ce va urma. Sobrul Creasy rezistă iniţial farmecelor tinerei Pita, dar în final curajul şi inteligenţa ei o cuceresc. Ea îi dă un nou motiv să trăiască. Devine în curând nu doar om de pază ci şi tată surogat, învăţând-o să înoate, ajutând-o la lecţii, ş.a. Evident că Pita va fi răpită, iar Creasy va fi aproape omorât. Rezultatul? Creasy devine îngerul răzbunării, îmbarcându-se într-o cursă a răzbunării îndreptată împotriva răpitorilor, având mandat din partea mamei lui Pita ("ucide-i pe toţi" - ceea ce va şi face). "Este un artist al morţii", zice la un moment dat în film Rayburn, "şi acum se pregăteşte să îşi picteze capodopera vieţii lui." În acest război, Creasy este ajutat de jurnalistul (Rachel Ticotin) şi de cel ce pare a fi singurul poliţist onest din Mexic (Giancarlo Giannini).

Restul filmului este un material despre torturi. Din scenă în scenă, Creasy îşi alege metode tot mai violente pentru a obţine informaţii şi pentru a ajunge la fată, drum ce trece prin enigmaticul lider cunoscut ca "Vocea" (Gustavo Sanchez Parra). Există unele scene de o violenţă extremă, ce fac practic filmul imposibil de urmărit. Deşi plin de imagini catolice şi de citate biblice, filmul tratează superficial problemele de credinţă şi cele de morală. Crucifixele, lumânările, statuile mariane, rugăciunile pe care şi criminalii le rostesc, dau un fel de cadru spiritual, dar pentru violenţă. La un moment dat Creasy îl întreabă pe Rayburn: "Ne va ierta oare Dumnezeu pentru ce am făcut?" Filmul ar fi putut fi mult mai interesant dacă ar fi explorat şi această căutare, pe lângă linia sângeroasă.

Filmul se încheie cu un act de sacrificiu al lui Creasy, o dovadă poate că oricine, oricât de marcat de păcat, nu este pierdut pe veşnicie. Căinţa din ultimul minut salvează acest film de la a fi foarte ofensator moral: rămâne doar ofensator moral - ceea ce nu justifică însă lungimea de peste două ore. Washington are ca de obicei un joc solid, dar odată ce gloanţele încep să zboare prestaţiile actoriceşti trec în umbră. Fanning joacă adorabil şi ei i se datorează impactul emoţional al filmului.

Violenţa excesivă, justificarea răzbunării, limbajul vulgar şi dur, şi prezentarea unei sinucideri, au făcut ca Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani să clasifice filmul cu O - adică ofensator moral. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu R - adică acces restricţionat.