 |
Recenzii filme
Garfield (2004)
Garfield: The Movie
Reclame comerciale
Recenzie Celebrul motan al creatorului de benzi desenate Jim Davis a ajuns acum pe marele ecran în filmul ce îi poartă numele: "Garfield" (20th Century Fox). Recent motanul a primit titlul de cel mai cunoscut personaj animat, confirm Cărții Recordurilor: "Garfield" este citit în 2.570 de ziare de către 263 de milioane de fani din întreaga lume.
Bill Murray îi împrumută vocea motanului realizat pe computer, care o ia razna atunci când stăpânul lui, John (Breckin Meyer), este de acord să adopte un cățel rătăcit pe nume Odie, încercând astfel să o cucerească pe frumoasa veterinară Liz Wilson (Jennifer Love Hewitt). Pisica iubitoare de lasagna ajunge în postura de a împărți iubirea stăpânului cu Odie. Nefericirea lui pare a lua sfârșit odată cu răpirea lui Odie de către celebritatea tv a locului, Happy Chapman (Stephen Tobolowsky). Motanul devine deodată foarte energic, și din leneș se transformă subit într-un aventurier ce pornește în marele oraș pentru a-și scăpa prietenul. La finalul filmului Garfield ajunge la concluzia că în casa stăpânului său este suficient spațiu pentru amândoi.
Fanii benzii desenate a lui David vor avea reacții amestecate legate de film. Vocea lui Murray se dovedește potrivită cu sarcasmul și aspectul aerian al motanului care, mulțumită magiei computerului, seamănă cu originalul. Dar în timp ce animația pe computer îl face pe Garfield tri-dimensional, scenariul este mediocru, parcă pentru un personaj uni-dimensional. Pe de altă parte, decizia regizorului Peter Hewitt de a folosi un câine adevărat pentru Odie, chiar adorabil, nu este foarte inspirată. Filmul fură apoi unele idei din filme din aceeași clasă, precum "Babe", incluzând de exemplu un deștept șoarece de stradă (Evan Arnold) care îl ajută pe Garfield în misiunea sa de căutare și salvare a cățelului. Actorii Breckin și Hewitt au o prestație acceptabilă, în timp ce Tobolowsky se face de râs cât pentru nouă vieți.
Filmul conservă simțul hazliu dar și diabolic al benzii desenate. Adânc în el este însă ascuns un mesaj pozitiv pentru familii, despre prietenie și despre dezlipirea de sine. Și totuși, unii spectatori vor dori poate după ce văd filmul să fi ascultat de deviza lui Garfield: stai acasă și trage un pui de somn.
Datorită umorului acid, Biroul pentru Film al Conferinței Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu A-II - adică pentru adulți și adolescenți. Asociația Americană pentru Filme îl clasifică cu AP - adică este sugerat acordul părinților.
|
|
